Etichetă: Anul nou

A mai trecut un an, nu-ți pierde credința!

~ florin ~ Lasă un comentariu

religionDomnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul. Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“  (Luca 22:31-32)

A îți pierde credința nu înseamnă a te lepăda de Hristos neapărat, ci și a rămâne inactiv în trupul lui Hristos. Poate că ai fost încercat greu anul acesta, însă Scriptura spune că nu peste puterile tale. Urmărește calea de ieșire, ea există întotdeanua. Nu te lăsa înspăimântat de potrivnici.

Credința a fost cea mai importantă pentru încercarea lui Petru. Domnul s-a rugat pentru ea ca să nu i se piardă.

Credința este cea care îți dă viață: ”Cine crede în Fiul are viață !”. Ea te animă, ea îți dă mișcare. Dacă nu mai crezi, puține lucruri mai poți face.

Credința mobilizează totul în viața ta: studiul, rugăciunea, slujirea, implicarea. Credința îți dă curaj și îndrăzneală. Cine nu studiază, este pentru ca nu crede. La fel și cel ce nu se roagă.

Credința schimbă totul. Toate lucrurile sunt cu putințî celui ce crede. Credința te depășește pe tine însuți. Ești schimbat în toate aspectele tale înspre Hristos.

Credința face posibil totul. Petru a mers pe ape când nici el nu înțelegea cum, dar credea.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.  (Ioan 14:1)

Povestea a doi calugari

~ florin ~ 3 comentarii

„Am nevoie de untdelemn” a spus un calugar candva, asa ca a plantat un puiet de maslin. Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapandele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”. Si Domnul a trimis o ploaie blanda. „Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca. Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intareasca tesuturile” a strigat calugarul. Si iata, copacelul scanteia de chiciura, dar spre seara muri.

Atunci calugarul s-a dus la chilia unui confrate si i-a povestit patania lui neobisnuita. „Si eu am plantat un copacel, raspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insa eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decat unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace. „Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”

Aproape a mai trecut un an din viata noastra, incepe un altul nou. Sa invatam din patania acestor calugari, sa dam mana libera lui Dumnezeu in viata noastra, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca sa ne faca roditori.

„Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile.” Proverbe 16,3

Care este deci robul credincios si intelept?

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? Ferice de robul acela, pe care strapanul la venirea lui, il va gasi facand asa! Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale” (Matei 24, 45-47)

Domnul Iisus scere doua lucruri in vremurile din urma:

Credinciosie – Sa fim credinciosi in sfinteine, in dragostea frateasca si in evanghelizare (aceasta fiind dragostea de oameni). Trebuie sa ne straduim sa fim gasiti credinciosi in aceste lucruri! Nu trebuie sa na plangem ca este greu (Duhul Sfat ne va intari) , ca oamenii sunt rai (Sangele Domnului ca curs pentru ei, ii poate curati). Sa depasim ispita ipocritilor, sunt oameni care stau cu biblia in mana toata ziua, o cunosc ca niste profesori de teologie, dar spre pierzarea lor, o rastalmacesc si ratacesc si pe altii. Sa depasim aceasta ispita a ipocritilor, care doar vorbesc bine, dar traiesc urat, sa nu ne lasam intimidati de cuvintele lor rafinate. Sa slujim cu credinciosie lui Hristos, vom fi pusi peste toata averea Stapanului, daca vom fi gasiti facand asa (v47).

 Intelepciunea – A fi intelept in viziunea lui Dumnezeu inseamna a avea frica de Dumnezeu (Iov 28,28). Continuă lectura „Care este deci robul credincios si intelept?” →

Un gand pentru anul nou –II-

~ florin ~ 3 comentarii

“Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna” Eclesiastul 7, 3

Acesta este un gand divin la care oamenii se gandesc foarte rar. Binele in viziunea lui Dumnezeu este acela care are in vedere interesul nostru vesnic. Daca noua ne merge bine acum pentru un timp scurt, dar dupa aceea inima noastra se corupe si ne prabusim in esec; Dumnezeu nu vrea sa ne binecuvinteze in felul acesta.

El are in vedere binele nostru etern, de aceea El nu precupeteste nici o greutate sau intristare (usoara de o clipa) care sa contribuie la binele noastru etern. De exemplu apostolului Pavel din cauza descoperirilor lui, ca sa nu I se ingamfe inima i-a dat un “tepus” in carne, nu stim sigur, o boala ceva. El ar fi vrut sa scape, dar Dumnezeu i-a spus: “Este mai sigur pentru tine asa..” ca sa nu se ingamfe, sa il tina smerit, la locul lui sigur, unde dadea randament maxim.

Iosif din Geneza 37, inainte sa traiasca visul din copilarie, a trecut ani grei de incercare (de fapt era scoala lui Dumnezeu); la fel s-a intamplat si cu David de cand l-a uns ca imparat Samuel, in adolescenta. Asa trebuie sa vedem greutatile si intristarile din viata noastra, ca pe mijloace ale devenirii noastre. Coarda chitarii daca nu o intinzi si nu o ciupesti, nu scoate un sunet frumos; lumanarea daca nu se consuma arzand, nu lumineaza; viermele daca nu agonizeaza in matca, nu poate fi un flutere zburator; cosmonautii sunt supusui unor tratamente foarte aspre pentru a fi pregatiti sa faca fata in spatiul cosmic.

Cum ne asteptam sa se poarte Dumnezeu cu noi pentru ca sa putem fi cu El in vesnicii?

