Biserica si securitatea – Vasile Talos

~ florin ~ 1 comentariu

Un articol foarte interesant scris de fr Talos Vasile.

BISERICA SI SECURITATEA
Pastor, Vasile Alexandru Talos

Plecarea in vesnicii atat de neasteptata a colegului si fratelui nostru de credinta Petrica Dugulescu nadajduiesc sa trezeasca un duh de cercetare si de pocainta in bisericile oastre si in special intre pastori. Sunt incredintat ca nu exista intamplare ci numai voia lui Dumnezeu in orice eveniment major din viata noastra. Pentru Petrica aceasta voie a lui Dumnezeu a insemnat un act de dragoste divina, iar pentru noi o vreme a cercetarii divine. Am aflat ca diabetul ii afectase si rinichii, dar el a continuat sa predice si sa slujeasca pana in ultima clipa, fara sa tina la sanatatea si la viata lui.
M-am intors de la Timisoara imediat dupa inmormantare. Am calatorit impreuna cu un
tanar om de afaceri care nu parea sa aiba mai mult de 33 de ani. “Vin de la inmormantarea unui prieten“, am intrat eu in vorba. L-am intrebat daca fiind timisorean a auzit de Petru Dugulescu.

Spre marea mea dezamagire, mi-a raspuns ca nu a auzit niciodata numele acesta. “A fost
parlamentar, si la revolutie, el a invitat multimea sa se roage in piata din centrul orasului.”“ u ma intereseaza oamenii politici!”, mi-a raspuns sec. Am ramas mut. Doamne, ce putin stim noi ca oamenii ne stiu atat de putin, pe noi si mesajul nostru, si astfel, Doamne, si pe Tine!

Abia cu ocazia mortii lui Petrica am aflat despre discutiile aprinse de pe blogurile baptiste referitoare la colaborarea lui cu Securitatea intre 1980-1982. Initiativa unor persoane tinere de aincerca, prin dezvaluiri publice, sa determine marturisire si pocainta in randul slujitorilorbisericilor care au colaborat cu Securitatea, cred ca este sincera dar ineficienta. Personal regret ca noi pastorii nu am gasit cadrul adecvat unor marturisiri sincere si edificatoare. Incercarile de a clarifica aceste lucruri la nivel institutional nu au gasit, din pacate, sustinerea necesara la vremea respectiva.

In aceste zile, problema clarificarii relatiei cu Securitatea a slujitorilor bisericilor baptiste din perioada comunista tinde sa se transforme intr-o furtuna care scoate la malul istoriei recente mai mult namol decat reuseste sa limpezeasca apele. Consider ca aruncarea in aceiasi oala a “victimelor” Securitatii si a “vanzatorilor” de frati, impiedica elucidarea trecutului si initiativa unor marturisiri publice sincere. Apostolul Pavel spune: “Si daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta?” (1 Corinteni 14:8). Cred ca buna intentie nu este suficienta. Este nevoie de cunoasterea contextului istoric al acelor vremuri, pe langa citirea dosarelor de la CNSAS.

Dosarele intocmite de fosta Securitate (asa incomplete cum sunt la CNSAS sau poate completate pe ici pe colo chiar dupa revolutie) au fost scrise prin prisma interesele agentilor politiei politice comuniste. Ma intreb, oare indraznea ofiterul de securitate sa scrie in raportul sau catre superiori ca a falimentat in a-si indeplini sarcina de serviciu? Personal cred ca uneori nimicurile erau prezentate ca mari realizari ale ofiterului respectiv, iar infrangerile lui ca securist erau trecute sub tacere in raportul scris de acesta.


O evaluare corecta a actiunilor slujitorilor bisericilor trebuie sa tina seama de contextul bataliilor spirituale si ideologice in care acestia au slujit. Documentele de arhiva vorbesc de la sine, dar nu vorbesc complet.

Pentru restul articolului faceti click aici

De asemenea fratele Talos V are blogul:

http://vasilealexandrutalos.wordpress.com/

Va invitam sa il vizitati!

Cuvânt explicativ – Iosif Ton

~ florin ~ 4 comentarii

Una dintre metodele de luptă a securității împotriva mea au fost acțiunile de denigrare prin care să mă înfățișeze înaintea credincioșilor ca pe un monstru. Astfel, prin 1979 a început să circule o scrisoare anonimă, semnată cu pseudonimul  ”Ion Plugaru”, în care erau înșirate ”date” și ”fapte” din viața mea, din care reieșea că am un caracter imoral, groaznic de respingător. Când am primit și eu în cutia de poștă și am citit un exemplar al acestei scrisori am simțit că mi se face greață. Mi-am zis că dacă numai 10% din ce scrie în ea ar fi adevărat, tot aș fi un monstru. Și mă gândeam: Ce vor zice membrii Bisericii mele și alți credincioși când vor citi aceste monstruozități?

Am dus înaintea Domnului toată această situație și răspunsul pe care mi l-a dat El l-am pus în predica ”Pietrarii lui Dumnezeu”, pe care am repetat-o în multe alte părți și care a fost de un imens ajutor spiritual pentru multe persoane.

