Îl cheamă Bob și este din New York. El s-a căsătorit cu Tammy împotriva voinței mamei ei. Mama fetei dorea ca ea să se căsătorească cu altcineva. După căsătorie, mama ei a insistat ca Tammy să divorțeze de el și să se căsătorească cu bărbatul pe care i l-a ales ea.

A venit divorțul. Faptul că a fost respins și că au lucrat în ascuns, i-a produs multă amărăciune; dar prin toată durerea și necazul pe care le-a suferit, l-a găsit pe Domnul Isus și l-a primit ca Domn și Mântuitor. Bob a început să crească spiritual. Iată ce spunea el: „Intr-o zi, pe când mă rugam, mi-am dat seama dintr-odată că ura și amărăciunea ce le simțeam împotriva soției mele, au dispărut. Am început să mă rog pentru ea.” Ochii lui străluceau, în timp ce a continuat: „Știi, ceva mai târziu mi-am dat seama că și ura ce o purtam împotriva mamei ei a dispărut. Am început să mă rog și pentru ea.” Găsise ceva mai mare și mai bun decât ceea ce pierduse. Puterea transformatoare a dragostei lui Hristos este incredibilă!

* John Coblentz, Eliberează-te de mânie, 121.

Iosafat atunci când a fost înconjurat de moabiți și amoniți, s-a rugat lui Dumnezeu, apoi a adus niște cântăreți care lăudau pe Domnul spunând: „Lăudați pe Domnul, căci îndurarea Lui ține în veac!” (2 Cron. 20,21).

Ce urmează este foarte interesant:

2 Cronici 20:22 „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.”

De aici înțelegem un lucru despre închinare. Ea nu este modalitate prin care ne dezmorțim în timpul unui serviciu divin, nu este nici mijloc de recreere, distracție, ci ea este un mijloc de luptă spirituală, este sunetul de război împotriva Satanei. Dacă vrem că serviciile noastre de închinare să aibă izbândă, să pregătim terenul pentru mesajul divin, care ar trebui să câștige sufletele pentru Hristos, să ne gândim la aceste lucruri, să învățăm grupurile de închinare de rolul pe care îl au, atunci vom câștiga lupta precum Iosafat!

Acest cuvânt ne-a venit de la îngerul Gabriel. Această putere a cuvântului lui Dumnezeu se referă la puterea de a ilumina, de a transforma prin adevărul lui. Știți, o vorbă nu are greutate până când se află că este adevărată, apoi acea vorba devine un cuvânt cu greutate.

Cuvintele lui Dumnezeu sunt pline de putere, pentru că ele sunt pline de adevăr, uneori adevăr încă neînțeles de noi.

Un alt sens al faptului că nu este lipsit de putere, este faptul că ne dă credință, iar credința duce la manifestarea puterii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este doar o carte. Dar când ea vine în contact cu o ființă umană, iar acesta din urmă o crede, puterea lui Dumnezeu ajunte să se manifeste în locul unde este acel om. De aceea cuvântul lui Dumnezeu are putere. El are putere latentă, adormită. Imediat ce un om crede, acea putere vine la viață și mari lucrări poate produce.

„Credința vine în urma auzirii și auzirea vine prin cuvântul lui Hristos!” (Rom. 10,17).

(Evr 11:6) Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Credința este actul major în fața lui Dumnezeu. Cine nu crede, nu se poate relaționa la Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Duh și cine i se închină, trebuie să se închine în Duh și în Adevăr. Iar pentru aceasta ai nevoie de credință (Ioan 4,24).

Domnul Isus spunea:

(Mat 17:20) „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”

Ce vroia să spună Domnul prin cuvintele „dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar”? Credința mică nu este favorabilă totuși. Vedem cum mustră uneori pe ucenici pentru că aveau puțină credință (Mat. 6,30).

Dacă ne uităm în pildele Domnului, la un moment dat Domnul vorbea de împărăția lui Dumnezeu ca un bob de muștar, apoi crește mai mare decât celelalte zarzavaturi (Mat. 13,31).