 

Un gand pentru anul nou

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” (Eclesiestul 7, 16-17)

Ravna fara pricere nu este buna. “Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alerga neghiobeste inainte, o nimereste rau” (Proverbe 19, 2-3)

Dumnezeu ne vrea plini de ravna, dar ne vrea si smeriti. Asta inseamna sa nu strigam prea tare, sa nu ne ridicam prea sus, sa nu ne inaltam mai presus de semenii nostrii. In esenta noi totii suntem foarte nevrednici.. Daca Dumnezeu ne-ar lua la “bani marunti” pe fiecare, nici unul din noi nu ar iesi bine.. intelegeti de ce nu e bine sa faci pe “neprihanitul”? E mai bine sa facem pe pocaitul si sa inaltam cu dragoste si blandete pe oameni, sa le spunem cum ne-a ridicat pe noi Dumnezeu. Sa nu ne laudam ca vamesul in templu: “Doamne iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oamnei, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta..” (atentie ca aceste cuvinte pot fi exprimate si prin atitudini!!) ci noi sa ne grabim sa ne rugam precum vamesul, care sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-I ridice spre cer, ci se batea cu pumnul in piept si zicea: “Doamne ai mila de mine pacatosul” (Luca 18, 11-13) Stim ca el sa intors acasa socotit neprihanit.

Viata de credinta ar trebui sa fie intre pocainta cu renuntare si primirea cu bucurie a iertarii. Trebuie sa fie momente cand te bucuri din plin de iertarea si iubirea lui Dumnezseu, dupa cum trebuie sa fie moente cand te smeresti si te pocaiesti de toate rautatile tale. Sa le facem cu intelepciune pe amandoua. Sa nu lasam pocainta sa ne doboare, dar nici bucuria sa ne inraiasca.

Sprijin pentru noul an

~ florin ~ 2 comentarii

Petru i-a spus lui Iisus: “Doamne cu tine sunt gata sa merg chiar si in temnita, si la moarte!” (Luca 22, 33). Iisus i-a spus ca se va lepada de El de trei ori. Fagaduintele omului nu sunt un sprijin tare pentru el.. Dar ne intrebam noi: “In ce ar trebui sa se increada omul? Pe ce sa se sprijineasca?” Pe langa faptul ca noi facem fagaduinte lui Dumnezeu, si chiar daca nu le putem tine in totul, Dumnezeu le primeste, sunt privite cu dragoste; Dumnezeu de asemeni ne face si El noua fagaduinte: “.. nu te teme caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41, 10. Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure intotdeauna, El spunea: “Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul meu de pace nu se va clatina..” (Isaia 54,10) “Poate o femeie sa uite copilul care il alapteaza? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia. 49, 15).

Avem si noi o datorie insa, tebuie sa nu uitam niciodata ce ne-a fagaduit Domnul. Diavolul cauta sa ne abata privirile constant de la promisiunile lui Dumnezeu, pentru ca el stie ca acestea au putere sa ne tina tari si increzatori. El intotdeauna face la fel ca in gradina Edenului, cauta sa dilueze ce spune Dumnezeu, sa rastalmaceasca, sa semene indoala. Promisiunile lui Dumnezeu sunt totdeauna sigure pentru copii Lui, Dumnezeu nu se chimba niciodata, lumea este in continua schimbare, si inca in rau, pe Dumnezeu nimic nu il schimba. Noi ne clatinam, ne indoim, dar daca vom privi tinta la promisiunile lui Dumnezeu vom fi in siguranta, prin credinta vom birui. Aici este vorba de consecventa si credinciosia lui Dumnezeu, care sunt desavarsite. Ne putem incredinta sufletele linistiti lui Dumnezeu, nu este un loc mai sigur in viata pentru ele.

Acestea sunt adevaratul sprijin pentru noul an, fagaduintele lui Dumnezeu, pentru cei ce se spirjinesc pe ele si le cred pe cuvant, se implinesc.

 Un an binecuvantat sa aveti! 

Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos

~ florin ~ Lasă un comentariu

spurgeonrAm citit un articol extraordinar, care mi-a racorit sufletul la sfarsit de an, pun aici o parte din el, articolul este de pe site-ul „Ministrerul Afacerilor Eterne” administrat de un bun prieten al meu. De curand a fost actualizat si va invit sa mergeti sa il vizitati va fi cu folos pentru viata voastra. 

Spurgeon a fost unul din cei mai muncitori oameni pentru Hristos, a murit la o varsta relativ tanara, dar a spus ca a fost modalitatea lui de asi investi cel mai bine anii pentru Hristos. A ramas un munte spiritual si un reper in instorie pentru multi ani dupa, sau inainte de el.

Aici articolul:

===

de Jim Elliff (traducere Ministerul Afacerilor Eterne)

Charles Haddon Spurgeon, renumitul predicator din Londra anilor 1800, a fost nu doar un lider special, dar si unul care a lucrat din greu. În timpul cât majoritatea pastorilor de azi ar scrie câteva email-uri, s-ar lupta cu schita unei predici si ar sterge emailurile neimportante, Spurgeon ar fi finalizat deja o multime de treburi.

De exemplu, Spurgeon predica în fiecare saptamâna de mai multe ori (adesea si de 10 ori), se ocupa de instruirea pastorilor de la seminarul teologic, scria mai multe sute de scrisori („Sunt cufundat pâna la gât în scrisori”), conducea întâlnirea saptamânala a prezbiterilor bisericii, conducea întâlnirea obisnuita de rugaciune, consilia numeroase persoane proaspat credincioase pregatindu-i pentru botez (în medie, în permanenta avea circa 30 de persoane la cateheza), citea volume întregi din scrierile teologilor puritani, edita atât versiunea scrisa a predicilor sale cât si revista “Sabia si Mistria”, scria câteva capitole la una dintre cele peste 150 de carti ale sale, Continuă lectura „Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos” →