Să nu ispitim pe Domnul! – Matei 4

 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7 „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” Matei 4, 5-7

Diavolul ne ispitește în aria orgoliului nostru, sugerându-ne fin și subtil interesul nostru în defavoarea interesului lui Dumnezeu. Domnul Isus venise ca Mesia, însă el nu trebuia să apară așa spectaculos, ca și coborât din cer în curtea Templului, ci El trebuia să vină pe calea pe care Tatăl i-a trasat-o, prin cruce, prin calvar. Satan i-a oferit o cale mult mai scurtă, mai spectaculoasă și mai ușoară. Toate avantajele de partea Domnului, dar prin călcarea voiei lui Dumnezeu toate acestea deveneau o ispită veritabilă și importantă de analizat.

Foarte important felul cum o tratează Isus. El nu stă și analizează câte beneficii reprezintă sau aduce ea, aceasta este calea spre a cădea într-o ispită; ci Domnul o trece prin filtrul scripturii și o găsește nedreaptă. Era citat din Ps. 91 o promisiune: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;  şi ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Ps. 91, 11-12 Se subânțelege că Domnul face asta dacă se întâmplă să cazi, nu dacă te arunci singur de pe o streașină, altfel ai ispiti pe Domnul. Și de ce te arunci? Ca să creezi un scenariu grozav de mesia coborât din cer. Așa atitudine josnică nu caracteriză pe Mesia, plină de aroganță și superioritate. Mesie este cu adevărat Dumnezeu, dar El nu vrea să impresioneze pe nimeni cu asta. El vrea mai degrabă să câștige inimile noastre, decât ochii noștrii sau mințile noastre. El nu creează impresii, ci realități.

De aici mai învățăm o lecție, deși Dumnezeu ne dă nenumărate promisiuni nespus de mari, totuși nu ne este îngăduit să ispitim pe Domnul cu nici una din acestea. Adică aceste sunt garanții în caz că de întâmplă să…, nicidecum să creem noi singuri scenarii, și iarăși nici ca să ne mândrim cu ele, să facem spectacol, etc. Oare câți nu fac lucrarea lui Dumnezeu din spirit de mândrie, pentru că nu au reușit în lume, vin în biserică, în lume sunt standarde mai greu de trecut. Așa ceva nu ar trebui să fie admisibil, chiar dacă ar scoate cineva aur pe gură. Domnul nu este interesat de nimic la noi mai înaintea caracterului noastru, care trebuie să fie musai ca al Fiului Său: drept, credincios și plin de milă; nu părtinitor, oportunist și plin de sine.

Să nu ispitim pe Domnul!