Pun aici un articol al profesorului meu deosebit Emil Bartos, de pe site-ul:   http://rodiagnusdei.wordpress.com/

M-am gândit și eu adesea la aceste lucruri, iar în motivele dânsului mă regăsesc cel mai bine. Eu le susțin cel mai tare pe cele cu rugăciunea, persuasiunea în evanghelizare și darurile spirituale. Una peste alta, eu cred că aici este un lucru foarte serios, ar trebui să ne îndemnăm unii pe alții la aceste lucruri, chiar și cultele între ele, pentru că mai presus de toate ne vede Dumnezeu și nu vom putea să nu Îi dăm socoteală.

Vă recomand cu drag!

===

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie.

Primul lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar, rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga… Continuă lectura „De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?” →

Vă spuneam că am început să fac niște cercetări în istorie după Diarmaid MacCulloch .

Sfântul Augustin a fost singurul teolog care a considerat istoria tămăduitoare, în sensul că este necesară pentru eliberarea noastră, pentru eliminarea răului, pentru educația omului. În vremea lui se credea că istoria este ciclică, el crede că ea este liniară. Eu personal cred că ea se repetă atunci când oamenii nu îi învață lecțiile, așa cum spunea el.

Diarmaid este preot anglican de trei generații, el a fost fascinat de protestantism. Spunea el: ”Catolicii spuneau că omul se sfințește prin ascultarea de biserică, Ortodoxii cred că omul se sfințește prin participarea la liturghie, ritual. Protestanții însă cred că omul se sfințește prin Cuvântul lui Dumnezeu, în cadrul unei relații personale cu Acesta.” (el aici include luteranii și calvinii, dar și neo-protestanții de mai târziu: moravienii, metodiștii, – până la creștinii după evanghelie, baptiștii, penticostalii).

Bisericile tradiționale au vrut să țină turma aproape, în ascultare, la slujbe, crezând că așa o păstorește mai bine. Protestanții și cei de mai târziu nu s-au temut, deși pentru ei a fost o chestiune de conștiință treaba aceasta, să pună biserica în mâinile Scripturii, a Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acesta considerândul infailibil, sursă de autoritate și putere pentru întreaga biserică. Bisericile tradiționale se uitau la ei și vedeau acest lucru ca pe o mare slăbiciune, pentru că nu putea să adune oamenii, să i centralizeze cumva, pentru că aceștia nu au o Romă, un Constantinopul, sau Moscovă, de asemeni nu au patriarhi. Însă acest lucru s-a dovedit a fi invers așteptărilor lor, aceasta a dus la o explozie a evangheliștilor, în special de la Moravieni, pentru că ei au înțeles să facă un lucru.

va urma

sursă foto