Un gand pentru Anul Nou – 2012

Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)

Exista o lege in univers: planeta de care te apropii mai mult, te va atrage mai mult si va avea mai multa putere asupra ta. O cometa tinde sa cada pe planeta de care se apropie mai mult. Tot la fel este si pe plan spiritual: acela de care te vei apropia mai mult, te va atrage mai mult, si va avea mai multa putere asupra ta: Dumnezeu, sau cel rau. Teoretic tu spui ca esti liber sa te plimbi intre cei doi, fara sa te afecteze cu ceva acest lucru, dar apropierea de unul dintre ei isi face efectul.
Sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu si sa ne departam de cel rau!
Doamne ajuta si la multi ani!

Povestea a doi calugari

„Am nevoie de untdelemn” a spus un calugar candva, asa ca a plantat un puiet de maslin. Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapandele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”. Si Domnul a trimis o ploaie blanda. „Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca. Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intareasca tesuturile” a strigat calugarul. Si iata, copacelul scanteia de chiciura, dar spre seara muri.

Atunci calugarul s-a dus la chilia unui confrate si i-a povestit patania lui neobisnuita. „Si eu am plantat un copacel, raspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insa eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decat unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace. „Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”

Aproape a mai trecut un an din viata noastra, incepe un altul nou. Sa invatam din patania acestor calugari, sa dam mana libera lui Dumnezeu in viata noastra, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca sa ne faca roditori.

„Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile.” Proverbe 16,3

Care este deci robul credincios si intelept?

“Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? Ferice de robul acela, pe care strapanul la venirea lui, il va gasi facand asa! Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale” (Matei 24, 45-47)

Domnul Iisus scere doua lucruri in vremurile din urma:

Credinciosie – Sa fim credinciosi in sfinteine, in dragostea frateasca si in evanghelizare (aceasta fiind dragostea de oameni). Trebuie sa ne straduim sa fim gasiti credinciosi in aceste lucruri! Nu trebuie sa na plangem ca este greu (Duhul Sfat ne va intari) , ca oamenii sunt rai (Sangele Domnului ca curs pentru ei, ii poate curati). Sa depasim ispita ipocritilor, sunt oameni care stau cu biblia in mana toata ziua, o cunosc ca niste profesori de teologie, dar spre pierzarea lor, o rastalmacesc si ratacesc si pe altii. Sa depasim aceasta ispita a ipocritilor, care doar vorbesc bine, dar traiesc urat, sa nu ne lasam intimidati de cuvintele lor rafinate. Sa slujim cu credinciosie lui Hristos, vom fi pusi peste toata averea Stapanului, daca vom fi gasiti facand asa (v47).

 Intelepciunea – A fi intelept in viziunea lui Dumnezeu inseamna a avea frica de Dumnezeu (Iov 28,28). Continuă lectura „Care este deci robul credincios si intelept?”

Sprijin pentru noul an

Petru i-a spus lui Iisus: “Doamne cu tine sunt gata sa merg chiar si in temnita, si la moarte!” (Luca 22, 33). Iisus i-a spus ca se va lepada de El de trei ori. Fagaduintele omului nu sunt un sprijin tare pentru el.. Dar ne intrebam noi: “In ce ar trebui sa se increada omul? Pe ce sa se sprijineasca?” Pe langa faptul ca noi facem fagaduinte lui Dumnezeu, si chiar daca nu le putem tine in totul, Dumnezeu le primeste, sunt privite cu dragoste; Dumnezeu de asemeni ne face si El noua fagaduinte: “.. nu te teme caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41, 10. Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure intotdeauna, El spunea: “Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul meu de pace nu se va clatina..” (Isaia 54,10) “Poate o femeie sa uite copilul care il alapteaza? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia. 49, 15).

Avem si noi o datorie insa, tebuie sa nu uitam niciodata ce ne-a fagaduit Domnul. Diavolul cauta sa ne abata privirile constant de la promisiunile lui Dumnezeu, pentru ca el stie ca acestea au putere sa ne tina tari si increzatori. El intotdeauna face la fel ca in gradina Edenului, cauta sa dilueze ce spune Dumnezeu, sa rastalmaceasca, sa semene indoala. Promisiunile lui Dumnezeu sunt totdeauna sigure pentru copii Lui, Dumnezeu nu se chimba niciodata, lumea este in continua schimbare, si inca in rau, pe Dumnezeu nimic nu il schimba. Noi ne clatinam, ne indoim, dar daca vom privi tinta la promisiunile lui Dumnezeu vom fi in siguranta, prin credinta vom birui. Aici este vorba de consecventa si credinciosia lui Dumnezeu, care sunt desavarsite. Ne putem incredinta sufletele linistiti lui Dumnezeu, nu este un loc mai sigur in viata pentru ele.