O mică explicație. Sub pseudonimul ”Ion Plugaru” se ascundea un bătrân pastor baptist. La scurtă vreme după ce a scris această scrisoare s-a îmbolnăvit grav. Simțind că îi vine sfârșitul, s-a spovedit unui frate tot în vârstă și i-a mărturisit că, mulți ani înainte de aceasta, a fost într-o situație foarte grea și, ca să se salveze, a acceptat să lucreze cu securitatea. A mărturisit că și scrisoarea aceasta a scris-o la ordinul securității și cu materiale și cu idei date lui de securitate. Cel care i-a ascultat mărturisirea, după moartea lui, a venit la mine și mi-a relatat această mărturisire.

Desigur, eu nu voi da nici un nume.

În același an, 1979, în America, Aurel Popescu a primit și el un exemplar din această scrisoare. Aurel era atunci supărat pe mine și a scris scrisoarea deschisă întitulată ”Cine ești dumneata, frate Iosif Țon?” folosind mai multe date din scrisoarea lui Ion Plugaru. Când am venit eu în America în 1981, m-am întâlnit cu Aurel și i-am arătat punct cu punct cum toate cele scrise de Ion Plugaru și reluate de el în scrisoarea lui nu sunt adevărate. El mi-a spus: ”Eu le-am luat drept adevărate și de aceea le-am scris. Acum îmi dau seama că lucrurile stau altfel și-mi pare rău că le-am scris. Te rog să mă ierți!”

L-am iertat, ne-am refăcut relațiile, și dovada este faptul că am lucrat împreună de am obținut timp și apoi am făcut programe împreună la Radio Europa Liberă.

Cei care republică acum această scrisoare nu spun că au permisiunea autorului să o publice. Acesta ar fi fost un minim de corectitudine cerută pentru o asemenea republicare.

Este ciudat că cineva consideră că face un serviciu ”adevărului istoric” publicând asemenea scrisori. Eu știu că mai sunt și altele de natura aceasta și nu mă mai mir dacă vor fi publicate și acelea.

Mi-aș pierde prea mult timp, necesar pentru alte lucrări, dacă aș sta să le răspund la toate și să arăt în fiecare detaliu cum s-au petrecut de fapt lucrurile.

Au fost însă câteva evenimente mari în viața mea care sunt prezentate teribil de deformat în aceste scrisori. Ele trebuie spuse așa cum le-am trăit eu în realitate. Iată de ce scriu acest 

Fragment de autobiografie, Iosif Țon 

În toamna anului 1957 m-am dus la București ca să-mi continui studiile în anul II la Seminarul Teologic Baptist. Cândva în toamna aceea, cineva mi-a dat o carte în limba engleză întitulată A Plain man Looks at the Cross (Un om simplu privește la cruce) scrisă de un teolog englez ultra-liberal pe nume Leslie Weatherhead. Teologul acesta scria în cartea lui că omul modern nu mai poate accepta ideea de ”jertfă” și de spălare de păcate prin ”sânge” și că omul modern are nevoie de alte ”metafore”, acceptabile gândirii lui, pentru a explica fenomenul morții lui Isus. Cartea, desigur, există și astăzi și orice cercetător o poate găsi și o poate citi pentru sine.

Eu aveam 23 de ani și nu eram pregătit pentru această întâlnire cu teologia liberală. Am fost șocat de ceea ce am citit. Am luat cartea și m-am dus cu ea la unul dintre profesorii mei din Seminar și l-am întrebat ce părere are despre ceea ce scrie în ea. Profesorul cunoștea cartea și mi-a răspuns candid: ”Leslie Weatherhead are dreptate când spune că termenii ”jertfă” și ”sânge” sunt metafore și că nu trebuie să-i luăm literal.”

Eu am ripostat imediat: ”Dar dumneavoastră personal predicați în fiecare duminică despre sângele Domnului Isus!”

El mi-a zis: ”Trebuie să înțelegi că Leslie Weatherhead la Londra și Emerson Fosdick la New York (un alt teolog ultra-liberal din acea vreme) au în fața lor un public foarte educat, care poate suporta asemenea explicații. Eu, însă, am în fața mea oameni simpli, fără multă școală, la care dacă le-aș predica asemenea lui Weatherhead sau Fosdick ar lua pietre și ar zvârli după mine. De aceea, eu le predic la nivelul lor, folosind termenii de ”jertfă” și de ”sânge” știind însă în mintea mea că acestea sunt metafore.”

Mă uitam cu ochi mari la profesorul meu, nu-mi venea să cred ce-mi aud urechile, și dintr-o dată am văzut în fața mea  – sau cel puțin așa am perceput eu – un om fals, care una predică și alta crede. Și el era profesorul meu favorit, pe care până atunci îl adorasem. În acea clipă mi-am văzut tot sistemul meu de gândire și de credință ca pe o schelărie uriașă și am simțit cum cineva a lovit cu putere la baza schelăriei și aceasta s-a prăbușit…

M-am dus în dormitor și am început să mă gândesc la consecințe. Pe atunci se întrevedea un nou val de persecuție religioasă și eu mi-am zis: „Pentru adevăr aș fi fost gata să-mi dau viața, dar pentru niște metafore nu!” Era chiar înainte de vacanța de Crăciun. Am plecat la Arad, unde eram angajat ca predicator (neordinat) la Biserica Baptistă ”Speranța.”  Simțeam că nu mai este viață în mine. Imediat după anul nou mi-am dat demisia, am plecat la Cluj și printr-un prieten de acolo mi-am găsit un post de profesor de limba română în satul Lupșa, pe Valea Arieșului, în Munții Apuseni.

