Un pastor mergea cu căruța din sat în stat, zile întregi, prin toate județele pe unde putea. Vindea mere, pentru că așa putea să intre în discuție cu oamenii. Odată, fetița de zece ani a pastorului, a venit cu fratele ei să ia căruța de la tatăl ei că era nevoie în gospodărie. În drum spre casă, a observat că se oprea calul ori de câte ori trecea pe lângă un grup de oameni. Fetița a întrebat pe tatăl ei, după ce a ajuns și el acasă de ce calul se oprea la fiecare grup de oamnei. Tatăl a răspuns că așa făcea el de câte ori întâlnea grupuri de oameni, se oprea ca să le vorbească de Hristos, să le explice Evanghelia.
Mă simt onorat că am avut în România astfel de oameni ai lui Dumnezeu.
- Adăugat ulterior – Această istorioară am preluat-o de la o conferință de istorie baptistă, fără a reține numele. Un cititor, care este și scriitor de istorie baptistă – Vasile Bel, după ce a citit articolul acesta, crede că știe numele acestuia, este vorba de pastorul Vasila Berbecar. Mulțumim! Vă invit să vizitați blogul dânsului – https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/
romoflorin 