Pavel deslușește acest mister al credinței mici când spune:

(Rom 1:17) „deoarece în ea (Evanghelie) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Credința are rostul de a duce la credință, adică de a crește. Dacă ai credință cât un grăunte de muștar, acest lucru va fi foarte bine, pentru că acea credință poate să se încreadă în Dumnezeu, iar credința totdeauna duce la credință, adică ea crește, ea se dezvoltă potrivit cu bogățiile harului lui Dumnezeu. Adevărata credință nu este un eveniment unic, ci un mod de viață. Iar mijlocul prin care crește credința este prin Cuvântul lui Hristos (Rom. 10,17).

Pentru cei care au citit articolele pe care le publicam pe siteul Protecție-electromagnetica.ro in ultimii ani, aceste vesti nu sunt o surpriza si nici o problema insurmontabila.Ca este vorba de 4, 5 sau 15G problema nu tine de intensitate ci de modul de transmisie pulsat care creează un efect stroboscopic la nivel celular (picătura chinezeasca). Soluția este așadar anularea acestui efect pulsat dat de transmisiile TDMA/FDMA printr-un “convertor AC/DC” la nivel de frecvente, descoperire făcută de un comitet prestigios de savanți la începutul anilor 90.Acest concept se numește CMO: Oscilator Magnetic de Compensare.Aceste informații le aveți pe larg explicate in  Manifestul Electrosmogului. Situația tine de evoluarea perspicacității la nivelul publicului larg: radiațiile GSM/WiFi sunt in categoria 2B – posibil cancerigene- precum plumbul.

Continuă să citești…

(Prov 28:13) Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

Germania a trecut prin două războaie mondiale pierdute.

În Germania să negi holocaustul este crimă.

Deși a pierdut două războaie mondiale, are totuși cea mai puternică economie din Europa.

Proverbul de mai sus este valabil atât în caz personal, cât și în caz colectiv.

Suntem răniți emoțional, uneori întâlnim oameni care nu își mai pot controla sentimentele, și eu am trecut printr-o perioadă ca aceasta. Este foarte serios când emoțional pierdem controlul, în sens negativ. Emoțiile au o putere foarte mare asupra noastră pentru că au multă energie și ne afectează fizic și mental. Întrebare se pune: cum le putem stăpâni, cum le putem regla? Unii vorbesc ce cuvinte, de gânduri. Susțin aceste metode, dar consider că nu sunt așa de puternice. Ceea ce mi se pare mie foarte important este să dezvoltăm sentimente față de Dumnezeu. Acum poate ni se pare abstract, însă prin credință ne putem dezvolta sentimente puternice față de Dumnezeu, prin Scriptură. Cred că Cel ce poate să vindece sentimentele noastre rănite este Dumnezeu. El însă face asta atunci când noi începem să cultivăm sentimente pentru El. Ce se întâmplă? În timp, potrivit Scripturii, vom vedea că El este o persoană perfectă, că avem totul deplin în El, în Hristos, că bunătatea și credincioșia lui sunt perfecte. Acest lucru va vindeca sentimentele noastre și emoțiile noastre. Cred că avem nevoie de o singură persoană perfectă, care să le mulțumeacă, să le satifacă, pentru ca acestea să se vindece pe deplin. Restul relațiilor deficitare vor fi ajutate și întărite de această relație perfectă (vorbesc din partea lui Dumnezeu).

Nu eu pot să vindec în vreun fel emoțiile mele, pentru că ele se rănesc sau se vindecă de către altcineva. Dumnezeu poate să vindece emoțiile mele, pentru că El este cineva din exteriorul meu, iar eu dacă dezvolt și cultiv sentimente față de Dumnezeu, bunătatea și perfecțiunea Lui, îmi va vindeca sentimentele și emoțiile mele, ceea ce îmi va da putere și energie pentru toate celelalte sarcicini din vița mea dpdv emoțional.

