Tu si Dumnezeu formati majoritatea. Imi aduc aminte de un jucator incepator din campionatul de baschet NBA. Juca la Chicago Bulls pe vremea cand juca in echipa stralucitul Michael Jordan. Intr’o partida, Jordan a fost in verva deosebita si a marcat saizeci si sapte de puncte. Jucatorul incepator a frecat banca rezervelor pana la finalul meciului, cand antrenorul l-a introdus in teren in ultimul minut de joc. A reusit sa arunce la cos si a marcat. La sfarsitul meciului a fost intervievat si s-a aratat foarte multumit de prestatia sa: „Michael Jordan si cu mine am marcat impreuna saizeci si noua de puncte”
Asa stau lucrurile si in relatia ta cu Dumnezeu. Noi nu suntem decat niste incepatori, dar jucam alaturi de o Legenda Vie. Atata timp cat El binecuvinteaza micul nostru talent, totul merge bine. Defectele noastre isi pierd orice importanta daca Domnul doreste sa aseze binecuvantarea Sa. Domnul Iisus stia ca mai tarziu cei doisprezece ucenici ai sai vor vesti Evanghelia unei lumi ostile. Viitorul bisericii urma sa apese pe umerii lor, totusi vedem ca El nu a manifestat un mare interes pentru cei puternici si influenti, pentru conducatorii vremii aceia.
Cand e vorba de subminarea increderii, adesea noi ne suntem cei mai mari dusmani.
* adaptat si prelucrat dupa James Dobson – „Viata pe marginea prapastiei”
romoflorin 
Oooooo….., am putea enumera o multime de asemenea povestioare, nu trebuie neaparat sa alergam la exemplele americane.
Un exemplu foarte simplist este acela pe care mi l-a dat un copil cand l-am intrebat ce inseamna pt el Dumnezeu, cum si-l inchipuie? Era clasa intai. Mi-a raspuns foarte simplu „e un ursulet”. Poate starneste ilaritatea, dar copilul era foarte sincer in afirmatia sa. Si intr’adevar el spunea ca atunci cand seara il lua in brate simtea ca il protejeaza, il iubeste, ii incalzeste inima, cand vorbeste cu el e bland si ii aminteste de caldura mamei(pe care n-o mai avea). Altcineva imi povestea ca la aceasta intrebare i s-a raspuns ” Dumnezeu este tata”, parea o blasfemie, daca nu ar fi venit din mintea unui copilas. Si nu gresea prea mult , asa este, Dumnezeu e Tatal nostru al tuturor. Dar s-au intamplat cazuri cand Satana era comparat cu tatal, desigur ca acel copil avea un tata betiv si care-l abuza fizic.
Cert e ca Dumnezeu era pus in relatie cu : bunatatea, ocrotirea/protectia, cel respectat, cel iubit, cel bland, cel care stie tot, cel alaturi de care pot infrunta frica, greutatile, doctorul, salvatorul…Si exemplele lor ar putea continua.
Si iar revenim la copilul din noi, numai avand puritatea copilului vom reusi sa-i simtim prezenta.
Ma gandeam ca parca cel mai usor comunicam cu El ,Atottiitorul, Creatorul, in timpul actului liturgic. Acolo parca simtim cu fiecare rugaciune scurta „Domane miluieste”, cum intreaga noastra faptura este cuprinsa de pocainta si nadejdea prinde roade in inima noastra. Ne intoarcem acasa de la biserica mai increzatori, simtim ca el ne v-a proteja si ne v-a asculta rugaciunea inimii. Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga.
Rugaciune inimii, e scurta:
„Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.” Sau si mai simplu acel”Doamne miluieste”, atat de des invocat in timpul Sfintei Liturghii.
Maria:
Frumoase cuvinte: „Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga”
Asta am observat intotdeauna la rugaciune, te focalizeaza, iti creste profunzimea, iti vin idei noi si unele simti bine ca nu sunt de la tine, iti creste puterea de concentrare. Totul se inbunatateste. De ne-am deprinde toti cu acest obicei sanatos si bun!