Un om leneș încerca să ia un măr din grădina unui om. Acesta l-a văzut și a fugit după el, dar acesta reușește să scape într-o pădure. Acum era fericit că nu a fost prins. Vede la un moment dat un lup care avea doar trei picioare și șchiopăta. Se gândea cum poate să supraviețuiască în pădure cu doar trei picioare? De odată vede un urs venind spre lup, având ceva în gură. De frică s-a urcat într-un copac. Spre mirarea sa lupul nu a fugit, iar ursul nu venea să îl sfâșie pe lup, ci venea cu o bucată de carne în gură ca să îl hrănească pe lup.

În mintea lui s-a născut o ideie, și anume, că Dumnezeu are un plan pentru a purta de grijă oricui, chiar și celor mai puțin adaptați.
A mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta înțelegere și apoi a stat liniștit în pădure, fără să mai fie nevoie de fure, crezând cumva că Dumnezeu îl va ajuta și pe el, așa cum a ajutat pe lup. Stâd așa vre-o trei zile, fără să se întâmple nimic, foamea îl împinge să plece afară din pădure și să caute ceva de mâncare.
În drum se întâlnește cu un călugăr creștin. Îi poveștește toate întâmplările și ce a înțeles el despre Dumnezeu. Este totul în regulă? Am interpretat bine toate lucrurile?
Călugărul îi spune: este corect ce ai înțeles, că Dumnezeu are grijă de fiecare, și mai ales că nu trebuie să furi, doar că tu trebuia să nu te pui în locul lupului cu trei picioare, ci în locul ursului, căutând să ajuți pe cineva care nu poate să își poarte de grijă singur.
Când ne uităm cu băgare de seamă în jur, învățăm multe despre semni și mai ales despre Dumnezeu, dar să luăm aminte la caracterul nostru, tinde să ne afecteze judecata!
(Rom 1:20) ”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți,”