Amanda era atat de distrusa din punct de vedere emotional de abuzurile sexuale din trecut, incat plangea ori de cate ori venea vorba de ele. Dupa ce i-am explicat ca Dumnezeu a creat-o cu duh, suflet si trup, am intrebat-o: „Care parte este cea mai importanta?” Ea a raspuns: „Duhul meu”. Care este urmatoarea ca importanta?”. Ea a raspuns: „Sufletul meu.” „Care este cea mai putin importanta?” „Trupul meu.”
La intrebarea: „De ce ar ingadui Dumnezeu ca trupul tau sa fie vatamat?”nu a putut raspunde, asa ca i-am explicat: „Dumnezeu compenseaza pentru pierderi. Daca permite ca trupul nostru sa fie ranit, ne da potentialul sa avem un duh puternic, asa cum s-a intamplat cu Daniel, care a fost facut eunuc de catre cuceritorii lui.”
Am intrebat: „Daca ai avea sansa sa ai un trup nevatamat si un duh obisnuit, sau un trup ranit si un duh mult mai puternic, ce ai alege?”
Ea a spus: „Un duh mai puternic!”, si apoi si-a dedicat trupul lui Dumnezeu. In felul acesta trupul ranit de cei care o agreseaza nu era al ei, ci al lui Dumnezeu (retrospectiv), o ofensa mult mai mare.
Pasul urmator a fost sa-i binecuvanteze verbal pe agresorii ei, rugandu-L pe Dumnezeu sa le dea calitati care cu siguranta le lipseau, ca pocainta, compasiunea, autocontrolul si dragostea. In cele din urma i-a iertat. Am intrebat-o: „Cum te simti?” Un zambet larg i-a aparut pe fata cand mi-a zis: „Ma simt ca o pasare care zboara tot mai sus catre Dumnezeu! Sunt libera! Sunt libera!”
By Bill Gothard
romoflorin 