Vorbe si puterea Duhului

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Intradevar, Evanghelia noastra nu a venit la voi numai cu vorbe, ci cu putere si cu Duhul Sfant..” 1Tes. 1,5

Daca Evanghelia a venit la tine doar cu vorbe, atunci nu este adevarata Evanghelie. Daca Evanghelia care a venit la tine nu este insotita de puterea schimbarii reale, si nu doar intelectuale, aceea nu este Evanghelia lui Hristos! Daca Evanghelia care  a venit la tine, nu a venit cu Duhul Sfant, atunci nu este evanghelia care te poate naste din nou. Din pacate pentru cei mai multi dintre crestini Evanghelia este doar invatatura. Si de ce? Pentru unii nu are putere, pentru ca ei nu vor sa ii dea voie sa lucreze mai mult in viata lor. Oamenii sunt sireti, le place pacatul, le place sa faca ce vor ei, si puterea o prefera o vad ca pe o amenintare pentru planurile si placerile lor. Pentru altii invatatura nu a fost buna, pentru ca ea vorbeste doar de niste justificari intelectuale. Noi trebuie nu doar sa intelegem si sa justificam cu mintea, ci trebuie si sa se vada in viata noastra schimbarea.

Rugaciunea si postul – Zi nationala de rugaciune

~ florin ~ 5 comentarii

In Evanghelia dupa Luca citim ca, inainte de nasterea bisericii in ziua cincizecimii, “ucenicii staruiau cu un cuget in rugaciuni si in cereri…” (Fapte 1, 14). Prin urmare biserica s-a nascut atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat intr-o vreme de rugaciune staruitoare.

Inainte ca sa inceapa era misionara, Duhul Sfant le-a descoperit conducatorilor bisericii din Antiohia ca trebuie sa ii trimita pe Barnaba si pe Saul. Totusi, Duhul Sfant le-a vorbit numai dupa ce ei au postit si s-au rugat.

Martin Luther n-a fost multumit de lumea religioasa in care s-a nascut. Nevoia sa adanca de pietate personala l-a determinat sa petreaca mult timp in rugaciune pe cand era profesor de teologie la Universitatea din Wittenburg. In iarna anului 1512 el s-a incuiat intr-o camera din turnul Manastirii Negre din Witenburg si s-a rugat indelung cu privire la ceea ce descoperea in Scripturi. In urma acelei perioade de rugaciune si studiu s-a nascut Reforma, care ne-a dat adevarul biblic al justificarii prin credinta. Omul nu mai putea lucra pentru mantuirea sa, aceasta fiind darul lui Dumnezeu primit prin credinta.

Dupa ce focul trezirilor care au cuprins intreaga Europa a inceput sa se stinga, a aparut Iluminismul. Odata cu aceasta noua miscare ce a debutat in domeniul artelor si s-a raspandit apoi in toate sectoarele societatii europene, a reinviat conceptul pagan de valoare suprema a omului. Ratiunea a devenit mijlocul prin care erau judecate adevarul si realitatea, iar credinta parea a fi ceva cu totul neinsemnat. Nevoia de atunci era o adiere proaspata a Duhului Sfant.

John Wesley, fiul unui cleric anglican din Epworth, Anglia, era nemultumit de starea in care se gasea Biserica Anglicana. In seara zilei de 24 mai 1738, la ora noua fara un sfert, in timp ce asculta lectura prefatei lui Luther la Epistola catre Romani, John Wesley a experimentat o convertire adevarata. A fost nascut din nou. Acest lucru a condus la mai mult post si rugaciune din partea lui John, a lui Charles, fratele sau, si a lui George Whitefield. Mii de oameni se adunau impreuna ca sa asculte predicile din Cuvantul lui Dumnezeu pline de ungere proaspata. Astfel s-a nascut trezirea spirituala ce a cuprins intreaga lume.

In secolul al nouasprezecelea Dumnezeu a ridicat evanghelisti precum Charles Finney, Dwight L. Moody, C.H. Spurgeon si R.A. Terrey. Acesti oameni au predicat Evanghelia sub ungerea Duhului Sfant fiind motivati prin post si rugaciune continua.

Astazi trebuie sa facem o lucrare complexa si autentica pentru generatia noastra, dar pentru asta avem nevoie de un fond, un fond de post si rugaciune.

Dumnezeu sa ne ajute sa tinem cu seriozitate ziua aceasta si nu numai!