Toată lumea se plânge pretutindeni de oameni deficitari. Soluția lui Dumnezeu este însă sfințenia prin Hristos. Atunci când trăiești în sfințenie, se anulează tot ce fac ceilalți rău față de tine. Poate un disconfort este, dar este și o protecție și o satisfacție interioară. Îmi aduc aminte de problemele pe care le aveam cu tatăl meu în adolescență, iar când m-am pocăit cum totul se lipezise, deși comportamentul tatălui meu nu era mai bun, ci mai rău. Însă puterea sfineniei, curăția trăirii, prezența lui Hristos începuse să lucreze în mine. Nu mai aveam gânduri de judecată, de răzbunare, de răutate. Eu eram bine, iar tătăl meu fierbea tot mai tare.

Dacă cineva se plânge de cineva, problema este la el. Poate că ceilalți greșesc, dar nici el nu este bine. Sfântul nu se plânge de nimeni, măcar că mulți se fac datori la el prin purtarea lor, el are bucurie interioară și poate să ducă totul diferit. El este satisfăcut în Hristos.

PS sfințenie nu este perfecțiune, ci mai degrabă curăție și putritate în Hristos.

Principiul enunțat aici are mai multe conotații decât pare la început. Ca să poți birui răul trebuie să te concentrezi pe bine, nu pe rău. Noi ca să fim biruitori trebuie să privim țintă la Hristos (Evrei 12,2). Atunci răul va fi biruit datorită a ceea ce privim (Hristos). Privirea generează gânduri, gândul generează sentimente, sentimentele generează energie, acțiune. În altă parte ni se spune că nu purtăm grijă de firea pământească ca să nu îi trezim poftele, și să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Hristos (Rom. 13,14). Este important să ne centrăm viața în jurul persoanei lui Hristos, este cel mai rapid mod de a te îndepărat de rău. Când te împotrivești răului pe față, pare o formă de asprime, dar nu este și eficientă, ci mai degrabă gâdilă firea (Col. 2,23).

Toma unul din ucenici, nu era cu apostolii când a venit Hristos între ei. Obișnuim să spunem că este importantă prezența la adunarea sfinților, și este, dar ea este importantă datorită prezenței lui Hristos între sfinți. Este important pentru că poți avea o clipă de credință în El, și asta să îți schimbe întreaga viață.

Domnul s-a arătat peste opt zile lui Toma și i-a dovedit fizic învierea Sa. Nu este important că i-a dovedit fizic, pentru că Domnul spune ”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” Ioan 20,29. Nu va face acest lucru mereu, omul nu are nevoie de dovezi fizice ca să creadă, el are mai multe facultăți decât simțul tactil. Important este să crezi! Am putea spune că este un moft să crezi numai dacă ”pui mâna.”

 Unii oameni spun: ”nu pot să cred!” Acest lucru nu este adevărat, ei cred în nevăzut atunci când trimit un plic prin poștă cu bani, acte sau scrisori. Deși nu vede poștașul, nu îl cunoaște, dar are încredere în slujba lui. La fel este la stomatologie când te lași pe mâna medicului, în autobuz cânt te încrezi în șofer. Ai putea să mori în mâinile acestor oameni, dar te încrezi în slujba lor. Tot așa este și cu credința în Hristos. Forma nu se schimbă, obiectul credinței se schimbă.

Odată un om bogat și inteligent avea un păcat ascuns și în ciuda avuțiilor lui simțea că este ruinat de păcatul lui, dar nu știa cum să procedeze. A încercat prin educație bună, prin cultură și fapte cucernice să rezolve problema, dar nu se rezolva. Într-un final în căutările lui disperate a ajuns să i se vestească evanghelia. Când a aflat că Hristos a murit pentru păcatele lui pe cruce, că este iertat de Dumnezeu orice ar fi făcut dacă vine la Isus, a crezut, a primit pacea și viața veșnică. A dat statului datoria și a fost un om liber de păcatul acela și viața lui a mers mai bine în continuare.

