Etichetă: dragoste
Dragostea si implicatiile ei
Dragostea este cel mai puternic sentiment pe care il poate experimenta omul, desi e mai mult decat sentiment, depaseste valoare ratiunii. Dragostea este singura care poate lega doi oameni pentru toata viata, este prima porunca a lui Dumnezeu pentru noi.
Dragostea este cea mai puternica motivatie, cea mai mare forta pe care o avem in noi, este subiectul celor mai multe cantece sau opere literare.
Dar este si subiectul unde avem multa confuzie si deruta.
Eu cred ca oamenii care au o nevoie mare de dragoste si nu stiu sa isi gestioneze dragostea pot suferi foarte mult.
Depresia de pilda apare atunci cand noi ne punem dragostea in oameni si lucruri atat cat nu trebuie, aceasta nu este singura cauza insa. Oamenii trebuiesc iubiti intr-un singur sens in mod plenar, adica in ceea ce tine de tine, ce le poti oferi tu. In ceea ce iti poate oferi altul tie, fi moderat, si pune o limita asteptarilor tale. Altfel te vei face singur nefericit. Nu esti realist, crezi o minciuna, ai asteptari care nu au acoperire in practica, in realitate. Continuă lectura „Dragostea si implicatiile ei”
Despre dragoste de ziua indragostitilor..
Dragostea adevarata nu este ceva ce vine de sus, ceva pe care nu o controlezi, si cand a venit esti robul ei. Ce te faci daca iti vine pentru o persoana casatorita?!..
De aceea povestea lui „cupidon” trebuie corectata, oricat de dragalasa ar fi, pentru ca poate fi capabila de mult rau. Vezi cazul de mai sus.
Dragostea adevarata merge totdeauna impreuna cu acest gand (casatoria), daca nu poate merge impreuna nu este adevarata.
Dragostea se exprima foarte bine printr’o floare, Continuă lectura „Despre dragoste de ziua indragostitilor..”
Cata dragoste pui in ceea ce faci?
“Nu stiu exact cum va fi in Cer, dar sunt sigura ca atunci cand vom fi in fata lui Dumnezeu, El nu ne va intreba: Ce fapte bune ai facut cand traiai in viata?, inainte sa ne intrebe: Cata dragoste ai pus in ceea ce ai facut?” Maica Tereza
Cred ca aici este diferenta, nu ca nu facem ce trebuie, ci ca nu facem cum trebuie. Suntem grabiti, avem resentimente in timp ce facem lucruri bune, nu punem toata inima, nu suntem cu totul pentru lucruri bune, pentru Dumnezeu. Multi se intreaba: “De ce nu imi reuseste? Am incercat de atatea ori!!” Cata dragoste ai pus in ceea ce ai facut? Daca ai avut spirit de competitie, aceea nu e dragoste, daca ai avut indoiala, aceea nu e dragoste, daca ai vrut perfectiunea, aceea nu e dragoste.
Nu e suficient sa faci un lucru bun, trebuie facut cu toata dragostea!
Limita intre dragoste si toleranta
Cred ca toleranta este un lucru bun, dar el poate fi folosit in mod incorect, si este apropiat de dragoste.
Toleranta poate fi invocata atunci cand cineva in mod meschin vrea sa isi impuna punctul de vedere, care nu neaparat este drept, corect, moral, dar invoca toleranta in dorinta de a inhiba pe interlocutorul lui, a il face sa nu mai insiste intr-o chestie.
Este scris in Biblie ca dragostea nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adebar. Asta ne face sa tragem concluzia ca daca ar fi sa trasam o limita intre dragoste si toleranta aceasta limita ar fi “adevarul”.
Asa se intampla la examen spre exemplu, un profesor, chiar daca un student nu isi mai aduce bine aminte un lucru, il tolereaza, ii da timp sa ii treaca emotiile poate, si daca il vede ca vorbeste bine, chiar daca este pe sarite, se poate intampla sa il si ajute putin. Insa daca spune “prostii” J , adica nu reda bine materia, toleranta, care vine din bunatate se opreste. Intervine notarea si calificarea.