Acolo am tradus în limba română cartea lui Weatherhead și am prelucrat-o ca pe o motivație personală pentru care am plecat de la Seminar și am ieșit din slujba de predicator. Am trimis manuscrisul la Editura Științăfică în București. Ei mi-am înapoiat manuscrisul cu explicația că în această carte un teolog, care rămâne teolog creștin, atacă alte teologii creștine, iar Editura Stiințifică nu este interesată în discuții între teologi. În continuare mi-au scris că dacă vreau să scriu ceva pentru combaterea religiei în sine trebuie să scriu de pe baze marxiste, nu teologice.

Timp de vreo trei ani după aceea am lucrat la un proect de carte pe care l-am întitulat ”Speranțe mesianice în lumea antică.”  Și acesta a fost respins de Editura Științifică tot pe motiv că nu cuprindea o combatere marxistă a religiei.

Din fericire, ei mi-au returnat și acest manuscris și mai târziu le-am distrus pe amândouă. În timpul anchetei penale de la Ploiești (1974-1975), securitatea a căutat cu disperare să găsească acele manuscrise ca să le publice și să mă compromită prin ele.

În toamna anului 1959 m-am căsătorit cu Elisabeta, care era contabilă la Universitatea din Cluj și m-am mutat cu serviciul la o școală din apropiere de Cluj, făcând acolo naveta din Cluj. În primăvara anului 1964 a apărut o criză în mine, de natură sentimentală, și  m-am despărțit de soția mea. Mai exact, în iunie am plecat la Mamaia, ca să lucrez peste vară ca ghid turistic. Acolo am avut timp să meditez, să-mi analizez simțămintele și mi-am dat seama că cea de care mi-am legat ființa este Elisabeta și că nimeni altcineva nu o poate înlocui în mine. Da, ea era parte din mine și cea mai minunată parte din mine! Lucrul acesta l-au dovedit cei 48 de ani de viață minunată pe care i-am petrecut până acum împreună!

Tot în primăvara lui 1964 a avut loc marea amnistie a deținuților politici și atunci au ieșit din închisori toți cei ce fuseseră închiși pe motive religioase, inclusiv Rihard Wurmbrand. Eu îl întâlnisem pe Rihard Wurmbrand în iunie 1956, când a ieșit prima dată din închisoare, și între 1956-1957 i-am făcut mai multe vizite și am învățat foarte multe de la el. Acum, în vara anului 1964, la încheierea sezonului turistic de la Mamaia, în drum spre Cluj m-am oprit la București și i-am făcut o vizită lui Rihard acasă la el. Cum m-a văzut mi-a zis: ”Șezi și spune-mi tot ce s-a întâmplat cu tine.” Eu i-am povestit despre cartea lui Weatherhead, despre discuția mea cu profesorul de la Seminar și despre prăbușirea credinței mele.

Rihard mi-a zis: ”Măi, eu încă eram liber atunci. De ce n-ai venit atunci la mine, căci ți-aș fi explicat atunci cum stau lucrurile?!” Și apoi a început să-mi explice despre transferul simbolic de vină de pe popor pe jertfa de ispășire și apoi despre transferul de vină care s-a întâmplat literalmente de pe noi pe Fiul lui Dumnezeu și cum Acesta a murit literalmente încărcat cu păcatele noastre. Practic, el mi-a arătat că acestea nu sunt metafore, ci sunt realități realmente reale petrecute în domeniul spiritual în Domnul Isus și trăite de noi realmente atunci când ne întoarcem la El.

Nu pot să vă descriu ce s-a întâmplat atunci în mine, dar pot să vă spun că am simțit, ba chiar ”am văzut” cum schelăria aceea prăbușită în mine a început să se ridice din nou și că în mine revine viața.

Rihard Wurmband nu s-a oprit aici, ci m-a întrebat ce se întâmplă cu căsătoria mea. M-am spovedit lui și în problema aceasta și el mi-a spus: ”Iosif, căsătoria este făcută în cer. Acolo ai fost tu legat cu Elisabeta. Tu nu te poți sui în cer ca să rupi ce a unit Dumnezeu. Orice ai face, tu ești unit cu ea și de aceea, dacă te-ai duce cu alta ai comite adulter.”                                                                                         Cu aceasta, Rihard a consolidat hotărârea care era deja luată în mine. Am plecat la Cluj și m-am împăcat cu Elisabeta. Să se observe deci că despărțirea noastră a durat doar câteva luni de zile.

Printre cei care au ieșit atunci din închisoare a fost și Simion Cure. Noi fusesem prieteni între 1954-1957. În toamna anului 1964 ne-a bătut la ușă la Cluj. M-a întrebat dacă alți pastori m-au vizitat în anii aceia și a fost foarte supărat când i-am spus că nu m-a vizitat niciunul. Starea lui de vorbă cu mine atunci a fost o altă treaptă în ridicarea mea spirituală. El a continuat apoi să mă viziteze periodic și să mă ajute spiritual. El a fost cel care a insistat că trebuie să mă întorc la Biserică. La un moment dat i-am spus: ”Acum înțeleg tot ce n-am înțeles atunci când m-am prăbușit. Și acum știu că Domnul Isus m-a iertat de tot ce am făcut în anii aceștia. Dar eu personal mă uit la anii aceștia în care am fost departe de Domnul și la lucrurile pe care le-am făcut și nu mi le pot ierta! Sunt o serie de lucruri pe care nici într-un caz n-ar fi trebuit să le fac! Nu, nu mă pot ierta pe mine însumi!”