Maine 24 februarie este o zi nationala de rugaciune si post. ( postul pentru cei mai tari, chemati de Dumnezeu)

Anul acesta ne rugam pentru trei evenimente evanghelistice:

– impreuna cu Josh McDowell

– cu Andrew Palau

– si cu Franklin Graham impreuna cu bisericile din Romania.

ziua-nationala-de-rugaciune-2008-m.jpg

* articol prelucrat si adaptat de mine dupa un material de Paul Yonggi Cho – „Rugaciunea cheia trezirii”.

Relatia intre acceptarea de sine si pocainta

~ florin ~ Lasă un comentariu


Trebuie sa ne pocaim, dar sa ne acceptam pe noi insine. Sunt situatii cand oamneii confunda pocainta cu respingerea de sine, cu ura de sine, ceea ce este o eroare si o lucrare a celui rau. Iisus spunea: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” . Aici implica iubirea de sine, trebuie sa ne iubim pe noi insine suficient de mult incat sa ne aducem sufletele la crucea lui Hristos si sa fim mantuiti. Asta este dragoste de sine. Asta este voia lui Dumnezeu. Cand cineva nu se accepta pe sine, el nu accepta “proiectul” lui Dumnezeu, cum l-a creat pe el Dumnezeu, aspect fizic, psihic, spiritual. Toate acestea trebuiesc acceptate, altfel este o manifestare a mandriei, cu alte cuvinte: “Doamne tu nu m-ai facut bine! Tu nu te pricepi la oameni!”

Trebuie sa ne acceptam pe noi insine, exact asa cum suntem si sa recunoastem ca suntem corupti, imperfecti, (datorita caderii lui Adam si a pacatelor noastre) insuficienti in noi insine si ca depindem de Hristos pentru mantuire si viata de zi cu zi, o viata deplina. Sa intelegem ca “proiectul” este perfect si foarte bun, dar trebuie inteleasa intentia si planul initial al lui Dumnezeu. Suntem ca o “cheita” intr-un ceas, avem un loc specific, un rol anume. In noi exista un potential extraordinar care poate fi activat prin jertfa lui Hristos si puterea Duhului Sfant.

Pocainta inseamna sa te pocaiesti de tot ce nu este conform voiei lui Dumnezeu in viata ta, dar mai intai trebuie sa accepti ca esti corupt, pacatos prin mostenire si prin contributie proprie. Daca te respingi pe tine insuti nu poti sa te pocaiesti in mod autentic, eficient. Neacceptandu-te inseamna ca nu te cercetezi, nu te cunosti, nu te gandesti la tine. Noi trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, oricat de grav ni s-ar parea (totdeauna Dumnezeu poate interveni in orice viata de om, oricat de rea ar fi in ochii acelei persoane) si sa incepem sa lucram la noi, adica sa ne pocaim de tot ce este rau si sa punem in slujba lui Dumnezeu tot ce este bun in noi. Darurile personale sunt activate bine, doar prin puterea Duhului Sfant, pot fi activate si in sens negativ de duhurile rele, cum a fost Pavel inainte de convertire.

Taranul roman si UE

~ florin ~ 1 comentariu

Am gasit o legenda buna pe blogul „Popas alternativ„. Tare buna despre Uniunea Europeana.

A fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român de-al nostru. (El putea însă tot la fel de bine să fie bulgar, bosniac, sîrb, slovac sau rus, importante fiind – în acest caz – sărăcia şi cinstea; de altfel, în variante, legenda circulă şi în folclorul nou al amintitelor popoare.) În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă munţi şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă bogată foarte, cu dărnicie fără seamăn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul, prin vecini, ba pe unul, ba pe altul fălindu-se cu darurile primite de la aceasta.

Într-o bună zi, şi-a luat omul toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsura de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi cu gumă de mestecat. Ţăranul a gustat din ele cu măsură şi, nerăbdător, şi-a spus păsul: “Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă, slavă Domnului, pămînt bun, ape limpezi, ba şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape 7-8 luni pe an. Ca să lucrez bine aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sînt desculţ şi mi-e frig… Doar atît îţi cer”. Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap pînă în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele lui vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: “Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg. Dar tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană – Armani. Ţine şi de frig, şi de ploaie, şi de vînt”. Omul a luat basca, a oftat cam descumpănit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă, spunîndu-şi: “Totuşi e doamnă bună… Putea să nu-mi dea nimic…”.