Domnul Iisus la fel a facut, atunci cand oamenii pacatuiau fata de El sau in fata Lui, le spunea: “De ce ma ispititi?”, “Cine este fara pacat sa arunce primul cu piatra” Sau ii mustra pe oameni: “Fatarnicilor!”. Dar cand a venit la el o femeie imorala, chiar daca facuse pacat, El a tolerato, de ce? Pentru ca El a vazut in ea pocainta.
In spiritul crestin limita dintre dragoste si toleranta este adevarul. Adica dragosea acopera totul, dar nu se bucura de nelegiuire. Adica nu o tolereaza, se poarta cu blandete, cu intelepciune, dar nu tolereaza nelegiuirea. Insa toleranta se manifesta fata de un om atunci cand acesta se pocaieste, se schimba. Dumnezeu spune ca nu isi mai aduce aminte de fapta lui.
Dragoste
Dragoste
Dragostea perfecta este ceva rar – intrucat pentru a iubi trebuie sa ai mereu subtilitatea celor foarte intelepti, flexibilitatea copiilor, sensibilitatea artistilor, profunzimea filosofilor, capacitatea de acceptare a sfintilor, toleranta profesorilor si puterea celor cu incredere in sine. – Leo Buscaglia
Este usor sa-I iubesti pe cei aflati departe. Nu este totdeauna usor sa-I iubesti pe cei de langa tine. Adu dragostea in casa ta, pentru ca de-acolo trebuie sa porneasca iubirea fata de ceilalti. – Maica Tereza
Daca promiti ca nu intarzii prea mult, te voi astepta aici toata viata. – Oscar Wilde
Dragostea nu inseamna doar sa ne uitam unul la altul, ci sa ne uitam in aceeasi directie. – Antonie de Saint – Exupery
Pe cine iubesti mai mult? -II-
“Cine iubeste pe tatã ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)
Unii oameni nu il urmeaza pe Iisus din cauza « dragostei » de familie. Aici este o confuzie foarte mare si subtila. A iubi familia este cel de al doilea lucru in viziunea lui Dumnezeu ca importanta, dupa iubirea lui Dumnezeu, insa a face asta inaintea lui Dumnezeu sau defavorizand dragosea si urmarii lui Hristos, nu faci decat sa iti duci familia pe un drum gresit, o iubesti dar in afara voiei lui Dumnezeu, pe termen lung asta nu ii face bine, ci rau (familiei). Unde nu este prezenta si voia lui Dumnezeu sunt tot felul de pacate vizibile si ascunse.
De fapt cei care spun ca isi iubesc familia si pentru aceasta nu au timp de Dumnezeu, sa faca voia lui : rugaciune, studiul Scripturii, Biserica, slujire ; de fapt este vorba acolo de confortul propriu, rusinea de prigoana care ar putea veni daca il urmeaza pe Hristos cu adevarat. Ei nu sunt gata sa plateasca pretul necesar pentru a asculta de Dumnezeu de fapt, nu ca isi iubesc familiile sau prietenii, job-urile.
De fapt nu este usor sa asculti de Dumnezeu. A Il urma pe Hristos nu este vorba de iubire intotdeauna, ci:
· de o viata sfanta, dreapta (ceea ce unora nu le convine, prefera sa spuna ca nu are timp de Dumnezeu, trebuie sa faca alte lucruri, e o scuza de fapt).
· sa nu te bucuri de pacat, sa infrunti pe potrivnici ca sa ramai fidel lui Hristos, altfel cum ramai : sare si lumina.
· sa fii credincios. Asta este cel mai greu adesea. Foare putini sunt credinciosi. Este greu cand vin rudele, sarbatorile, sau esti obosit sa iti mai indeplinesti indatoririle fata de Dumnezeu sa continui sa te rogi, sa stai in partasie cu Dumnezeu, sa citesti Biblia, sa mergi la biserica, sa slujesti.
· sa fi cinstit si sa spui oricui Il necinsteste pe Hristos la un moment dat, cu blandete si intelepciune.