Simion a fost extraordinar în momentul acela. A izbucnit cu aceste cuvinte: ”Dar cine ești tu ca să te ierți pe tine însuți? Cine îți cere și îți dă autoritatea să te ierți? Dacă știi că Domnul te-a iertat, trebuie să mai știi că trebuie să te ierte și o Biserică! Tu, când ai căzut, ne-ai rănit pe toți și ne-ai îndurerat pe toți. De aceea, în numele nostru al tuturor, o Biserică trebuie să te judece și numai atunci când te iartă acea Biserică, iertarea ta este completă.”

Aceasta era prin februarie 1968. Imediat m-am decis că trebuie să fac și pasul acesta. M-am dus la Iulian Tătaru, pastorul de atunci al Bisericii Baptiste din Cluj-Iris, i-am spus despre întoarcerea mea la Domnul, despre iertarea pe care am primit-o de la El și despre faptul că vreau să mă supun acum judecății Bisericii și că vreau să fiu primit ca membru al Bisericii.

El m-a chestionat îndelung, apoi mi-a spus că va trebui să mă examineze și comitetul și apoi adunarea generală a Bisericii. Am trecut prin toate acele cercetări și judecăți și, dacă nu mă înșeală memoria, într-o adunare generală a Bisericii din luna mai am fost primit ca membru al Bisericii. În prima duminică din iunie am stat cu Biserica la masa Domnului și cu accea, după înțelegerea mea, s-a încheiat procesul reintegrării mele în Trupul Domnului, care este Biserica.

Când am fost chemat ca pastor la Ploiești, în 1974, și când trebuia să fiu ordinat, s-a pus problema unde să fiu ordinat. Eu am spus așa: ”Numai Biserica din Cluj-Iris, care îmi cunoaște tot trecutul și unde sunt și acum membru, are autoritatea de a mă evalua pentru slujire. Dacă această Biserică mă ordinează, adică mă pune în slujba de pastor, atunci eu însumi simt ca ordinarea s-a făcut așa cum trebuie. În august 1974 am fost ordinat ca pastor, pentru Biserica din Ploiești (de la care veniseră vreo 70 de persoane), de către Biserica mea dragă din Cluj-Iris, în comisia de ordinare fiind pastorul de atunci al Bisericii, Vasile Talpos, si în comisia de ordinare fiind și primul meu mentor în lucrarea Domnului (în anii studenției la Cluj, 1951-1955), bătrânul Ioan Dan, și consilierul meu spiritual de atunci Simion Cure.

                       Scris în 12 ian. 2008, în Portland, Oregon

                              Iosif Țon 

Nebunii si stiinta

~ florin ~ 2 comentarii

« Pleaca din prezenta nebunului caci pe buzele lui nu vei gasi stiina » Pv. 14, 7

Nebunii in cartea proverbe sunt aceia care nu se tem de Dumnezeu si nu le pasa de oameni, ei pur si simplu spun ce cred ei, ce stiu ei. Ei nu au scop, ei nu au un drum. Indemnul lui Dumnezeu este clar, pleaca din prezenta unor astfel de oameni, pe buzele lor nu vei gasi stiinta. Adica adevarata cunoastere, lucruri de folos si de incredere. Mai degraba la el este o problema emotionala, cand este bucuros vorbeste de bine pe oricine, si pe cei mai mari natarai, cand sunt suparati, vorbesc de rau si pe Hristos. Ei nu stiu ce fac, ei doar dau drumul ideilor, te miri de pe unde le culeg. Sunt ca o corabie fara carma.

Sondaj evanghelic despre credinta si sexualitatea.

~ florin ~ Lasă un comentariu

In Romania s-a facut un sondaj printre adolescinti privind comportamentul si atitudinile lor, interviul a fost facut intre 6-26 noiembrie 2006 de Daedallus Consulting pe un esantion de1141 de persoane din mediul urban cu varsta intre 11 si 17 ani.

Josh McDowell a realizat acealasi studiu in UK, Mexic si Polonia cu scopul de a intelege aspecte specifice cu privire la atitudinea adolescentilor din aceste culturi comparativ cu rezultatela studiul facut in SUA.

Este probabil primul studiu de acest fel din Romania.

Dintre cei 1141 adolescenti care au completat un sondaj, 447 sunt din mediul evanghelic, cate 50 pentru fiecare categorie de varsta din intervalul studiat. Acestia au fost intervievati in biserici, grupuri de tineret si in scoli.

Studiul evalueaza:

  • Atitudinea cu privile la relatiile din familie
  • Relatiile cu persoanele de sex opus
  • Comportamentul in fata provocarilor de zi cu zi
  • Perspectivele asupra vietii
  • Mediul religios in care au crescut

Conform studiului 23% dintre adolescentii din esantionul principal si 9% dintre cei evanghelici au avut deja relatii sexuale.

