Etichetă: mentalitate

Guitar Hero

~ florin ~ 1 comentariu

Am vazut clipul acesta despre jocul „Guitar Hero”, si am ramas uimit cat de bine reda mentalitatea generatiei noastre IT.

Astazi tinerii la scoala si la servici nu vorbesc prea bine, pe mess seara da !?!?

Unii au trecut de la fotbal natural la cel virtual, ca aici au mai multi parteneri, adversari !?!

Nu exagerez, si eu folosesc calculatorul, insa exista o realitate pe care nu stiu cat de multi mai vor sa o vada, exista tendinta de a iesi din natural, real, si a intra in virtual; de a lepada naturalul in favoarea virtualului. Ajungem sa nu mai pretuim, sa parasim naturalul in schimbul virtualului. Acea lume virtuala se alcatuieste cu un clik, lumea naturala cere un pret obijnuit, asa cum e in viata. Aceasta e psihologia, in lumea virtuala ti se ofera totul de-a gata, gratis, si datorita efectului audio-vizual tu traiesti aceeasi experienta. Dar chiar daca traiesti aceeasi experienta este totusi ireeal.

Lumea virtuala va creea tot mai multi oameni imaturi, nedezvoltati in lumea reala, de aici apar diversele crize cu „realul”.

Concluzia:

Sa incercam sa controlam noi virtualul, sa ne serveasca el noua, nu noi pe el. Sa nu ne lasam dominati de el, atunci vom continua sa fim noi insine in realitate.

Dar la ce este bun blogul?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Aud pe multi vaitandu-se, nu imi place blogul (insa postarile da :), zic eu), o sa ma las de blogareala, dar ele cresc pe zi ce trece. Blogurile ne fac mai singuri, ar fi mai bine fara internet, etc.

Dar eu cred ca Blogurile implinesc o nevoie foarte mare a noastra de a ne exprima, a fi vizibili penru oricine, lucruri care tin de personalitatea noastra, suntem unici si vrem sa aratam cum suntem, si de asemenea vrem sa gustam si pe altii.

 Dar daca noi doar ne exprimam pe blog asta poate produce bine sau rau in functie de starea noastra de moment sau felul cum gandim noi.

 Cred ca blogul poate contribui la ceva, si probabil asta este misiunea lui nedeclarata. El formeaza mentalitatea, el dicteaza de acum ce e la moda, ce de „fun” , „cool”, interesant, etc. Insa mentalitatea aceasta poate merge la intamplare, in functie de imprejurarile si vremurile prin care trecem, sau poate fi influentata de minti luminate de Dumnezeu.

M-am tot uitat si eu sa vad, bloguri in genul acesta, care sa puna degetul pe „I”, si apoi sa vina si cu o propunere, ideie, nu cea mai buna dar in directia buna..

Doamne ajuta sa apara formatorii acestia de mentalitati, oameni verticali, care nu umbla neaparat dupa trend sau trafic, si care sa se ridice cu indrazneala asupra desertaciunilor scrise!

Mentalitatea “bunavointei umane”

~ florin ~ Lasă un comentariu

Richard Cecil spunea: “La predicatorii de azi se simte o evidenta lipsa de spiritualitate. O simt eu in propria mea viata si in cea a altora. Ma tem ca domina prea mult o mentalitate de jos nivel, o mentalitate preocupata doar de administratie, de organizare de aranjamente, de sforarii.”

Ideea de la care pleaca aceasta mentalitate este aceea ca oamenii trebuiesc motivati mai intai sa vina la Dumnezeu, sa il urmeze pe El. Problema este ca daca pui slujirea lui Dumnezeu in baza “bunavointei umane”, greu lucru incerci. Nu am de loc incredere in vointa umana si bunavointa oamenilor. Oamenii pleaca de la intantii foarte bune, insa ajung foarte curand la opinii contrare. Dumnezeu spune: “Blestemat sa fie omul care se increde in om” (Ieremia 17,5)

Cred ca noi trebuie sa schimbam schema, noi nu trebuie sa ii tot motivam, sa ii tot facem pe oameni sa doreasca sa il urmeze pe Dumnezeu, ca in practica nu vor face asta niciodata (intentii bune tot au..), ci sa le spunem realitatea: motorul pocaintei noastre sunt pacatele noastre, inima slujirii noastre sunt proruncile Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu facem lucrarea Domnului din placere, avem o bucurie nespusa pentru Dumnezeu pentru ca il iubim, dar lucarea si slujirea este grea si anevoioasa adeseori, pentru ca noi trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luptama cu mandria si comoditatea noastra proprie, sa scapam de orgoliul si prejudecatile noastre, apoi sa facem asta si cu ceilalti.

Cred ca la baza mentalitatii unor lucratori astazi este sintagma: “Eu cred ca ii pot convinge pe oameni sa il urmeze pe Dumnezeu”. Cred ca este falsa speranta aceasta. Mai sunt si exceptii, dar este tare descurajator sa mergi pe linia aceasta.

Avem pacate reale, atunci e responsabilitatea noastra sa ne pocaim in dreptul nostru, Dumnezeu ne iubeste si are rabdare, dar sa nu ni-L imaginam ca pe un clovn, care ne tot roaga si amuza, ca nu este asa. Daca viata noastra e asa de grea si dificila este pentru ca mana Lui apasa peste noi. Oare cati mai vedem asta?

Doamne ajuta-ne sa predicam pocainta straveche si sa ramanem in dragostea Ta! (adica sa pazim poruncile Tale Ioan 15,10)