A trecut iarna şi din gerurile sale cumplite omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi, isprăvindu-se vara, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunîndu-i vechiul păs: “Sînt desculţ, Doamnă Uniune. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine!”. Doamna l-a privit iarăşi cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i apoi încă o bască nou-nouţă, de firmă. “Dacă-i degeaba, merită s-o iau”, îşi spuse la întoarcere, oftînd, ţăranul nostru.

Noua iarnă a trecut cu chiu, cu vai şi, în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primăvara, vara şi, pe cînd frunzele s-au îngălbenit, ţăranul, presimţind iar ameninţarea iernii, şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind din nou să-şi încerce norocul. Şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors… tot cu o bască.

Şi totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Pînă într-o iarnă cînd zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut şi-n anul acela la poarta Doamnei Uniuni Europene, care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcîndu-i cadou un cărucior de invalid, nou şi strălucitor, avînd 21 de viteze şi telecomandă. Omul a mulţumit şi, întorcîndu-se în satul lui, a stîrnit, zice-se, mari invidii. Şi uite aşa, într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră însă mare lucru, plecînd pe la casele lor doar cu saci întregi de băşti. Oamenii cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul…

În prag de iarnă, ţăranul s-a pomenit astfel fără bască. Aşezat comod în căruciorul său silenţios, el a pornit iar cale de noua munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus: “Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sînt cu capul descoperit. Fii bună şi mai dă-mi o basca din acelea!”. Doamna l-a măsurat din cap pînă la brîu şi, gînditoare, i-a spus: “Bade dragă, eu te înţeleg. Dar tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări pe cinste… Apropo, aşa cum te văd, cred că nu prea mai poţi munci. Nu-mi vinzi mie pămîntul dumitale? Cu banii primiţi pe el ai putea sa-ţi cumperi cea mai bună bască din lume!”.

Această legendă, ca orice bucăţică de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le cunoaştem prea bine, căci zilnic le vedem în jurul nostru…

Schimbare

~ florin ~ Lasă un comentariu


“Veniti la prapastie”, le-a spus. I-au raspuns: “Ne este frica”. “Veniti la prapastie”, le-a spus. Au venit. I-a impins… si stunci au zburat. – Peter McWilliams

Nu se poate spune ca unii oameni au voina si altii nu. De fapt, unele persoane sunt pregatite sa se schimbe, iar altele inca nu. – James Gordon

Fara schimbare, ceva dormiteaza in noi si doar arareori se trezeste. Cel adormit trebuie sa se trezeasca. – Frank Herbert.

Referitor la manifestarile de initiativa si creatie, exista un adevar elementar – faptul ca atunci cant ne dedicam total unui obiectiv interior, atunci si Providenta se pune in miscare. W. H. Murray

Castiguri si gunoaie

~ florin ~ 1 comentariu

“Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos” Filipeni 3,7

Care erau lucrurile care erau castiguri pentru Pavel? Era evreu, era fariseu, era taiat imprejur, era zelos. Toate acestea erau castiguri pentru Pavel. Care sunt castigurile pe care le avem noi astazi? Suntem pocaiti din familie, am studiat teologia, suntem zelosi. Acum spun unii: “Nu putem compara acestea cu ce a fost Pavel, pentru ca acesta fac parte din crestinism, biserica, teologia, etc. Daca acestea tind sa il inlocuiasca pe Hristos din viata noastra, atunci nu sunt cu nimic mai putin gunoaie pentru noi!

Activitati evanghelice in Bucuresti +

~ florin ~ 6 comentarii

doctrinele-harului-146.jpg

ana.jpg

bucurestifest.jpg

doctrinele-harului-148.jpg

doctrinele-harului-147.jpg

ziua-nationala-de-rugaciune-2008-m.jpg

Duminica 24 Februarie se va celebra Ziua Nationala de Rugaciune pentru Romania. Este al patrulea an consecutiv in care credinciosii se unesc cu un scop precis – apropierea de Dumnezeu in rugaciune pentru binecuvantarea poporului roman!

Motto-ul evenimentului este Ieremia 29:7 “Urmariti binele cetatii… si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei!”
Imaginati-va o Romanie aparte in care in cel putin 1000 de biserici, de dimineata si la lasarea serii, credinciosii inalta cu putere rugaciunea: Doamne, binecuvinteaza Romania! In plus, anul acesta ne rugam pentru marile evenimentele evanghelistice, organizate de Josh McDowell, Andrew Palau si Franklin Graham impreuna cu bisericile din Romania.