Studiul mai arata ca:

Adolescentii credinciosi au mai putina experienta sexuala decat cei din esantionul principal. Primii sunt mai putin permisivi in ce priveste activitatile intime prezentate.

Baietii, mai mult decat fetele sunt inclinati sa tolereze activitati cu tenta sexuala.

Adolescentii evanghelici sunt mai putin influentabili cu privire la inceperea vietii sexuale.

Printre motivele care ar influenta decizia adolescentilor de a avea relatii sexuale cele mai frecvente sunt: faptul ca sunt indragostiti de acea persoana si intentia de a se casatori cu ea.

Un aspect interesant a iesit la iveala la intrebarea:

Cat de importanta este credinta crestina in zilele noastre?

(Foarte importanta – 60% in cazul esantionului principal si 85% – evanghelici). Rezultatele sunt diferentiate si in functie de experienta sexuala si notele obtinute la scoala: credinta crestina este mai importanta pentru cei cu note mai mari si cu mai putina experienta sexuala.

Adolescentii tind sa defineasca moralitatea in relatie cu viata lor: mai mult de jumatate dintre ei au fost de acord ca “stii ca ceva este corect din punct de vedere moral daca functioneaza pentru tine”.

Rezultatele acestui studiu vor influenta tematica abordata la conferintele lui Josh McDowell in Romania. Rezultatele prezentate aici sunt o mica parte din studiu.

* stire transmisa de Roboam si Josh McDowel in Romania

A cinsti pe Dumnezeu si a-L dispretui

~ florin ~ 2 comentarii


“Cine umbla in neprihanire se teme de Domnul, dar cine apuca pe cai stricate Il dispretuieste” Pv. 14,2

Sunt unii oameni care desi umbla pe cai stricate, ei spun ca cred in Dumnezeu si sunt si ei crestini. Scriptura spune aici scurt: “Il dispretuieste pe Dumnezeu”. In ochii lui Dumnezesu faptele vorbesc mai mult decat cuvintele. Una este cel care aluneca si cade de odata intr-o greseala si alta este cand oamenii apuca, adica se indeletnicesc cu un fel de viata, aceia il dispretuiesc pe Dumnezseu. In lume oamenii spun, dar daca simti anumite afinitati fata de Dumnezseu inseamna ca il repecti, de fapt. Domnul Iisus spune in evanghelia dupa Ioan la un moment dat: “Daca ma iubiti veti pazi poruncile mele”. El nu conditioneaza aici, insa spune dupa ce recunosti un om care il iubeste pe Dumnezeu.

Daniel Zafiris nu a parasit fotbalul!

~ florin ~ 8 comentarii

Daniel Zafiris nu cred ca a parasit fotbalul, ci adauga ceva necesar in sport, educatie spirituala si psihica, necesara unui invingator adevarat. As recomanda un film in directia asta Facind the Giants.

Felicit de asemenea ziarele: Pro Sport si Evenimentul Zilei pentru ca au publicat lucruri cu adevarat bune din sport. Ati observat la sportivii romani, ei sunt foarte talentati, dar psihic cedeaza uneori pe final. Nu v-ati intrebat dece? Probabil este nevoie de putina educatie spirituala pentru a da radndament maxim in trup.

Ce ar imbunatati bisericile evanghelice romane?

~ florin ~ 3 comentarii

Un lucru care ma framanta de mult timp este: ce ar imbunatati bisericile evanghelice din romania? De-a lungul anilor, nu prea multi, mi-am tot schimbat parerea. Am crezut o vreme ca o echipa buna este importanta, David a fost viteaz datorita vitejilor de care era inconjurat. Apoi am crezut ca viziunea, scopul conteaza. Apoi cineva mi-a sugerat ca toate conteaza de fapt la timpul potrivit. In ultimul timp sunt tot mai inclinat sa cred ca rugaciunea conteaza, pentru ca asta inseamna apropierea de Dumnezeu si El face lucrurile sa se intample.

James McDonald spunea despre biserica lui ca 4 lucruri i-au imbunatatit biserica:

1.      Predicarea fara compromisuri a Cuvantului

2.      Inaltarea lui Hristos prin inchinare

3.      Puterea rugaciunii

4.      Evanghelizarea

Daniel Zafiris prin ziare

~ florin ~ Lasă un comentariu
Dragii mei,
Se pare ca Dumnezeu vrea sa ma foloseasca….in lumea de varf a sportului romanesc cat de curand…fiindca incep ziaristii sa scrie…
Un articol din ProSport-ul de joi, 10 ianuarie 2008.
Daca vizitati pagina respectiva si daca Domnul va indeamna, lasati cate un comentariu ptr ca astfel de articole sunt foarte rare atunci cand e vorba de mediul evanghelic…
Multumesc tuturor acelora dintre voi care veti avea acea indrazneala sfanta de a scrie cate ceva,spre slava Domnului nostru.
Rugati-va incontinuare ptr mine !! Acum lucrez la Biblia adresata sportivilor din Romania. Va fi ceva unic si special ptr sportul romanesc ! Sa va rugati ca Domnul sa pregateasca totul inaintea mea si a celor cu care colaborez la acest proiect.
PS.Pentru cei care n-ati citit si articolul din Evenimentul Zilei despre familia noastra,il puteti gasi si comenta la pagina :
Domnul sa ne binecuvinteze pe toti si sa ramanem in El cu tarie si credinta !
Daniel Zafiris

Dumnezeu are nevoie doar atat cat ai

~ florin ~ 1 comentariu

“Apoi a poruncit noroadelor sã sadã pe iarbã, a luat cele cinci pâini si cei doi pesti, si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile si le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împãrtit noroadelor.” Matei 14:19

Oamenii vad ca nu au multa putere, ca nu au multa pricepere, abilitati, etc si pentru asta se inhiba si nu mai vin la Dumnezeu pentru ca nu au cu ce. Ei de fap au, dar au putin. Este suficient cat ai ! Ceea ce nu poti face tu, face Dumnezeu.