”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Nu contează cine ești și ce ai făcut, important este să crezi în Hristos. Nu este nevoie de eforturile tale în lupta cu păcatul, este nevoie de credință. Ea face cu efect crucea lui Hristos în viața ta și poți fi eliberat și mântuit.

sursă foto

Există în jur un război total, purtat până și la nivelul cuvintelor, pentru că un cuvânt are viață și un cuvânt manipulează viața. De exemplu, mișcarea ucigașă pentru uciderea pruncilor n-a fost numită ,,partida lui Irod“, ci a fost mascată sub deviza mincinoasă ,,pro choice“. Într-un contraatac menit să demaște atacul ucigaș, forțele de bine din lume au lansat mișcarea ,,pro life“, care a smulșs masca de pe fața hidoasă a noilor închinători la Moloh.

În mod asemănător, azi se duce o luptă a cuvintelor între ,,progresiști“ și ,,conservatori“. Prin afișarea ademenitoare a termenului ,,progresist“, ideologii haosului, nihiliștii de altădată și socialiștii de azi, critică ordinea existentă ca să deschidă opiniei publice o poartă spre instaurarea unei societăți conduse de ei.

,,Progresist“ sună bine pentru că, nu-i așa, cine se poate împotrivi progresului? Cine vrea să rămână ,,în urmă“?

Împreună cu autorul articolului care urmează, spun și eu: ,,Progres spre ce? Înaintare încotro?“ Altfel, riscăm să cădem iar în impasul bancului politic de acum câteva decenii: ,,Societatea capitalisă, spuneau ideologii de la București atunci, se află pe buza prăpastiei, dar noi îi vom depăși!“

Progresul este de dorit doar atunci când direcția pe care se progresează este bună, sănătoasă, spre bine. Altfel, ne vom trezi că înaintăm ca vita păcălită cu o creangă verde de salcâm să meargă spre abator.

Numirea ,,conservator“ cade azi în nepopularitate, de aceea trebuie să o redefinim.

,,Conservator“ este și conservantul care împiedică alterarea alimentelor. Conservator este și institutul de muzică unde se învață valorile eterne ale muzicii. Conservatoare sunt și sarea pământului și lumina lumii, așa cum le definea Isus Christos, în celebra Sa predică-program rostită spre noi din înălțimea muntelui.

Conservator nu înseamnă nici static și nici retrograd, pentru că adevăratul conservatorism păstrează direcția și înaintarea pe drumul bun și sănătos care garantează ajungerea la țintă.

În acest context al ajungerii la țintă, ,,progresismul“ modern poate și trebuie redefinit public drept un fel de ,,a bate câmpii“, ,,a lua-o razna“, ,,a rătăci aiurea“, ,,a-ți pierde busola“. Proponenții lui au o tactică de luptă ușor de detectat: ei contestă toate valorile și structurile care dau stabilitate lumii de acum, pentru a o prăbuși într-o dezordine din care numai ,,soluțiile lor noi“ o vor putea scoate. Este un fel de imitare a procesului creației din Geneza. Progresiștii doresc să instaureze ,,un pustiu și gol“ din care să recreeze o lume nouă, numită codificat ,,noua ordine mondială“. Deviza acestor progresiști este ,,Prin haos spre o altfel de lume!“

Manifestările atacurilor lor se văd peste tot.

Este atacată familia, batjocorită condescent drept ,,tradițională“. Observați că ei nu se luptă cu ,,familia noarmală“ așa cum există ea de mii de ani pe pămnânt, ci cu o construcție articifială dintr-un termen codificat aprioric ca perimat: ,,familia tradițională“. Prograsiștii vor să desfințeze noțiunea de ,,normal și normalitate“.

Este atacată națiunea ca identitate personală și de grup. Inițierea unor migrații dinspre oriune și spre peste tot este intenționat dirijată pentru distrugerea conceptului de națiune unitară, cu granițe, populație și cultură specifice.

