* vezi full screen pentru a citi mai clar
O lectie despre prietenie
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
SUPER !!
Fara cuvinte…
Mi-a placut mult si mie. Desi este facuta pentru sustinerea animalelor de companie, surprinde multe realitati ale relatiilor noastre 🙂 cum facem, cum ne simtim. De invatat pentru noi!
Of! Mi-am adus aminte de catelusa mea, pe care am eutanasiat-o, la sfatul medicului, era batrana si bolnava. 😦 Ne-a umplut casa de bucurie si ne-a coplesit cu iubirea ei neconditionata. Ea era singura din casa care ne astepta pe fiecare la usa. Am avut multe de invatat de la ea despre dragoste si daruire!
Mari exemple de fidelitate si credinciosie aceste animale. De la toate avem cate ceva de invatat.
si eu am avut un caine si am inteles mesajul asta si ma gandesc ca daca am putea iubi oamenii macar asa cum ne iubesc aceste fiinte carora le spunem (animale de companie )am im implini cea mai mare porunca a Scripturii, Sa ne iubim unii pe altii cum ne-a iubit Domnul isus.Tot asa si Domnul Isus se bucura cu noi ,plange cu noi si ne protejeaza atunci cand credem ca suntem singuri si ne asculta suspinele ,dezamagirile,ne asteapta cand ajungem acasa sa stam de vorba cu El,dar noi…. prea ocupati ,prea obositi, de multe ori il izolam acolo intrun colt de biblioteca intro camera cu becul stins cu promisiune ca maine ne vom face timp pt El.Din pacate pt unii aceste zile se repeta ca un spectacol la cererea spectatorilor, trist ,trist dar adevarat
Macar daca am invata de la animale sau insecte chiar si de la plante cate ceva si ar fi un castig pt noi .
Oare ce ar putea schimba acest spectacol trist? Frumoase cuvinte.
Animalele sunt mai fidele in sentimente ca noi. Cunosc o poveste adevarata despre un caine. Intamplarea are loc intr-o localitate din America. Un domn facea naveta cu trenul la servici. Cainele lui il insotea dimineata la tren si ramanea pe peron pana pleca trenul, iar cand sosea stapanul cu trenul de seara gasea cainele asteptandu-l pe peron si il insotea acasa. Intr-o zi cainele l-a condus la tren dimineata, si cand a venit ora ca sa soseasca trenul de seara s-a dus pe peron. Au coborat toti calatori dar nu era stapanul lui. El la asteptat dar nu mai sosea. Stapanul lui murise. Cainele nu s-a miscat de pe peron si isi astepta stapanul in continuare pana cand a murit si el. Lucratori de la gara vazand cat de devotat a fost cainele l-au ingropat pe un deal si i-au facut o statuie.