Odata Iisus a spus ucenicilor sa dea de mancare la peste 5000 de barbati, fara sa mai numaram femeile si copii. A spus asta ca sa ii incerce dar si ca noi sa invatam astazi o lectie. Ei au raspuns imediat: “N-avem aici decat cinci paini si doi pesti!” Prea putin pentru 5000 de barbati. Aveau dreptate ? Da !

Iisus le-a spus : « Aduceti-i la Mine ! » I-au adus si Iisus dupa ce a binecuvantat a dat la toti si au mancat s-au saturat si au strans 12 cosuri cu farimituri.

Ce nu poate sa faca Dumnezeu cu putinul tau daca il aduci in fata Lui ? Vino la El cu putinul tau ! El iti spune « Da-le tu oamenilor sa manance ! » (poate trebuie sa ii inbarbatezi, poate trebuie sa ii hranesti va vaduva pe Ilie si care nu i s-a mai terminat undelemnul apoi, poate trebuie sa canti si sa ii mangai pe oamnei, sau sa faci orice fel de bine) Nu te uita ca nu ai mult sa le oferi, inainte sa oferi ceva pune in bratele lui Iisus si dupa cel va binecuvanta, da cu indrazneala ! Va ajunge si daca vor fi peste 5000 de barbati !

Dmnezeu umple doar ceea ce ii ofer

~ florin ~ Lasă un comentariu

„Du-te de cere vase de afarã, de la toti vecinii tãi, vase goale, si nu cere putine. Când te vei întoarce, închide usa dupã tine si dupã copiii tãi; toarnã din untdelemn în toate aceste vase, si pune deoparte pe cele pline.” Atunci ea a plecat de la el. A închis usa dupã ea si dupã copiii ei; ei îi apropiau vasele, si ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului sãu: „Mai dã-mi un vas.” Dar el i-a rãspuns: „Nu mai este nici un vas.” si n-a mai curs untdelemn.” (2 Regi 4:3-6)  

Femeia vaduva cu Elisei. Femeia era datoare la o persoana care ii luase copii ca prêt pentru datoria ei. Era disperata. Proorocul i-a spus sa faca rost de multe vase pe care sa le umple cu undelemn/ulei. A adus vase goale ca sa fie umplute cu undelemn. Undelemnul a continuat sa curga atata timp cat au fost vase. Cand vasele s-au terminat, uleiul s-a terminat. Cine a determintat pe cine ? Nu a mai fost ulei ? Sau nu au mai fost vase ?

Adevarul este ca daca ar mai fi fost vase, uleiul ar fi continuat sa curga. Pur si simplu, minunea ar fi continuat. Elisei ii spuse-se sa aduca cat mai multe vase. Ea a adus cat a putut ea. Si cu acel undelemn si-a rezolvat toate problemele.

Dumnezeu asteapta sa umple, sa umple oricat de multe vase tu ii aduci : mintea ta, inima ta, mainile tale, gura ta, vocea ta (muzica), banii tai, casa ta, masina ta, familia ta, sotia/sot ta, prietena (ul) ta, bieserica ta, firma ta, s.a.m.d. lista poate continua.

Dumnezeu umple doar ceea ce noi oferim, adu-i lui Dumnezeu tot ceea ce ai si atunci ceea ce ei nu va mai fi gol!

 * untdelemnul este simbolul Duhului Sfant care da har si face folositor tot ce ii incredintam lui Dumnezeu.

Competitia cu o inima de copil

~ florin ~ Lasă un comentariu

Jucam cu baietelul meu de 5 ani “Need for speed 2”. Baietii stiu ce este acesta. Este un jos cu masini. Fac asta pentru relatia mea cu baiatul si pentru dezvoltarea abilitatilor lui. Si i s-au dezvoltat destul cat sa le intreaca pe ale mele. 

Si jucand eu impreuna cu el, eu o masina, el o masina, alaturi de alte 8 am inceput competitia. Si mergeam eu cu viteza gata sa ii intrec pe toti, cand de o data am intrat cu masina intr-un zid si praful s-a ales de mine. Jocul era cat se putea de real, masina mea nu mai era buna si nu mai putea inainta. Acum eu nu sitam ce are de nu vrea sa inainteze. Nu eram atent la baiatul meu, el se dusese inainte cu celelalte 8 masini.

Tot incercand sa pornesc masina din loc, am observat ca am inceput sa merg usor, usor. Am crezut ca isi revine si voi continua cursa, dar eu mergeam constant cu o viteza foarte mica. Ce se intampla de fapt?! Baiatul meu, a vazut ca eu imi accidentasem masina, stia despre ce este vorba, ca nu mai puteam termina cursa, a abandonat cursa, a venit in spatele meu, si ma impingea cu masina lui de la spate, cu gand sa ma ajute sa termin cursa.