Text preluat de pe site-ul Lucrator crestini.ro

NOI NE PREGĂTIM SINGURI PENTRU EŞEC

~ florin ~ 4 comentarii


…CÂND NU NE FACEM PLANURI DINAINTE.„Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.” (Proverbe 27:12).

…CÂNMD CREDEM CĂ SUNTEM INFAILIBILI. ”Înainte de pieire inima omului se îngâmfă dar smerenia merge înaintea slavei” (Proverbe 18:12).

…CÂND NE ESTE TEAMĂ SĂ RISCĂM. “Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbe 29:25).

…CÎND RENUNŢĂM PREA REPEDE. “Leneşul doreşte mult şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbe 13:4).

…CÂND NU ACCEPTĂM CĂLĂUZIREA LUI DUMNEZEU. “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14:12).

Dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ai vrea tu să se întâmple, bun venit între oameni! Dar în loc să te plângi sau să-ţi cauţi tot felul de scuze, descoperă ceea ce ai învăţat din acest lucru şi ia-o de la capăt. Încuie uşa autocompătimirii. Concentrează- te asupra viitorului; de data aceasta lasă-l pe Dumnezeu să te călăuzească. El are un mod unic de a transforma greşelile noastre în ceva bun.

Eşecurile tale vor fi reuşite dacă îl laşi pe Dumnezeu să se ocupe de ele.

Posted by Jov / preluat de la Florina

Perioada de curtare / prietenie. Un „rau” necesar?

~ florin ~ 5 comentarii
Am gasit acest articol pe blogul „corabiei salvarii”. Mi se pare tare interesant si mai ales ca eu cunosc atatia in situatia aceasta chiar in perioada aceasta.
Va redau acest articol, dar daca vreti sa consultati parere autorului acestui articol, sa scrieti pe blogul lui.
Dar sunt interesat de opiniile voastre 😀
Incepe:
AVAND IN VEDERE CA TRAIM INTR-O SOCIETATE CARE SE GRABESTE, CU TINERI CARE SE STRADUIESC SA SE MATURIZEZE MAI REPEDE, SE NASTE INTREBAREA: CE ROST ARE (DACA MAI ARE VREUNUL) PERIOADA DE PRIETENIE/LOGODNA CARE PTR. UNII TINERI PARE INTERMINABILA?
SE ESTIMEAZA CA UN TIMP DE CURTARE INTRE 3-4 LUNI SI 2 ANI ESTE NECESAR. ACEASTA PERIOADA IN CARE CEI DOI TINERI INCEARCA SA SE CUNOASCA E CONSIDERAT DE UNII CA FIIND BENEFIC, DE ALTII CA FIIND INSOTIT DE ANUMITE PERICOLE DATORITA INTIMITATII CARE POATE SA APARA INTRE CEI DOI.
PERIOADA DE LOGODNA NU E O PRACTICA UNIVERSALA. IN INDIA SI AFRICA MIRII NICI NU SE VAD INAINTE DE NUNTA. CASATORIA E ARANJATA DE PARINTI CU MULT TIMP INAINTE. CHIAR DACA E GREU DE CREZUT, IN ACESTE TARI, UNDE TINERII NICI NU SE CUNOSC DINAINTE, FAMILIILE SUNT FOARTE STABILE. DIVORTUL E EXTREM DE RAR INTALNIT.
LA NOI, INTALNIRILE DIN PERIOADA DE CURTARE SUNT CEVA OBISNUIT, FAC PARTE DIN CULTURA NOASTRA. ESTE CURTAREA UN SISTEM SANATOS AL SOCIETATII NOASTRE? CAT TIMP AJUNGE CA CEI DOI TINERI SA INTELEAGA CA SUNT POTRIVITI UNUL PTR. CELALALT?
CE PARERE AVETI DE CASATORIILE ARANJATE DE PARINTI?
CARE AR FI PARTILE NEGATIVE ALE UNEI LOGODNE PREA LUNGI?
CARE SUNT LIMITELE INTR-O RELATIE DE PRIETENIE/LOGODNA INTRE DOI TINERI CRESTINI?
ORICE CURTARE DUCE LA CASATORIE?
VA PROVOCAM, DRAGI TINERI, SA REFLECTATI LA ACESTE ASPECTE, MAI ALES DACA ACUM SUNTETI IMPLICATI INTR-O ASTFEL DE RELATIE.
Autorul este Radu Gheorge – Italia

Bilantul lui Hristos!!

