Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. (Apocalipsa 12:11)
În Apocalipsa ne spune că sfinții au biruit pe cel rău prin sângele Mielului și cuvântul mărturisirii lor, și că ei nu și-au iubit viața, chiar până la moarte. Acest verset este contrar învățăturilor de astăzi care spun că trebuie să îți iubești viața. Eu înțeleg faptul că dacă nu te iubești pe tine, nu poți să iubești pe alții, așa spune și porunca Domnească, dar cum vine acest lucru că nu își iubesc viața, chiar până la moarte? Cred că de aici vine biruința noastră. Cel rău abia așteaptă să iubești viața la un moment dat, pentru ca să te muște, să te înțepe și să îți necăjească sufletul. Dacă tu însă nu îți iubești viața, acest lucru fiind un act de înțelepciune și de chibzuință, pentru că trăim într-o lume rea, coruptă, care zace în cel rău, atunci vei putea să face ce spune Dumnezeu, indiferent de ce îți va cere cel rău. Pavel spunea: ”Pentru mine a trăi înseamnă Hristos, și a muri este un câștig”. Așa da mentalitate! Cine se mai poate atinge de acest om? Are o gândire invincibilă! A îți iubi viața aici este o nechibzuința la un moment dat, nu că nu ar fi normal să iubești, dar să faci asta, este ca și cum ai zidi pe nisip, ca și cum te-ai sprijini pe o trestie.
De aici se trage biruința și bucuria sfinților de pe urmă.
Toate bune!
romoflorin 