Acestea sunt adevaratul sprijin pentru noul an, fagaduintele lui Dumnezeu, pentru cei ce se spirjinesc pe ele si le cred pe cuvant, se implinesc.

 Un an binecuvantat sa aveti! 

Trei indemnuri

1 Corinteni 16:13 “Vegheati, fiti tari în credintã, fiti oameni, întãriti-vã!”

 

Trei indemnuri:

1. Vegheati! De ce ar trebui sa veghem? Care sunt motivele? Domnul le-a spus odata ucenicilor: “Vegheati ca sa nu cadeti in ispita!”. Ma irita foarte tare increderea falsa si artificiala pe care si-o impune lumea, societatea de astazi. Doamne cat teatru, cata fatarnicie la lumea asta!! Oamenii iti spun senin ca sunt bine, dar doua cuvinte daca schimbi cu ei, vezi ca sunt zdrobiti pur si simplu de o chestie… Unii incearca sa ascunda asta, altii lupta in alt fel, apeleaza la iresponsabilitate, parca nu ar fi problema lor. Cum pot oamenii sa se opreasca sa gandeasca? Cum pot fi iresponsabili, inconstienti? Al doilea motiv de veghere este acesta: “Vegheati, pentru ca nu stiti ziua si nici ceasul in care va veni Fiul Omului”. Domnul Iisus a venit odata ca Mantitor, a doua oara va fi judecator. Trebuie sa iei seama sa fi pregatit pentru a doua Lui venire. Daca vei fi credincios, vei fi rapit cu El, daca nu, vei fi judecat de El, si nu va fi cale de scapare.

 

2. Fiti tari in credinta! Ce poti face pentru ati intari credinta? O credinta slaba este mai paguboasa decat necredinta. Cand nu o ai, o cauti, cand o ai dar este slaba, te linistesti ca o ai, dar nu faci nimic pentru ca e slaba. Esti caldicel. Credinta vine in urma auziri, si auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Cuvantul intareste credinta. Ea trebuie sa fie bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne putem sprijini pe sentimente aici, nici pe noi insine sau pe optimism. Cuvantul decide ce trebuie crezut si cum. Noi trebui sa fim linistiti si sa ne lasam purtati de Cuvant. Cat despre noi, trebui sa fim linistiti, nu este nimeni care sa se poata compara cu ceea ce poate da Scriptura. Lumea si pamantul va trece, Cuvintle lui Hristos vor ramanea in veac.

 

3. Fiti oameni! Asta ineamna in primul rand sa fii tu insuti, sa nu te ascunzi de tine oricine si oricum ai fi. Daca venim asa la Dumnezeu el ne schimba, este pregatit pentru orice lucrare de genul acesta. Noi nu suntem transformati pentru ca venim la El in mod prefacuti, ca si cum am fi bine, ok, dar noi suntem niste distrusi in interiorul nostru, abea ne mai rabdam pe noi insine, suntem disperati de indaradnicia si inconsecventa noastra. Ne e rusine si nu vream sa spunem nimanui. Oricum Dumnezeu ne vede, mai bine decat ne vedem noi, si inca vede altele de care noi nu ne dam seama acum. Daca Dumnezeu ne-ar spune tot adevarul despre noi, probabil ca am inebuni. O alta veste descurajatoa este ca si oamenii isi dau seama de noi, mai mult decat ne-ar place noua. Cine se ascunde, sau se preface, se intreaba la un moment dat: “De ce oamenii ma evita si nu au incredere in mine?”. Oamenii simt, chiar daca nu au dovezi concrete, au abilitatea de a intui si percept bine ceea ce esti, si actioneaza in consecinta. Mai este o singura sansa, sa nu ne ascundem de noi, ci sa lucram cu noi, curajosi si puternici. Nu avem de ce sa ne rusinam, asa sunt toti oamenii, mai mult sau mai putin. Dumnezeu stie asta si vrea ne se ne ajute, poate, si o va face. De aceea fiti oameni!

Apoi intareste toate aceste lucruri in viata ta.