~ florin ~ Lasă un comentariu


In numai trei ani de lucrare a schimbat o lume intreaga impartind istoria in doua!!

A fost asa de sarac si asta nu la impiedicat sa aibe atata succes!!

A inviat pe Lazar dupa 4 zile de la moarte cu doar trei cuvinte: “Lazare, vino afara!”

A linistit o furtuna care ameninta sa scufunde o corabie in mijlocul marii cu o singura fraza: “Taci, fara gura!”

A scos dintr-un om o legiune de demoni printr-un singur gest: “le-a dat voie”. In terminologia de atunci o legiune avea intre 4000 si 6000 de indivizi. Si ucenicii s-au straduit cu mare chin si nu au putut scoate la un moment dat un singur duh rau dintr-un om!!

A vindecat pe robul unui sutas de la distanta!!

Si-a prezis singur invierea din morti, si a fost inviat fara ajutorul vreunui om/rugaciuni!!

Dupa inviere s-a aratat la peste 500 de oameni de-o data!!!

A avut doar 12 apostoli si totusi a format cea mai mare institutie creeata vre-odata: Biserica Sa!!

Ucenicii Lui au fost saraci, needucati adesea, marginalizati, nesustinuti, ucisi, si totusi au cucerit imperiul Roman prin influenta lor!!

Biserica lui Hristos a continuat sa creasca constant in istorie cu toata ferocitatea si diversitatea atacurilor celui rau, si astazi continua sa creasca!!

Satan pierde constant in fata bisericii de cand s-a inaltat Hristos, el se va ridica iaras pe pamant abea dupa ce va fi rapita Biserica, momentan il impiedica sa se ridice (datorita Duhului Sfant)!!

Simplitate

~ florin ~ Lasă un comentariu


Majoritatea luxului si multe dintre lucrurule considerate confortabile, nu numai ca nu sunt indispensabile, ci sunt chiar piedici in calea evolutiei umanitatii. Chiar daca au respectat luxul si confortul, cei intelepti au dus mereu o viata mai simpla si mai mumpatata decat a saracilor… – Henry David Thoreau

Puritatea si simplitatea sunt cele doua aripi cu care fiecare om se poate ridica deasupra pamantului si a lucrurilor trecatoare. – Thomas Kempis

Redu complexitatea vietii eliminand dorintele inutile iar chinurile vietii se vor reduce de la sine. – Edwin Way Teale

In fond lucrurile simple si frumoase sunt cele ce conteaza cu adevarat. – Laura Ingalls Wilder

Emotii

~ florin ~ 2 comentarii


Ceea ce nu ai trait, nu vei putea descoperi citind. – Isadora Duncan

Urmarindu-ti emotiile, ajungi la originea lor. Doar prin emotii poti descoperi campul de forte al sufletului tau.  – Garie Zukov

Educatia ar trebui sa se bazeze pe invatarea modului in care sa ne iubim si acceptam pe noi insine. De asemenea, sa ne exprimam emotiile in mod constructiv. Atunci cand invatam aceste lucruri, putem trai bine si putem iubi persoanele si situatiile din jur. – Barbara Hoberman Lavine

Capacitatea de a te lasa cuprins de flux este culmea inteligentei emotionale; fluxul reprezinta probabil perfectiunea in privinta utilizarii emotiilor in folosul invataturii si performantei. – Daniel Goleman

Motivatiile predicarii

~ florin ~ 5 comentarii

“Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din invidie si din duh de cearta; dar altii din bunavointa” Filipeni1,15

Este important ce vorbesti, dar este important si de ce o faci. Sunt unii asa cum spune apostolul Pavel care vorbesc despre Hristos din invidie, au vazut ca altii vorbesc si multi ii asculta, si voi si gloria celui dintai, atunci incep sa vorbeasca despre Hristos. Subiectul este bun, motivul nu este bun. De aceea unii nu au putere cand vorbesc de Dumnezeu. Ei poate nu cred cu adevarat in El, ei vor doar slava, ei nu sunt instruiti de Dumnezeu, formati de El astfel incat sa fie eficienti, impodobiti cu smerenie, cu blandete, cu intelepciune, vorbirea cu har, dreasa cu sare. Ei sunt cum spune proverbul “caine surd la vanatoare”. Aleg un subiect dar prea mare pentru ei. Altii au doar gand sa faca pe cineva sa cada, tot invidie este si asta si pornesc cu duh de cearta. Nu mai pot sa rabde ca cineva prospera. Dumnezeu spune ca cine sapa groapa altuia cade el in ea. Daca omul acela este rau intentionat, va fi dat jos chiar de cel care este invidios, sau de Dumnezeu. Dar daca omul acela nu este rau intentionat, chiar daca nu este perfect, pentru ca nu sunt astel de exemplare printe cei nascuti din femeie, Dumnezeu il va tine sus, pentru ca are inima buna, are buna vointa.