· sa asculti de Dumnezeu in ciuda celor dragi, confortului propriu, in defavoarea placerilor personale, poftelor tale si a planurilor tale (acesta este motivul multora de a nu urma pe Dumnezeu).
Unii oameni sunt prea politicosi ca sa fie urmasii lui Hristos. Ei vor sa impace pe toata lumea, sa nu deranjeze pe nimeni. De fapt nu este vorba de bunatate aici, ci de slabiciune, el nu are taria sa o faca, fermitatea si caracterul de care ai nevoie pentru asta. Altii vor lauda si aprecierea oamnilor si nu poate sa ii infrunte niciodata.
Un raspuns crestin la problemele vremii – „love and peace”
“Pace and love”, era motoul culturi Hippie din anii ‘70. Doar ca sensul era putin altfel: Pace = acceptare a orice, dragoste = senzualitate. Suna bine, dar…
Sloganul acesta venea pe fondul razboiului mondial cu milioanele lui de victime, ura si violenta. Era un moment propice de a implementa o astfel de ideologie, pe baza careia s-a format post-modernismul. Mintea care a profitat de contextul acesta a fost sclipitoare dar si malefica, pentru ca a folosit niste cuvinte „sfinte” dar al caror inteles era complet neortodox.
Ele sunt baza aducatiei generatiei de azi.
Acestea sunt cuvinte folosite adesea de Domnul Iisus in Evanghelie. Care a fost sensul original?
Pace = avea sensul impacarii omului pacatos cu Dumnezezeu prin Hristos, si in felul acesta este posibil si pacea intre oamnei.
Dragoste = dragoste „agape” (greaca) care insemna dragostea care se jerfeste, face bine neconditionat.
Dragostea poate fi de mai multe feluri:
„fileo” = imi dai, iti dau, imi faci, iti fac
„eros” = dragostea erotica, fizica
Ce sa faci cand viata e nedreapta?
Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti… Iarta’i oricum!
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse… Fii bun, oricum!
Daca ai succes, poti castiga prieteni falisi si dusmani adevarati… Cauta succesul, oricum!
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela… Fii cinstit si sincer, oricum!
Ceea ce construiesti in ani altii pot darama intr’o zi… Construieste, oricum!
Daca gasesti linitea si fericirea, oamenii pot fi gelosi… Fii fericit, oricum!
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine… Fa bine, oricum!
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns… Da-i lumii tot ce ai mai bun oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.
(Maica Tereza)
Marcu 12,30
Mark 12:30 „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. 31 Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”
Citesc blogurile si observ atata goliciune in noi insine, cate desertaciuni si ce negativista este gandirea noastra. Nu mai vedem nimic bun, nu mai speram nimic bun. Suntem sclvii ignorantei si vanitatii. Este asa pentru ca ne-am pierdut credinta in Dumnezeu si respectul de oamnei. Unii spun, nu eu cred in Dumnezeu si iubesc pe Dumnezeu. Da dar porunca este sa iubesti cu toata inima, nu sa crezi si sa nu faci nimic. Daca iubesti pe Dumnezeu dar nu este nici o lupta cu pacatul in viata ta, atunci te inseli. Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Ce comozi suntem noi, facem numai ce ne place si ne convine, adica obisnuiti cu ritualurile noastre, ne pastram confortul, dar Dumnuzeu spune: „Cine isi va pastra viata si’o va pierde!” Ne este rusine sa vorbi de Domnul Iisus. Lasa ca vorbesc musulmanii de Mahomed. „Cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui” spunea Iisus. Daca Dumnezseu este acelasi, de ce oare ne-am pierdut orice speranta si nadejde? De ce nu mai facem nimic pentru El? Credem ca nu ne va rasplati? Este in zadar? Credem ca puterea Lui nu este suficienta pentru a razbi?
Daca il vom iubi si daca il vom cauta din toata inima atunci il vom gasi. Pana atunci ne iselam singuri! Atunci vom merge si la lume ca sa le spunem despre adevar, daca asta este adevarul, daca nu este, sa ma convinga si pe mine cineva!
romoflorin 