Incurajarea

Oamenii se descurajeaza. Au nevoie de succese mici care sa le dea curaj pentru cele mari, au nevoie sa simta ca nu suntem impotriva lor.

„Caci Fiul Omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca” Luca 10,56

Tot raul care este in lume si in noi insine da motive intemeiate de descurajare, insa Dumnezeu nu a stat nepasator cu privire la aceste lucruri. El a actionat deja in directia aceasta. A trimis pe Fiul Sau ca sa rezolve tot ce a incurcat Adam si Eva in gradina Edenuluil. Exista speranta pentru orice vina, nu poate un om sa cada atat de jos incat Dumnezeu sa nu il mai poata ridica. Nu exista boala pe care El sa nu o poata vindeca. Nu exista lacrima pe care El sa nu o poata „sterge”. El cunoaste mahnirea inimilor noastre mai bine de cat o cunoastem noi. Noi mai degraba o resimtim, dar de cele mai multe ori nu stim cum sa o indepartam, macar ca ne dorim asa de mult. El insa stie exact ce trebuie sa faca pentru a ne incuraja, poate, vrea si o va face in viata tuturor acelora care il cheama. El este onorat de chemarile noastre, El isi doreste sa strigam la El, sa vorbim cu El. El este o persoana si se bucura de fiecare creatura a lui, cu cat mai mult „coroana creatiunii Lui” care este omul. Prin Hristos aveam trecere deplina in fata lui Dumnezeu!

„Chema-ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu ma vei proslavi” Ps. 50,15