Si acum mergem la partea a doua, sunt altii care vestesc pe Hristos din bunavointa, adica cu ganduri bune, cu bune intentii. Acestia chiar daca nu sunt perfecti si nu sunt, acestia vor fi sustinuti de Dumnezseu si ajutati, pentru ca ei fac asta din dragoste pentru Hristos, ei nu fac politica religioasa. Cand Domnul Iisus a venit erau multe religii deja, nu avrut sa mai adauge alta, El a vrut ca oamnii sa creada il El si crezand in El sa aibe iertarea de pacate si implicit mantuirea sufletului. Asta ar trebui sa caute sa faca orice biseica care se numeste crestina, si atunci car fi mai putina cearta, competitie, si altele de genul asta. Atunci am avea suflelete recunoscatoare ca l-au gasit pe Hristos eliberatorul.

Respectul de sine

~ florin ~ 3 comentarii


Fiecaruia dintre noi i s-a daruit doar o picatura de nebunie. Trebuie sa veghem sa nu ne-o pierdem. – Robin Williams

Asumarea propriei vieti inseamna sa inveti sa respecti muzica altora, dar sa dansezi pe ritmul tau interior, descoperind nu sa-ti pastrezi armonia interna. – Doc Childre

Sa nu te respecti inseamna sa te ucizi cu incetinitorul. Anonim

Respectul de sine inseamna sa iti asculti mereu gandurile si emotiile. Apoi sa actionezi dincolo de logica liniara, pentru a-ti atinge obiectivele. – Anonim.

Responsabilitatea omului sau a Domnului?

~ florin ~ 5 comentarii

“12. Astfel dar, prea iubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu multi mai mult acum, in lipsa mea. 13. Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea” Filipeni 2,12-13

Aici este un paradox pentru crestini. Exista doua curente de gandire in crestinism, unul care spune ca toata responsabilitatea ascultarii de Dumnezeu este in om, in puterea si vointa lui. Altul care spune ca aceasta responsabilitate este in Dumnezseu pentru ca Dumnezeu face acestea in cel credincios prin Duhul Sfant, atunci cand acesta crede in Hristos. Aceste curente se razboiesc de veacuri.

Aici avem un paradox, apostolul Pavel pune cele doua curente, care au aparut dupa ce a scris el aceasta epistola, in doua versete si culmea, unul dupa altul! Nu este asta curios pentru crestinii de astazi? Ce ma bucur ca au fost puse asa de alaturate. In versetul 12 apostolul Pavel spune “duceti pana la capat mantuirea voastra” adica voi sa faceti asta, voi sunteti responsabili de asta; si apoi spune ca “Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea” , adica Dumnezeu este cel ce face lucrul acela. Acum cu mintea unui om, noi punem intrebarea aceasta: Pai cine este responsabil? Omul? Sau Dumnezeu?

Pavel le pune impreuna. Nu prea stiu sa raspund la intrebarea asta direct, dar daca spunem ca toata responsabilitatea este a omului, chiar si “primul pas” cum spun unii (este o teorie care spune ca daca tu faci primul pas, Dumnezeu face restul), Il deposedam pe Dumnezeu de suveranitatea Lui, daca spunem ca Dumnezeu face toate acestea si atat, anulam responsabilitatea omului, pe care Pavel aici o afirma. In concluzie, suveranitatea lui Dumnezeu nu anuleaza responsabilitatea omului. Cumva aceste doua lucruri merg impreuna. Daca gandim cu usuratate si aroganta, putem spune ca este un nonsens (totusi asa este scris negru pe alb in Scriptura), daca vom cere cu smerenie iluminarea Duhului, atunci vom intelege ca atunci cand Dumnezeu lucreaza intr-un om, asta se vede prin faptul ca el devine dintr-o data responsabil si lucreaza cu “frica si cutremur” cum sune aspostolul, nu doar de ochii oamenilor, ci chiar si atunci cand nu il vede nimeni. Si daca ii spune cineva: “Tu lucrezi mai mult decat toti fratii tai!” El raspunde: “Nu eu, ci Harul lui Dumnezseu care lucreaza prin mine”