Rom. 1,1
Este foarte interesant cum se prezinta apostolul Pavel pe sine, cum se vede pe el si felul cum traia el. In primul rand se vede pe sine ca si:
Rob al lui Isus Hristos. Nu se vede umilit de aceasta postura. Cred ca aceasta il inalta cel mai mult. Robul lui Hristos este cel mai mare intre oameni! Robul nu este liber de stapanul sau. Desi Hristos este Domn peste univers, El ne-a lasat libertatea sa il urmam sau nu. Pavel s-a pus in unica forma potrivita fata de Isus Hristos, pentru cine are urechi de auzit sa auda, aceea ce robi ai Sai.
Chemat sa fie apostol. Pavel nu si-a luat singur acest drept de apostol, ci a fost chemat de Hristos la aceasta lucrare. El nu a fost pus de oameni apostol, Hristos a trimes pe Anania la Pavel sa il vindece si sa il ridice pentru slujba, apoi i l-a dat pe Barnaba. Pavel a fost chemat la acea slujba deosebita, nu a luptat pentru ea nici o clipa, a fost chemat de Dumnezeu si atat. Apoi s-a jertfit cu totul pe sine sa o indeplineasca intr’un chip vrednic de Dumnezeu.
Pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu. Aceasta este prima definitie a sfinteniei: “pus deoparte”. Adica consacrat. Cum este termenul de astazi in lume “profesionist”. Numai de asta se ocupa toata viata lui. Nu inseamna ca nu avea servici, din care isi castiga painea, dar el avea o singura chemare, avea o singura sarcina din partea cerului: sa vesteasca evanghelia. A platit scump pentru ea, probabil ca asemeni lui David, i-a fost rusine sa aduca jertfa lui Dumnezeu care sa nu il coste nimic.
Doamne, ce om a fost Pavel! Ajuta-ne sa intelegem ca si noi suntem asemeni lui, iar modul Tau de a lucra este acelasi.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze!
romoflorin 
așa sunt toți oamenii ce-L cunosc pe EL cu adevărat.
Amin! Asa sa ii deosebim, ca unii nu sunt chiar asa, dar se pretind tot oameni ai lui Dumnezeu.