Poate fi amuzant, dar ilustreaza ceva. Oare noi cum suntem?
God’s pies
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
Ar terbui sa ne dea de gandit, mie mi-a dat 🙂
Buna Roxana! 🙂 Ma bucur sa te „vad” pa aici! 😀 Ar trebui sa ne dea de gandit si sa ne schimbe obiceiurile.
Totusi cred ca la tine „farfuria lui Dumnezeu” nu este chiar goala 🙂
PS cum iti merge prin Anglia?
Buna! Ce pot sa zic… imi merge bine, slava D-lui, asta neavand in vedere „micile” diferente de cultura si unele obstacole peste care vreau sa cred ca am trecut 🙂 Mi-e dor de biserica de acolo si de timpul petrecut cu voi, poate acum imi dau seama ca nu am pretuit destul biserica atunci cand eram in tara 😉
Mama-mia! Cat de adevarat!…
De cate ori il lasam pe Dumnezeu ultimul, sau chiar uitam sa-i dam partea Lui?… Mai ales ca tot El ne-a dat ceea ce avem.
El ne da atentie Sa, iar noi o acordam mai departe casei, masinilor (una e deja prea putin), hobby-urilor, carierei si… eului nostru.
Mare atentie sa avem ce si cui daruim!
Da Marius, trebuie sa vedem ce prioritati avem in viata. Mai e un spect, ca tot ce avem este de la El. Placinta era a lui Dumnezeu 😀 si tocmai lui nu ii dam „portia”!
Ai dreptate Florin! Ce sa zic, ma simt vinovata. 😦
Oare cine nu este vinovat in fata Lui, Cristina? De m-ar scuti odata viata de cei curati si plini de ei. Totusi noi trebuie sa traim la un nivel superior celor din lume.
cu bine