Este atacată identitatea de gen. ,,Progresiștii“ promovează distrugerea deosebirilor dintre bărbat și femeie, aruncându-ne sinucigaș spre o societate cu ,,un gen fluid“ care alunecă haotic dintr-o extremă într-alta, îndemnându-ne să ne luăm ,,libertatea“ (alt cuvânt de cod) să ne oprim periodic între aceste extreme unde vrem, când vrem și cât vrem. Putem, spun ei, să fim la alegere bărbat sau femeie de ori de câte ori vrem noi de dimineața până seara. Putem merge la aceleași toalete, putem face baie în aceleași vestiare, putem să facem sex după dispoziția de moment cu orice altă ființă ,,compatibilă“.

Este atacată trăirea religioasă, orice religie individuală fiind condamnată ca ,,provincialism mistic“ și ni se propune să ,,avansăm“ spre un pluralism citadin civilizant, în care valorile spiritului trebuiesc subjugate sau abandonate pentru împlinirea pe planul trăirilor trupului. Se reactivează de fapt deviza ,,să mâncăm și să bem că mâine murim“.

Este atacată legătura dintre generații și deferența față de părinți și de cei mai în vărstă. ,,Progreseștii“ postulează că toți copiii trebuie scoși de sub autoritatea deformatoare a părinților și a bisericii pentru a fi plasați în proprietatea Statului și modelați în centre competente de educație specializată. Cazul Botnariu ne-a arătat fața hidoasă a acestei metode practicată deja de unele țări.

Primul ,,progresist“ din istorie a fost Satan. El a venit la Adam și Eva ca să conteste ordinea stabilită de Dumnezeu și să le ofere ceva ,,bun, plăcut la vedere și de dorit“. Rezultatele aceptării ,,progresismului“ satanic se văd astfel pretitundeni în lume. Omenirea se află vinovată, dar melancolică ,,în căutarea Paradisului pierdut“, vorba lui Milton. Ce bine ar fi fost dacă primii oameni, protopărinții noștri, Adam și Eva, a fi fost … ,,conservatori“ !

,,Ce se poate păstra atunci când totul se pierde?“

Sursa articol

Pavel explică efectul învierii asupra noastră în Romani 6,4 „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Hristos a înviat prin slava Tatălui, pentru ca tot așa să înviem și noi la o viață nouă. Lucrul acesta nu se face numai prin botez, ci prin Duhul Sfânt. Când apostolul Pavel voia să se asigure de niște ucenici că sunt autentici în Fapte 19,2; nu i-a întrebat dacă au fost botezați, pentru că erau cu botezul lui Ioan; apostolul Pavel i-a întrebat dacă au primit ei Duhul Sfânt când au crezut! De ce a întrebat așa? Pentru că era o singură nădejde pentru schimbare: ”Hristos în voi nădejdea slavei” Col. 1,27. Hristos însă este în noi prin Duhul Sfânt. Ceea ce ne dă nouă asigurare că vom fi înviați împrenă cu Hristos la o viață nouă, este Duhul Sfânt în noi.

Romani 8,11 ”Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Învierea lui Histos este o dovată a modului în care Dumnezeu ne va învia și pe noi la o viață nouă, trebuie să fim născuți din nou, trebuie ca viețile noastre să fie umplute de Duhul Sfânt, să căutăm puterea și călăuzirea Duhului în fiecare clipă! Domnul le-a spus ucenicilor: ”Rămâneți în cetate până când veți fi umpluți cu putere de sus!” Luca 24,49. Așa lucrează puterea învierii Lui!

Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Fapte 19,2.

