”Treaba unui lucrător creștin din zilele noastre este ca a unuia care încearcă să scoată o mână caldă de lacrimi de la o statuie de marmură siciliană. Măcar că este așa, totuși prin harul lui Dumnezeu el va reuși să își facă lucrarea”

Adaptat după C. H. Spurgeon

* C.H. Spurgeon, Calea mantuirii, Magna Gratia – 2019.

(2 Timotei 3:16) ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Ce crede Dumnezeu despre tine este mai important decât ceea ce crezi tu însuți. Important este să studiezi ce crede El despre tine!

Credința este ca:

Apa – trebuie să intri în ea ca să înveți să înoți. Trebuie să intri în Cuvânt, ca să înveți să crezi. (Rom. 10,17).

Bicicleta – trebuie să înaintezi ca să îți poți ține echilibru. Dacă nu lucrezi, credința nu poate sta mult pe loc fără să apară desechilibru. (Iacov 2,26).

Mâncarea – trebuie să o mănânci tu ca să ai parte de ea. Credința părintelui nu este suficientă, a anturajului, trebuie să o ai personal ca să își facă efectul asupra ta. (Marcu 16,16).

Trupul – cu trupul vezi un mâr, îl apuci, apoi îl mănânci. Prin credință îl vezi pe Dumnezeu din Cuvânt, prin credință apuci o promisiune, și ea ajunge să se împlinească în viața ta, apoi începi te hrănești cu ea. (Marcu 11,24).

Una din marile provocări ale secolului nostru este tehnologia (Telefon, tabletă, laptop, tv).

Cunoști că ea începe să te domine, să devii dependent dea ea atunci când:

• Te scoli și te gândești cine ți-a mai dat like (oamenii te apreciază chiar dacă nu dau like).
• Simți că vibrează telefonul, și te uiți și nu vibrează (nu trebuie să dai atenție tehnologiei mai mare decât celor din jur).
• Te temi că pierzi popularitate (mai importantă decât popularitatea e dreptatea, voia lui Dumnezeu, să fii în ea).
• Te gândești că nimeni nu mai citește ce scrii tu (cânt ai ceva important de spus, acest lucru în sine e valoros, fluctuația cititorilor este o chestiune de vremuri și împrejurări).

Ce trebuie să faci?

• Stebilește clar: hrana, odihna și cititul.
• Stai cu Dumnezeu zilnic în rugăciune, cuvânt, părtășia cu frații.
• Închide poarta (închide ochii când e ceva nepotrivit, inchide calculatorul, pune telefonul jos, nu sta mult în prezența lor).
• Fă un program stabil.

Timpul e cea mai mare valoare, nu banul. Banul îl recuperezi, timpul nu îl mai poți recupera.

Ascultam astăzi un mesaj de Cristi Boariu și el spunea în mod curajos ”Ai fost la biserica si nu ti-a vorbit Domnul. Ești mort!” Se poate să fii mort față de Domnul, sau separat de El datorită unui păcat, dacă totuși ești copilul lui. Is. 59,1-2.

Astăzi când cineva spune despre un predicator că nu predică bine, adesea vrea să îl înțepe. Se prea poate ca predicatorul să aibă un mesaj mai slab. Omul însă nu își dă seama că se expune când face astfel de afirmații, pentru că a nu auzi cuvântul Domnului nu ține numai de predicator, ci și de inima ascultătorului. Unul din tâlharii de pe cruce a auzit glasul lui Dumnezeu și a crezut în El, dar celălalt își bătea joc. Isus era Unul singur, dar inimile tâlharilor nu erau la fel.

Se spune că blândețea este calitatea unui om puternic, iar smerenia este calitatea unui om înzestrat.

Iată care sunt secretele acestor virtuți.

Numai cei fricoși și pătimași sunt brutali și violenți, cei cu adevărat puternici, sunt blânzi.

Numai cei nechibzuiți și fără minte sunt mândri, cei cu adevărat înțelepți, sunt smeriți și nu își arată toată știința.

