”Era odată o insulă, unde trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea, Iubirea.
Într-o zi, sentimentele au fost anunțate că insula stă să se scufunde, așa că își pregătiseră navele și plecară.
Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.
Când insula era pe punctul să se scufunde, Iubirea decise să ceară ajutor.
Bogăția trecu pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă și Iubirea îi zise:
– Bogăție, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Iubirea atunci se hotăra să ceară ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo într-o superbă navă:
– Orgoliu, te rog,mă poți lua cu tine?
– Nu te pot ajuta,Iubire – răspunse Orgoliul – aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.
Atunci Iubirea întreba Tristețea, care trecea pe lângă ea:
– Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
– Oh, Iubire – răspunse Tristețea – sunt atât de tristă încât trebuie să stau singură.
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumiă încât nu auzi că o strigă.
Dintr-o dată, o voce spuse:
– Vino Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise.
Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie încât uită să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă.
Când sosiră pe țărm, bătrânul pleca.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora și întrebă Cunoașterea:
– Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
– Era Timpul – răspunse Cunoașterea.
– Timpul? – se întreba Iubirea. Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, îi răspunse:
– Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă e Dragostea în viață.”
romoflorin 