*sursă foto

„Isus e cea mai controversata persoana de pe pamant. Faptul ca această controversă continua si creste de cand a murit El pe cruce până azi, dovedeste ca El nu este mort, ci este viu!” Richard Wurmbrand

„Oamenii întâi trăiesc, apoi mor. Hristos a murit și apoi tăiește. Cei ce îl vor urma merg în același sens cu Hristos – întâi mor (față de sine) și apoi trăiesc (o viață nouă).” John Stott

Te întrebi cum ai putea să scapi de gândire negativă într-o lume așa de rea. Nu este vorba de gândire rea, ci realistă. Avem și un proverb care sune că „pesimistul este un optimis informat”. În fine, una peste alta, oamenii încep să gândească rău, pentru că realmente se lovesc de atâtea chestiuni nedrepte, așa încât ajunge să gândească rău.

Ceea ce vreau să subliniez este că gândirea rea, oricât ar fi de realistă, ea provoacă boală nervoasă, epuizează energia și ne stoarce de puterei. Nu ai pace. Tot timpul trebuie să te păzești, tot timpul trebuie să previi etc. Gândirea negativă este baza celor mai mult căderi nervoase și probleme psihice.

Cuvântul spune că 1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Acest verset contrabalansează. Exită oameni răi, și duhuri rele care îmi poartă sâmbetele, dar există și un Cenzor ceresc, care niciodată nu permite să fiu ispitit mai mult decât trebuie, și niciodată fără ieșire.

Dacă realitatea îmi spune să gândesc prevăzător (negativ), acest lucru produce frustrare. Însă activitatea lui Dumnezeu ne aduce la o viață pașincă și liniștită. De ce? Pentru că el cenzurează orice răutate la linia dreptății, a ieșirii din problemă. Oricât de rău ar fi un om, sau Satan însuși, Dumnezeu nu permite în viața ta decât ce este potrivit cu puterea ta, și cu mijloacele de a ieși biruitor.

Dacă lumea îți aduce îngrijorare, Dumnezeu aduce încredre. Lumea este rea, dar activitatea lui Dumnezeu aduce lucrurile în echilibru. Nu te poți încrede în nimeni, dar în El chiar te poți încrede că va ține lucrurile în control în toate cazurile.

Să avem încredere în El!

1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Libertatea este posibilitatea de a face mai multe lucruri în cadrul aceleiași voi a lui Dumnezeu. Adam avea voie să mănânce din orce pom din grădină. 
Libertatea nu este posibilitatea de a păcătui, de a nu asculta de Dumnezeu. Păcatul nu este permis de Dumnezeu. Lui Adam i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Dumnezeu nu i-a dat voie să mănânce din el. Adam nu era liber să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. 
Dacă păcătuiești însă Dumnezeu îți dă șansa să te întorci la El. Însă nu este o garanție, și vei avea un cost de plătit. 
Libertatea nu înseamnă anarhie – fac ce vreu și cum îmi place. Libertatea este ca în era modernă, un lucru pe calculator pot să îl fac pe mai multe căi: pot deschide emailul din ce browser vreau, sau din mai multe aplicații. Am libertate. Dar nu pot deschide orice adresă de email vreau eu. 
Să nu mai suprapunem libertatea cu anarhia! Nu sunt egale! Ce se întâmplă după ce păcătuiesc este doar datorită harului lui Dumnezeu, nu am drept acolo, nici libertate!

Libertatea am putea spune este posibilitatea de a nu păcătui, mai degrabă, decât posibilitatea de a păcătui. Aceasta este libertatea oferită de Hristos!

Să trăim ca oameni liberi în Hristos!

„Tragedia Notre-Dame este dincolo de cuvinte… O bijuterie în flăcări! Nu știu detalii, dar ce nu înțeleg este de ce, în ultimele săptămâni, 12 biserici istorice ale Franței catolice au fost afectate de incendii mai mari sau mai mici.” Mihai Neamțul Sursa

Și eu văd că motivul incendiului este foarte cosmetizat. Înțeleg importanța monumentului istoric și implicațiile politicilor religioase, totuși complectat cu ce declară Mihai Neamțul, acest incendiu lasă loc de reflecții serioase.

