Ascultand la Radio Romania Actualitati azi dimineata am auzit o statistica alarmanta: unul din cinci romani au probleme in lupta cu depresia. Acolo era si un medic specialist si incerca sa dea explicatii in care spunea: Motivul principal al depresiei in diversele ei forme este modul in care gandim si interpretam evenimentele din viata. Din pacate oamenii fac mare caz de medicamente, cand au probleme mai mari apeleaza la medicamente. Acestea au si ele rolul lor foarte important mai ales in situatiile de criza majora, dar cand incetezi sa le mai ei, sistemul de gandire preia toate responsabilitatile si daca el nu este bine pus la punct, repetam “istoria”, si medicamentul acela poate deveni ca un drog pentru noi.

Mi-a placut comentariul scurt la o problema asa de mare. Oamenii isi spun simplu: asa cred eu, sau asa gandesc eu si gata. Insa dupa cateva luni de gandire in felul acela, ajunge in externuare nervoasa si depresia. Unde este problema? La altii? In lume? Lumea de cand este se confrunta cu aceleasi probleme in esenta “toate sunt vechi si noi sunt toate” cum spunea Eminescu, dar de cand e lumea nu au cazut nervos atatia oameni ca astazi! De ce oare?

Pe de o parte cred ca este si extenuarea fizica de astazi: telefon, internet, tv, radio, cu zeci de voci si responsabilitati pe fiecare frecventa. Asta este mult fata de inaintasii nostrii care nu aveau decat cateva voci si responsabilitati in imediata lor apropiere.

Insa cauza principala este ca astazi incearca sa se vanda minciuna ca tu alegi sa crezi ce este bine si ce este rau, si asa va fi cum crezi tu. Oaaau! Ce minune. In luma asta fiecare creeaza ceva si apoi totul este in armonie! Ce irational!  In matematica putem adauga ceva? Cei mai mari cercetatori se caznesc sa descopere sa inteleaga principiile matematicii pentru a o putea intrebuinta. In fizica la fel stau lucrurile, in muzica de asemenea. Oamenii au facut o exceptie nastrusnica si anume in domeniul moralei si al spiritualitatii. Ei cred ca singuri pot decide ce e bine si ce e rau, adica cum stau lucrurile. Insa trebuie sa stim ca asa cum este in fizica, toate lucrurile se descopera si in functie de asta le poti intrebuinta cu succes, asa este si pe taram moral si spiritual.

In Geneza spune: „La inceput Dumnezeu a creeat cerurile si pamantul” Cerurile, adica lumea spirituala, nu stelele si soarele care au fost create in ziua a patra. Asa ca daca ne minunam de lumea fizica pe care o descoperim, cum putem noi sa credem ca lumea spirituala o „creea” noi, cu mintea noastra ingusta si orbita de patimi si mandrie?

 Depresia nu este decat o lovire cu capul de pragul de sus. Sunt niste realitati spirituale si psihice care nu pot functiona sanatos decat atunci cand sunt puse in concordanta cu realitatea lui Dumnezeu din Scriptura. E ca si cum ai incerca sa treci printr’un zid, din punct de vedere fizic, sau ai incerca sa iei carbuni prinsi in maini. Nu incerca sa ii schimbi pe altii, ci revizuieste-ti gandirea si felul cum interpretezi lucrurile. Nu ati observat ca in cazurile extreme de depresie, medicii, dintr’un instinct al constiintei, indruma pacientii sa creada in Dumnezeu daca pot face asta?

Dumnezeu ne explica foarte clar lucrurile in Scriptura, in special in Noul Testament. Cu cat cineva renunta la incapatanare si aroganta ca el stie si nu are nevoie de Dumnezeu sa il invete, cu atat va avea o minte mai sanatoasa si va putea ajuta si pe altii sa o aibe.

Iar daca sunt unii pocaiti care la fel trec prin aceleasi experiente, trebuie sa nu isi mai zica precum evreii odinioara: „noi avem de tata pe Avraam”, (adica noi suntem copii lui Dumnezeu) ci sa faca fapte vrednice de pocainta lor. Altfel nu sunt cu nimic mai deosebiti deat ceilalti oameni.

Iisus spunea: (Marcu 12:30-31)   „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi.  Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”

Acestea sunt principiile vietii!