Caderile celui neprihanit

“Caci cel neprihanit de sapte ori cade si se ridica din nou, dar cei rai se prabusesc in nenorocire” Pv. 24, 16

Diferenta consta in puterea care ii anima. Cel neprihanit este ridicat de puterea Duhui Sfant si iertarea sangelui lui Hristos, pe cand cel nelegiuit cade sub povara pacatelor lor fata de care nu se pocaieste si de aceea nu mai poate sa se ridice. El se ridica cu vorba, in sensul ca se lauda de ochii oamenilor, dar in realitate el este jos, consiinta lui il doboara, lucrurile de care se teme acelea se implinesc in viata lui. Este practic imposibil sa te ridici daca ai cazut pe drept sub povara pacatelor tale fara sa vrei sa te pocaiesti. Iti vei lua pedeapsa. Cel neprihanit scapa, pentru ca pentru el a murit Hristos, si pacatele celui neprihanit sunt platite, Hristos nu a avut pacat, deci el a murit pentru pacatel celor ce cred in El. Dar ca sa fi ajutat de Hristos cand ai cazut, trebuie ca si tu sa fi la dispozitia lui cu tot ce esti. Aici nu este vorba ca tu ii faci un bine lui Dumnezeu, sau il ajuti pe el si prea plinul tau. Ci vei descoperi ca Dumnezeu te-a creat pentru un anumit lucru si acesta este cuprins in planul lui Dumnezeu, cand incepi sa faci acel lucru, iti dai seamna ca pentru acela ai fost creeat si nimic nu te implineste mai mult decat acel lucru. De aceea cu bucurie copii lui Dumnezeu fac voia Lui, si Acesta ii ridica de sapte ori daca se intampla sa cada, pentru ca ei au un Rascumparator. Sa faca Dumnezeu sa ai si tu Unul!

Cel neprihanit si cel rau

“Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit, dar cei rau sunt coplesiti de rau.” Pv. 12, 21

Oamenii, trebuie sa recunosc, in general nu cred in versetul acesta. Cum adica: Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit? Nici o nenorocire adevarata, incercari pot veni peste el, dar nu nenorociri fatale. Oamenii nu cred ca exista o protectie perfecta si deplina pentru cei neprihaniti, adica pentru cei ce vor cu adevarat sa il urmeze pe Iisus Hristos, sa faca voia lui Dumnezeu. Oamenii sunt tinuti in nestiinta si nesiguranta pe nedrept, ca nu ai cum sa stii daca vei fi mantuit de Dumnezeu, abea in cer vei afla, ca tu trebuie sa te straduiesti, dar nu ai cum sa stii de fapt. Mi se pare jignitoare fata de Dumnezeu o astfel de invatatura. Nici in firmele pamantesti nu se procedeaza asa, cum ar putea Dumnezeu sa procedeze astfel. Cand te angajezi undeva nu ti se spune: “Lucreaza luna asta, si vei vedea daca la safarsit vei primi ceva sau nu!”. E ridicol! Cuvantul lui Dumnezeu spune clar: “Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica”  (nu o va avea, daca…) (1Ioan 5,13). Toata treaba este sa crezi cu adevarat, fara prefacatorie si din toata inima. Si pentru cel mantuit nimic rau nu i se poate intampla, iata ce spunea apostolul Pavel : « Pentru mine a trai este Hristos, iar a muri este un castig » Ce nenorocire i se mai poate intampla unui astfel de om?

Taria celui neprihanit

„Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se clatina inaintea celui rau” (Pv. 25,26)

In viziunea lui Dumnezeu asta nu ar trebui sa se intample, pentru ca daca e neprihanit este inarit de Dumnezeu si nu slabit.

Dar oare de ce unii sunt slabi in fata celui rau? Probabil este incercarea de foc a unora, in care iese la iveala ipocrizia, falsitatea. Adica ei nu sunt neprihaniti cu adevarat, altfel ei nu ar slabi in ziua necazului cum spune in alta parte scriptura.

Sunt cazuri si cand cel neprihanit cade, insa el nu se clatina mut timp pentru ca de sapte ori cade cel neprihanit si se ridica.

Eu nu cred in zicala: „M-au lucrat! Am fost sapat!” Daca esti cu Dumnezeu El te va scapa din toate cursele celui rau, nu spun ca nu vei fi prigonit sau persecutat in „forme contemporane, postmoderne”, dar as cum Dumnezeu a fost cu Avraam, cum a fost cu Iosif, cu David, cu Daniel, etc. El va fi si cu cel neprihanit de astazi ca sa il faca sa izbandeasca in orice lucru de care s-ar apuca.

Cei neprihaniti se intaresc din zi in zi, ei sunt biruitori si mai presus de cei rai din toate punctele de vedere.