Beneficiile pocaintei

Pocainta este porunca lui Dumnezeu pentru toti oamenii. “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Fapte 17, 30

Multi oameni nu cunosc beneficiile si implicatiile pocaintei asupra omului de aceea o si nesocotesc.

Pocainta aduce pace, pentru ca ea presupune ca nu suntem perfecti. Oamenii fac crize atunci cand gresesc, pentru ca au o mentalitate de om perfect, de aceea cea mai mica greseala se transforma intr’un munte, atragand alte, si alte pacate. Pocainta te scapa de toate acestea, mareste calitatea vietii personale si sociale. Face posibila iertarea si ingaduinta. Ea are mentalitatea coruptiei umane, care trebuie inteleasa, ajutata si sustinuta. Orice gandire mai sus de atat, aduce scurt circuit in inimile si in constiintele noastre. Ne blocam pur si simplu. Poacainta ne aduce la lumina si ne face sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezseu. Pocainta nu ar fi fost suficienta pentru iertarea pacatelor noastre daca Hristos nu ar fi murit ca sa plateasca vina lor. Daca Dumnezseu ar fi iertat doar pentreu pocainta, in biblie spune: “plata pacatului este moartea” (Rom. 6,23), in clipa aceea ar fi devenit nedrept. Deci pocainta are efect impreuna cu credinta in jertfa lui Hristos. Pocainta noastra fara jertfa lui Hristos nu ar fi fost suficienta. Ea ne ajuta san e depasim mereu pe noi insine, facandu-ne apti sa invatam pe altii lucruri pe care noi inainte nu le puteam trai.

Faca Dumnezseu sa gustam cat mai multi din aceasta randuiala dumnezeiasca!

Relatia intre acceptarea de sine si pocainta


Trebuie sa ne pocaim, dar sa ne acceptam pe noi insine. Sunt situatii cand oamneii confunda pocainta cu respingerea de sine, cu ura de sine, ceea ce este o eroare si o lucrare a celui rau. Iisus spunea: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” . Aici implica iubirea de sine, trebuie sa ne iubim pe noi insine suficient de mult incat sa ne aducem sufletele la crucea lui Hristos si sa fim mantuiti. Asta este dragoste de sine. Asta este voia lui Dumnezeu. Cand cineva nu se accepta pe sine, el nu accepta “proiectul” lui Dumnezeu, cum l-a creat pe el Dumnezeu, aspect fizic, psihic, spiritual. Toate acestea trebuiesc acceptate, altfel este o manifestare a mandriei, cu alte cuvinte: “Doamne tu nu m-ai facut bine! Tu nu te pricepi la oameni!”

Trebuie sa ne acceptam pe noi insine, exact asa cum suntem si sa recunoastem ca suntem corupti, imperfecti, (datorita caderii lui Adam si a pacatelor noastre) insuficienti in noi insine si ca depindem de Hristos pentru mantuire si viata de zi cu zi, o viata deplina. Sa intelegem ca “proiectul” este perfect si foarte bun, dar trebuie inteleasa intentia si planul initial al lui Dumnezeu. Suntem ca o “cheita” intr-un ceas, avem un loc specific, un rol anume. In noi exista un potential extraordinar care poate fi activat prin jertfa lui Hristos si puterea Duhului Sfant.

Pocainta inseamna sa te pocaiesti de tot ce nu este conform voiei lui Dumnezeu in viata ta, dar mai intai trebuie sa accepti ca esti corupt, pacatos prin mostenire si prin contributie proprie. Daca te respingi pe tine insuti nu poti sa te pocaiesti in mod autentic, eficient. Neacceptandu-te inseamna ca nu te cercetezi, nu te cunosti, nu te gandesti la tine. Noi trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, oricat de grav ni s-ar parea (totdeauna Dumnezeu poate interveni in orice viata de om, oricat de rea ar fi in ochii acelei persoane) si sa incepem sa lucram la noi, adica sa ne pocaim de tot ce este rau si sa punem in slujba lui Dumnezeu tot ce este bun in noi. Darurile personale sunt activate bine, doar prin puterea Duhului Sfant, pot fi activate si in sens negativ de duhurile rele, cum a fost Pavel inainte de convertire.

Cum se traduce: „Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!”

“Pocaiti-va si credeti in Evanghelie” Spnea Domnul Iisus in Marcu 1,15.

Cum s-ar traduce pentru generatia de astazi care are alt tipar de gandire si chiar alti termeni.

Spunea cineva am putea traduce prin aceasta: “ intorceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)”  In esenta acesta este mesajul lui Hristos, nu de apostrofare, nu de judecata (“Nu am venit ca sa judec lumea, ci sa o mantuiesc” spunea Iisus), de amenintare, desi o consecinta exista in functie de alegerea noasra.

Domnul Iisus ne atrage atentia supra mesajului intreg pe care l-a dat in intreaga Sa viata. Esenta invataturilor lui este: “Tot ce voiti sa va faca voua altii, faceti-le si voi la fel” Dar asta nu este suficient, nu trebuie sa te gandesti ca tu faci asta si este bine asa. Pe asta se bazeaza filosofia Lui, dar nu este doar atat. Cum sunt cei de la “Walt Disney”, declaratia lor este aceasta: “Noi facem totul pentru ca fiecare sa fie fericit” , dar asta implica mult mai mult. Aceasta este doar premiza, scopul.

“Intoarceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)” = “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”

Asa sa ne ajute Dumnezeu in Noul An!

Inca un articol inspirat de teologeanu

Marcu 1,15

„S-a împlinit vremea si Împãrãtia lui Dumnezeu este aproape. Pocãiti-vã, si credeti în Evanghelie.”

Mesajul Domnului Iisus a fost si este si astazi pocainta. Aceasta face posibila si credinta mantuitoare. Exista si o credinta „demonica” o numesc eu, pentru ca si dracii o au si se infioara. Este o credinta care nu duce la mantuire.

Pocainta vine din termenul grecesc „metanoia” = schimbarea mintii. Nu inseamna spalarea creierului, ci schimbarea mentalitatii. Iar asta se face doar cu voia personala si la fel se si mentine.

De ce oare cei mai multi oameni, preoti, pastori nu mai predica si nu mai pomenesc des cuvantul acesta?

In general se pot afirma trei motive:

1. Din cauza pocaitilor cu numele

2. Din cauza duhurilor rele

3. Din cauza unor considerente de ordin personal.

1. Pocaitii cu numele sunt aceia care vorbesc frumos dar traiesc urat, acestia sunt fatarnicii. Ei cauta invatatori care sa vorbeasca dupa gustul lor, sa le gadile urechile. Din pacate treubie sa spunem ca acestia sunt o puternica influenta in calea celor ce vor sa mentina mesajul Domnului Iisus, ei merg la lucruri care au mai putin de aface cu viata practica, precum credinta, iubirea, diverse teorii teologice, etc.

2. Duhurile rele sunt niste fiinte bine organizate, specializate pe anumite pacate si misiunea lor speciala este de a stopa procesul de pocainta in viata oricarui om. Pentru ca ele stiu ca doar prin pocainta un suflet se poate apropia de Dumnezeu si primi mantuirea. Ele lupta pe orice cale sa dezinhibe constiintele oamenilor, prin teorii libertine, prin tot felul de autori si carti care au interpretat scriptura si in alt fel. Mass media este un instrument util in mana acestor spirite care captiveaza sufletele prin combinatia audio-video, de la lucrurile importante si gandirea proprie spre o lume virtuala in care mintea mai mult absoarbe decat discerne.

3. Oamenilor le este rusine sa vorbeasca de pocainta, pentru ca natura umana este asemanatoare celui care l-a tras in pacat (satana): mandria, vanitatea. Pocainta implica smerirea Eu-lui, de aceea este un termen asa de evitat de orgoliul uman. Oamenii incearca sa se apere spunand: „asta este invatatura unor secte, pocaitii spun asa” Desi este dovedit ca invatatura pleaca de la insusi Mantuitorul, sau altii spun: „Da ma voi pocai, dar la batranete, nu acum, sunt inca tanar”, dar multi nu mai apuca varsta aceea printr’o moarte neasteptata, sau la batraneste ajung asa de impietriti spiritual ca nu se mai pot pocai.

Ce mesaj ne-a incredintat Domnul nostru si oare cum arata mesajul nostru aztazi?

Dumnezeu iubeste pe pacatos. Oare?

Cu siguranta ati auzit zicala aceea: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos”. Daca vom privi cu atentie in Scriptura baza biblica pentru aceasta afirmatie nu prea gasim decat: Ezekiel 33:11 Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui si sã trãiascã. ” In care sensul nu este ca Dumnezseu iubeste pe pacatos, ci ca doreste ca pacatosul sa se pocaiasca in mod cinstit.

In schimb gasim un pasaj care spune raspicat: “Domnul… uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia.” (Psalmul. 11,5) In Psalmul. 2,4 spune: “Celce sade in ceruri rade, Domnul isi bate joc de ei” In Proverbe 1,27 spune: “Fiindca lepadati toate sfaturile Mele…. de aceea si eu voi rade cand veti fi in vre’o nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza,..”

Ce putem spune in urma acestor lucruri?

“Dumnezeu uraste pacatul dar totusi nu iubeste pe pacatos” Pentru ca il badjocoreste.. !?
Mai bine zis: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait”. Pentru ca in Luca 15, 10 “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”

Dumnezeu iubeste lumea, dupa cu spune Scriptura dar numai “oricine crede” iubeste pe Dumnezeu si e iubit de Dumnezeu. Toata lumea care nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, deci cum ar putea Dumnezeu sa iubeasca pe cei ce Il fac pe El mincinos ?!

Dumnezeu ar vrea ca ei sa se pocaiasca, in asta sta toata dragostea Lui.

Daca noi spunem oamenilor: “Dumnezeu te iubeste !” Ar putea sa le placa starea aceasta, desi ei nu o inteleg, si nici eu, fapt e ca ei vor detesta un astfel de Dumnezeu si cu greu vor pricepe. Sa spunem mai bine ca Scriptura: “Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului!” E mai bine asa, pentru ca ea va veni… si ce va face atunci cel ce n-a primit pe Dumnezeu?

Sa corectam asadar zicala veche: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait” !! (Cat despre cel pacatos, Dumnezeu ii porunceste sa se pocaiasca Fapte 17,30)