Citeam pe blogul lui Ciprian despre un subiect tabu “Inseamna siguranta vietii vesnice permisiunea de a pacatui?”.
„Ii veti cunoaste dupa roadele lor” spunea Domnul Iisus odata. Crestinul este ceva ce se vede, chiar si de tine insuti. Nu este ceva ce producem noi, ci ceva ce produce Duhul Sfant in noi. Daca ai facut tot ce credeai ca e necesar, insa nu vezi la tine o viata noua, nu esti inca crestin, viata lui Hristos inca nu este in tine si nu esti mantuit, chiar daca te-ai rugat, ai citit, sau alte practici religioase. Crestinismul este o relatie, nu o religie, este un fapt, nu o forma. Este vorba de o persona, si aceea nu este persoana noastra, cum se face cel mai adesea cazul. Este vorba de persoana suverana, de Hristos. El hotaraste daca iti mantuieste sau nu sufletul, daca vine in viata ta sau nu, daca iti schimba viata sau nu. „Ma indur de cine vreau sa Ma indur si am mila de cine vreau sa am mila” Exod 33,19 Noi cu aceasta atitudine, stiind toate acestea despre Dumnezeu sa venim la El si sa ii cerem sa ne mantiuasca, sa se indure de noi, si sa facem asta pana vedem ca El incepe sa lucreze. Poate firii pamantesti nu place aceasta pozitie, totusi asa cred ca trebuie sa lucram.
Revenind la intrebarea de la inceput: “Inseamna siguranta vietii vesnice permisiunea de a pacatui?”. Raspunsul lui Pavel este clar: Nicidecum! Noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Romani 6,2
Eu cred ca daca un om este nascut din nou si pacatuieste, el devine brusc cel mai nefericit om de pe pamant. David spunea: “Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”Ps 32,3 Exista o legatura “organica” intre cel nascut din nou si Dumnezeu, incat totul se stinge atunci cand acesta pacatuieste. Exista ceva in neregula cu intrebarea de a pacatui. Este pusa, de ca si cum omul ar fi independent de Dumnezeu sau separat de El. El asa se vede cu ochiul liber, dar un crestin nu este niciodata independent de Dumnezeu. Doua secunde nu ar putea trai dupa voia lui Dumnezeu daca Duhul Sfant s-ar retrage de la el.
Deci cel nascut din nou poate pacatui, tehnic vorbind, dar se stinge pe picioare daca este nascut din nou si totusi o face. El practic este un rob al neprihanirii, el traieste sfintenia nu doar din placere, ci de nevoie uneori; dupa cum cel firesc face pacatul nu doar din placere, ci de nevoie uneori.
Cei nascuti din nou pot recunoaste acest lucru din experienta personala. Spurgeon spunea: “Nu este om mai nefericit pe pamant decat un crestin care nu traieste dupa voia lui Dumnezeu”. Eu nu provin din familie de pocaiti, dar pot sa spun ca ceea ce simt acum cand pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu in vre’un fel, este cu mult mai grozav decat toate luptele mele dinainte de a ma pocai la un loc. Acum vad fata lui Dumnezeu prin credinta si Cuvantul Sau. Sunt ingrozit si tremur. Am sentimentul ca doar cei nascuti din Dumnezeu pot intelege ce scriu acum.
Si toate acestea datorita sfinteniei lucrata de Duhul.
romoflorin 
ai mare dreptate fra ,asa cred si eu ca doar cei nascuti din Dumnezeu pot intelege,dar sa ne rugam Domnului sa le deschida mintea si inima la totipentru ca toti sa vina la El
Domnu sa te lumineze in continoare in lucrarea pe care o faci romoflorin
pace si binecuvantare
Cineva spunea „cind nu eram crestin, totul mergea excelent. Pacatuiam si nu exista nici o problema. Numai de cind am devenit crestin au inceput sa apara conflictele”
Daca nu vedem conflicte intre firea noastra si faptura noua care sintem, atunci e o mare problema. Nu numai ca nu vom fi nefericiti, dar probabil nu am fost regenerati.
La noi la romani se vorbeste despre „crestinii lumesti”. Cred ca doctrina asta a trimis multi oameni in iad.
Cei nascuti din Dumnezeu nu pacatuiesc (I Ioan)
Chiar daca mai cadem citeodata, nu e un mod continuu de viata (pacatul)
Cristian imi place ce spui tu aici. Si ai dreptate cu invatatura despre „crestinii lumesti”.. din pacate