(Matei 11:29) ”Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

”Te știu cine ești, ești Sfântul lui Dumnezeu.”(Luca 4,34).

Petre Țuțea spune că scara ierarhică a oamenilor este aceasta: infractorii, oamenii simplii, intelectualii, geniile, nobilii, sfinții. Sfinții în viziunea dânsului sunt cei mai înalți pe scara ierarhiei sociale.

Isus este Sfântul lui Dumnezeu. Știm că El este Dumnezeu, așadar sfințenia este cea mai înaltă formă de existență, este mai mare decât nobilimea, decât genialitatea, iluminarea, înzestrarea, și orice dar ar mai putea avea cineva.

Sfințenia este starea supremă de existență, este starea de perfecțiune, de desăvârșire.

Știm că sfințenia noastră actuală este prin justificare, prin jertfa răscumpărătoare a lui Hristos, dar în realitate sfințenia ne ridică tot mai sus în asemănarea cu Hristos. Orice sfânt adevărat se cunoaște după aceasta, astăzi este mai bun decât ieri, mâine este mai bun decât azi. În fiecare zi el este mai aproape de Isus, iar atunci când se va arăta El, vom fi ca El.

(1 In 3:2) ”Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.”

Aceasta este chemarea noastră supremă, să fim sfinți!

Am citit de proiectul Microsoft, care momentan intampina probleme morale, dar cred ca in curand va avea mare cautare. Ideea este ca acest lucru este posibil pe calea dreapta a lui Hristos, insa oamenii prefera caile lor ireale, care nu dureaza…

Bill Gates ne ajută să vorbim cu cei care au murit ! Un altfel de viață veșnică in cloud.

Spiritism marca Microsoft. Dacă cineva drag moare și ți se face dor de el, nu vă necăjiți, Bill Gates are soluția pentru dorul care vă mistuie. Îți cumperi o licență, îți instalezi o aplicație și gata, poți să vorbești cu cei plecați ”dincolo”. Există o singură condiție: cel care a plecat dintre noi trebuie să fi folosit tehnologia, cu cât mai mult(e) cu atât mai bine, Facebook, WhatsApp, Twitter, Instagram, Gmail tot.

„Dum spiro, spero” = „Cât timp mai respir înseamnă că sper”.

Era un moto crestin in inchisorile comuniste bulgaresti, provine din latina. Este un moto ideal in pandemie si nu numai.

• Prin justificare, păcatul este plătit.
  • Prin sfințire, păcatul este dat morții.
• În justificare, harul asigura acceptarea păcătosului.
  • În sfințenie, harul dă putere păcătosului să reziste biruitor în ispită.
• Justificarea este hotărâre în cer.
  • Sfințenia este acțiune pe pământ.
• Justificarea ne dă dreptul la fericire eternă în cer.
  • Sfințenia ne face să slujim cerul pentru fericirea eternă a altora.
• Justificarea ne schimbă starea.
  • Sfințenia ne schimbă caracterul.
• Justificarea este perfectă de la început la sfârșit.
  • Sfințenia este imperfectă de la început la sfârșit, măcar că crește continuu.
• Justificarea nu dovedește sfințenia.
  • Sfințenia dovedește justificarea.

Plumer William

Mai întâi scoate bârna din ochiul tău.. (Matei 7,5).

• ca să vezi deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Mai întâi du-te și te împacă cu pârâșul tău.. (Matei 5,24).

• și apoi adu-ți darul la altar.

Mai întâi caută împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.. (Matei 6,33).

• și toate aceste lucruri ți se vor da pe deasupra.

Mai întâi curăță partea dinăuntru a paharului.. (Matei 23,26).

• și atunci partea de afară va fi curată.

Luigi Mițoi

Pastorul Vasile Taloș, a fost unul din puținii pastori care au fost eficienți atât înainte de revoluție, cât și după revoluție. După revoluție, dânsul a ridicat o biserică mare în București – Biserica Baptistă Bunavestire. Pastorul Vasile Taloș a fost un vizionar. Pun acest interviu despre viziunea dânsului de lucrare, pentru cei ce au urechi de auzit și vor să îi ducă mai departe viziunea.