Cand am vazut asta, l-am luat in brate si mi-a suras sufletul in mine de bucurie pentru atitudinea lui.

Era doar un joc, dar ideea in sine m-a impresionat mult.

Ce inseamna competitia pentru o inima de copil… Cat de mult ne-am abatut noi adultii de la puritatea si cinstea unui copil.

 

Folosirea corecta si incorecta a cuvantului „ratacire”

~ florin ~ Lasă un comentariu

„Nu va rataciti voi oare pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” (Marcu 12,24)

Am vazut in ultima vreme tot mai multe framantari cu privire la adevar. De ce oamenii sunt inselati, de ce sunt ipocriti, care este adevarul?

Domnul Iisus spunea: „va rataciti pentru ca nu cunoasteti Scripturile”. Biblia mai este numita si Cuvantul Adevarului. Daca nu stii ce spune Dumnezeu in Scriptura nu ai cum sa stii daca esti manipulat sau mintit si totodata devii si frustrat incepand sa gresesti tu insuti.

Hristos cand a fost ispitit de Satana in pustie, El la fiecare ispita raspunea: „Este scris”, „Este scris”. Unde este scris? In Biblie bineinteles si stiti ca Domnul Iisus a intors toate ispitele Satanei in imprejurarea aceea citand doar din cartea Deuteronom? Ce tare este Cuvantul lui Dumnezeu!

Niste iudei din bereea aveau o inima mai aleasa pentru ca tot ce li se predica ei cercetau acasa cu Scripturile sa vada daca ce li s-a spus era in tocmai cu Scripturile.

Deci in perspectiva lui Hristos cine nu citeste scripturile se rataceste. Acum auzim in stanga si in dreapta o ideie care este pe invers. „Sa nu citesti biblia ca te ratacesti” sau „voi care cititi biblia va rataciti”. Ati auzit astfel de afirmatii? Pai eu pe cine sa cred? Iisus spune ca ma ratacesc pentru ca nu cunosc scripturile, oamenii spun ca citesc scripturiel si de aceea ma ratacesc. Cine are dreptate? Judecati voi singuri.

Iisus mai spune un lucru legat de puterea lui Dumnezeu. Acesta este Duhu Sfant care calauzeste in tot adevarul. Trebuie sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne calauzeasca prin Duhul Sau cel sfant, insa ca sa primim Duhul Sfant trebuie sa acceptam jertfa de ispasire a lui Hristos pentru pacatele noastre, adica sa ne pocaim de vina noastra si sa ii cerem iertare, apoi sa adaptam viata noastra invataturilor lui Hristos.

Sa ne rugam pentru puterea lui Dumnezeu, este foarta importanta cand citim Scripturile ca sa nu ne ratacim.

Scutul rugaciunii

~ florin ~ Lasă un comentariu

In razboiul dintre Coreea de sud si Coreea de nord, un soldat crestin isi auzea din transeu strigatul disperat al prietenului sau cel mai bun care era ranit in front. Erau multi alti raniti care strigau disperati dupa ajutor, dar nimeni nu indraznea sa se duca de teama ca ar putea fi raniti de vre-un glont. Tanarul crestin in fiecare minut intreba cat este ceasul. Si la un moment dat i s-a spus ca este ora 21 :00, atunci a fugit fara nici o frica, a cautat prietenul si l-a adus in siguranta in transeu. Gloantele suierau in jurul lui din toate partile. Prietenul sau a fost salvat. La final colegii din transeu, l-au intrebat de ce ii intreba mereu cat este ceasul, iar atunci cand a fost ora 21 :00 fix s-a dus fara frica sa isi scoata prietenul ? La care el a raspuns : « Eu sunt crestin si cred in Dumnezeu. La ora 21 :00 in fiecare seara mama mea se roaga pentru mine, si am stiut ca este singurul moment bun cand pot sa merg sa il scap pe prietenul meu, Dumnezeu m-a ferit de orice glont, folosind drept scut, rugaciunile mamei mele. »

Faceti-va rost de scuturi !

Sola Scriptura

~ florin ~ Lasă un comentariu

Pe ce iti bazezi viata? De multe ori cu oamenii ajung la discutia aceasta. Pe langa poruncile lui Dumnezeu exprese de a asculta de Cuvantul lui, si de a studia zilnic scriptura, mai sunt si alte motive de ordin practic conform carora este bine sa ai drept temelie pentru viata Scriptura.

* Se spune ca un batranel mergea cu baietelul lui la targ si pentru ca avea un magarus tinea baiatul pe magar si el mergea pe alaturi. Trece pe langa un gup de oameni care spun intre ei: “Mai ce batran, in loc sa mearga el pe magar ca e batran si sa lase copilul pe jos. Ar fi bine pentru copil sa mai zburde!” Batranul a auzit si dupa un timp a facut schimb cu copilul, a spus sa nu il judece lumea. Dupa un timp un alt grup de oameni trece pe langa el si zic : « Mai ce batran, a lasat coilul pe jos si el merge pe magar, parca zici ca cel mic in conduce pe el ! » Batranul s-a rusinat si s-a dat jos si a pus iar pe copil pe magar. Un alt grup trece si spune: “De ce o pierde timpul batranul? In loc sa se urce pe magar si sa ajuga la targ mai repede!” O face si pasta si incaleca amandoi pe magarus. Acum mergeau mai repede. Intalnesc un alt grup de oameni care spun : « Desala animalul, saracul magar ».. Nu va mai spun ce a facut batranul.

