Despre implicare practica

Am citit aceste randuri scrise de Vladimir Pustan, din care citez doar pasajul acesta:

„În anii de stat pe scaun şi-au dezvoltat un ascuţit simţ al criticii. Ochii somnoroşi se deschid doar atunci când un microfon e scăpat pe jos, corul a greşit tonul, predicatorul se bâlbâie. E prea cald sau prea frig, e prea lung sau prea scurt, e prea tânăr sau prea bătrân, prea îmbrăcat sau prea zdrenţuros şi nimic nu e bine. Priviţi forumurile pe internet şi veţi vedea că orice iniţiativă, orice germen de lucrare sunt imediat analizate pe zeci de pagini, de oameni ce toată viaţa n-au produs nimic, în afară de a-şi da cu părerea. Unii cred că darul criticii e un talant de la Duhul Sfânt, dar sfatul meu e să îngroape talantul acesta.”

Pe langa confuzia darului Duhului Sfant as sublinia si cuvintele „oameni ce toata viata nu au produs nimic”. Eu sunt un adept al ridicarii de slujitori de la zero. Trebuie sa le dai tot creditul. Insa daca an dupa an cineva tot dribleaza pe toata lumea cand este vorba de implicare, de a pune umarul efectiv la treaba, ba ca nu se poate implica, ca nu are timp, ca nu are dar, etc. Omul acela cand ar vrea sa isi spuna parerea sau poate chiar sa predice, ar trebui sa ne gandimnca va produce ucenici ca el…

2 gânduri despre „Despre implicare practica

  1. Asa este, de fapt cred ca nu tine de noi. Cand cineva face un ucenic, de fapt asta se intampla daca Dumnezeu se implica in mod direct. Iisus spunea de ucenicii lui: „Tata … Tu mi i-ai dat” Ioan 17, 12

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s