Preotul Necula spune: „ceea ce se întâmplă în plan politic în Europa s-a văzut acum în faţa unui rug asupra valorilor creştine“.

Să fim alături de Franța, să fim solidari simbolurilor europene, dar să ne rugăm și pentru valorile europene creștine!

Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Pentru că în iertare este vorba de o pierdere, mai mică sau mai mare – A ierta înseamnă să realizezi o greșeală care ți s-a făcut, cu sau fără intenție, care implică o anumită pierdere. A ierta, înseamnă să accepți acea pierdere, și să nu o mai ții în socoteală celui ce a făcut-o. Să mergi înainte în viață cu ce ai și cu ceea ce îți oferă Dumnezeu. Scopul este să oprești acele pierderi, și să începi să te ridici.

Pentru că avem concepții greșite despre încredre în iertare – Dacă cineva a abuzat sexual o peroană. Iertarea nu implică încrederea de a mai sta în preajma acelei persoane. Așa se întâmplă în multe alte forme de abuz atunci când intervine iertarea.

Pentru că avem concepții greșite în ce privește uitarea în iertare – Dacă ierți pe cineva, un proverb spune că trebuie să uiți. Eu cred că nu este realist. Științific, acele experiențe sunt mult mai imprimate în noi decât alte experiențe. Ne vom putea amiti ce s-a întâmplat, dar vom pune în dreptul acelui caz, rezolvat, acceptat. Și vom alege să nu ne mai plângem și să victimizăm în legătură cu acel caz.

A nu ierta și a nu putea să faci acest lucru, poate dovedi că nu ai experimentat niciodată iertarea lui Dumnezeu – Dacă Dumnezeu te-a iertat și ai trăit acest lucru, vei avea putere și exemplul să faci și tu același lucru cu greșiții tăi într-un fel sau altul. Dacă nu poți, și nu reușești să ierți, gândește-te dacă ai experimentat cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, deplin sau în anumite domenii.

Pentru că aproximăm greșit durerea – Oamenii spun cât de mult au suferit, cât de mult au pierdut din cauza acelei fapte. Suferința este foarte adevărată și reală, însă dacă nu ierți pe cel în cauză din pricina suferinței produse și pierderii provocate, este ca și cum nu este de ajus cât ai suferit și ai pierdut până acum, vrei să o faci și de acum înainte. Doar prin iertare, poți opri suferința, poți aduce vindecarea și binecuvântarea lui Dumnezeu în relații!

Aceste realități cred că sunt o parte din motivele pentru care Domnul Isus leagă iertarea de rugăciunea Tatăl nostru!

Să fiți binecuvântați!

sursă foto

Cuvântul „kedesha” în limba ebraică înseamnă a fi sfânt, dar poate însemna și o femeie de moravuri ușoare. A fi sfânt înseamnă a te dărui cu toată dragostea tuturor fără deosebire. Înseamnă să dăruiești oricui tot ce ai mai bun în sufletul tău.

• 

Maria Magdalena a fost cea care a fost în ambele ipostaze. A fost o vreme când se dăruia tuturor în mod fizic, așa cum nu voia Dumnezeu. După ce Domnul a întâlnit-o, a eliberat-o de robia ei și ea a devenit o sfântă, fiind cu totul dăruită lui Hristos, răind doar pentru El, oferindu-I tot ce avea ea mai bun.

• Preluat după Sabina Wurmbrand, Noblețea suferinței, p.143
• sursă foto

După cum omida nu știe că într-o zi va deveni din târâtoare – zburătoare, tot așa și creștinul nu se gândește că într-o zi va zbura cu Domnul său spre lucruri mari (chiar acum).

Omida se zbate în agonie în pragul devenirii, poate se gândește că își dă duhul. Cred că și creștinul are momente când spune: „Până aici mi-a fost!” Dar spre uimiera sa acelea erau doar durerile nașterii, până ce Hristos avea să ia chip în el.

Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi! Gal 4,19.

„Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!” Ioan 14,1.