Dar daca nu ai o norma mai pesus de parerile oamenilor si de tine ca si tu esti om, nu o sa mai sti cine esti si ce trebuie sa faci. Pentru ca o sa le faci pe toate, in functie de cei cu care te intalnesti. De aceea trebuie sa avem o carte de temelie, un reper in viata, ceva incercat si tare, cum este Scriptura.

« Toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu si de folos ca sã înveþe, sã mustre, sã îndrepte, sã dea întelepciune în neprihãnire, pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bunã. » 2 Timotei 3:16

Pe cine iubesti mai mult? -II-

~ florin ~ Lasă un comentariu

 

“Cine iubeste pe tatã ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)

Unii oameni nu il urmeaza pe Iisus din cauza « dragostei » de familie. Aici este o confuzie foarte mare si subtila. A iubi familia este cel de al doilea lucru in viziunea lui Dumnezeu ca importanta, dupa iubirea lui Dumnezeu, insa a face asta inaintea lui Dumnezeu sau defavorizand dragosea si urmarii lui Hristos, nu faci decat sa iti duci familia pe un drum gresit, o iubesti dar in afara voiei lui Dumnezeu, pe termen lung asta nu ii face bine, ci rau (familiei). Unde nu este prezenta si voia lui Dumnezeu sunt tot felul de pacate vizibile si ascunse.

De fapt cei care spun ca isi iubesc familia si pentru aceasta nu au timp de Dumnezeu, sa faca voia lui : rugaciune, studiul Scripturii, Biserica, slujire ; de fapt este vorba acolo de confortul propriu, rusinea de prigoana care ar putea veni daca il urmeaza pe Hristos cu adevarat. Ei nu sunt gata sa plateasca pretul necesar pentru a asculta de Dumnezeu de fapt, nu ca isi iubesc familiile sau prietenii, job-urile.

De fapt nu este usor sa asculti de Dumnezeu. A Il urma pe Hristos nu este vorba de iubire intotdeauna, ci:

· de o viata sfanta, dreapta (ceea ce unora nu le convine, prefera sa spuna ca nu are timp de Dumnezeu, trebuie sa faca alte lucruri, e o scuza de fapt).

· sa nu te bucuri de pacat, sa infrunti pe potrivnici ca sa ramai fidel lui Hristos, altfel cum ramai : sare si lumina.

· sa fii credincios. Asta este cel mai greu adesea. Foare putini sunt credinciosi. Este greu cand vin rudele, sarbatorile, sau esti obosit sa iti mai indeplinesti indatoririle fata de Dumnezeu sa continui sa te rogi, sa stai in partasie cu Dumnezeu, sa citesti Biblia, sa mergi la biserica, sa slujesti.

· sa fi cinstit si sa spui oricui Il necinsteste pe Hristos la un moment dat, cu blandete si intelepciune.

· sa asculti de Dumnezeu in ciuda celor dragi, confortului propriu, in defavoarea placerilor personale, poftelor tale si a planurilor tale (acesta este motivul multora de a nu urma pe Dumnezeu).

Unii oameni sunt prea politicosi ca sa fie urmasii lui Hristos. Ei vor sa impace pe toata lumea, sa nu deranjeze pe nimeni. De fapt nu este vorba de bunatate aici, ci de slabiciune, el nu are taria sa o faca, fermitatea si caracterul de care ai nevoie pentru asta. Altii vor lauda si aprecierea oamnilor si nu poate sa ii infrunte niciodata.

Pe cine iubesti mai mult? -I-

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Cine iubeste pe tatã ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)

Ca raspuns la ceea ce s-a intamplat zilele trecute pe blguri si in continuarea postului precedent as vrea sa arat ceea ce nu se intelege unori din nestiinta si alte ori in mod voit.

Desi ne numim o tara crestina, nu cunoastem adevarurile de baza ale lui Hristos si unii in mod usuratic invoca unele expresii precum “dragostea crestina”, “toleranta crestina”, fara sa isi dea seama de sensul ei adevarat si original, biblic.

Domnul Iisus ne spune sa nu iubim pe nimeni mai mult decat pe El, pentru ca altfel nu suntem vrednici de El. Cum vine asta? De ce ne cere asa?

Odata Iisus a spus unor oameni: “Veniti dupa Mine!” si ei au raspuns: “Mi-am luat un bou si treubie sa il incerc. » Altul a spus : « M-am insurat si trebuie sa stau cu nevasta mea », altul : « A murit tatal meu si trebuie sa il ingrop ». Cati dintre noi nu am spune ca sunt motive intemeiate ? Ca sa nu spun cati dintre noi nu fac asa ? Uitati-va ce le raspunde Iisus : « Lasa mortii sa isi ingroape mortii ! »

Este mai importanta urmarea lui Hristos decat orice, chiar si lucrurile dragi, familiale, pentru ca in realitate este vorba de o lucrare, lupta spirituala in care se pierd suflete, daca tu nu ii suntem credinciosi lui Hristos facand ce spune el, slujindu-l pe El.

va urma