P.S. la început sunt zgomote datorită contextului din întâlnirea bisericii, dar apoi este liniște.

(Ioan 1:5) „Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.”

Slabiciunea intunericului e lumina. Traiti in lumina!

Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice… Ci să fiu un creion ce scrie povești adevărate, reale, pentru Dumnezeu.

Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt trebuie să îmi fac datoria ca un erou.

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine, să trăiești în felul lumii crezând că-i ești plăcut lui Dumnezeu.

Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu. Nu uita asta.

Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.

Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste, credință, speranță.

Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea lui Dumnezeu.

Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…

Am învățat că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză. Și găsim multe.

Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la microscară ce simte El în macrocosmos!

Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul. Veșnicia.

Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.

Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Crede asta!

Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi ei, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe. Nu aparțin lor, ci Lui.

Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit. Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor! Dar nu sunt singuri. Niciodată.

Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie, nici debara, nici coș de gunoi.

Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de/pentru Hristos sunt plini de Cer!
Și asta e binecuvântare în ochii lui Dumnezeu.

Am învățat că oricât de multă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.

Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri. Ci să construiești poduri.

Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație. Mă strădui să împrăști lumina, Domnului Isus, nu a mea.

Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de atâta praf. Ce căruță conduci tu? Cât praf face?

Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. Nu renunța prea ușor.

Am învățat că aproape toți oamenii îl iubesc pe Dumnezeu. Dar numai puțini dintre ei se și tem de El. Pentru că nu înțeleg cu adevărat nici iubirea, nici teama. De El.

Am învățat că Dumnezeu nu alege pe oamenii desăvârșiți. Ci îi desăvârșește pe cei aleși. Ca tine și ca mine.

Știu la ce distanță este Dumnezeu de noi. La o îndoire de genunchi!
Și la o alegere a inimii. Nu e mult, dar e tot ce trebuie.

Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Isus Hristos. Dincolo de El nu mai este nimic. Totul pălește în comparație cu El.
Știu unde mă voi duce, când vine clipa: ACASĂ!

Ce am învățat eu până acum… este că mai am multe de învățat. De la Domnul, Cel care mă iubește, îmi vorbește, mă cheamă pe nume și mă așteaptă să-i răspund și să-L urmez!
Acum, fiindcă mai târziu nu mai depinde de noi. Și poate fi un prea târziu…”

Daniel Zafiris

(Romani 13:12-14) ”Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.”

Cred că nu este nevoie de mai spun cât este de actual acest text. Un lucru vreau să întăresc: îmbrăcarea în Hristos se face prin pocăință și credință, prin încredere totală în lucrarea Lui pe cruce. Nu trebuie să ne încredem în nici un fel în carne (fire), ci trebuie să ascultăm prin credință de tot ce ne cere Dumnezeu.

Doamne ajută-ne în acest an!

Dragii mei, în câteva ore va trece și anul 2020. Suntem cu toții încercați în fel și chip de pandemie, am mulți prieteni bolnavi, iar alții mai mult decât atât. Ce să spun în momentele acestea? Cuvintele nu mai vin ușor în astfel de vremuri. (Habacuc 3:17) ”Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!” Să fim credincioși în vremuri rele ca și în vremuri bune! Ce a făcut Dumnezeu pentru noi nu poate fii clătinat. Nimic nu se schimbă, nimic nu slăbește. Va fii viitor și după pandemie. Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci ne uităm la inimă. (Dan 11:32) ”… aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi.” Acum suntem încercați ca Avraam cu Isaac, ca să ne încerce dragostea de Dumnezeu. Dar dacă vom trece acest test, va veni cea mai mare binecuvântare, după cum a fost și cu Avraam.

La mulți ani cu Dumnezeu vă dorim! Florin & Cristina și copiii.