Predici lungi sau scurte

Sunt predici scurte si predici mai lungi. Sunt unii care prea scurteaza o predica, de abea intelegi ceva din ce s-a spus, dar altii se lungesc, banuiesc eu ca nu stiu cum sa incheie. Cred totusi ca accentul pus pe timpul cat predici este gresit. Sa te straduiesti sa predici cat mai scurt, mi se pare o stupiditate, e ca si cum ai incerca sa tii mai putin mancarea pe foc sau servesti o paine necoapta, e ca si cum ai vrea sa scurtezi timpul de rodire a unei plante in mod artificial. Cred ca tot ce conteaza este manifestarea Duhului Sfant prin Cuvant. Sunt momente cand Dumnezeu vorbeste adunarii si cred ca este un pacat sa incerci sa stingi Duhul prin aroganta unui timp scurt, sau a unor idei concise, este vorba de mai mult, o partasie cu publicul, o incalzire a spiritului, o inaltare a duhului, care daca este scurtata sau se intervine asupra ei, se compromite. De asemena o pedica lunga adesea este semnul unei predici nepregatite, cand nu mai stii cum sa inchei. Un proverb arab spune: „Daca nu stii sa explici o ideie in 3 minute, cu atat mai putin vei reusi intr’o ora.” Cand ce ai de spus nu nu este clar, se poate lungi si sa nu se inteleaga nimic. Se poate vorbi 45 de minute fara sa se fi spus ceva esential. De asemena preicile lungi pot acuza o dorinta de a spune prea multe dintr’un subiect. Trebuie sa fim concentrati, contextualizati. Sunt intalniri speicializate de aprofundare, predica nu este un loc pentru aprofundari indelungate, publicul este foarte variat adesea!!

Impotriva predicilor scurte sunt cateva argumente: mintea omului nu se poate concentra in 2-3 minute si sa aprofundeze o tema. Unii le-ar place sa se laude cu abilitatea aceasta intelectuala, insa eu sunt de parere ca noi suntem in general indaradnici, grei la minte si mai ales la inima. Sufletul abea se deschide in 10-15 minute si asta cu greu la cele mai unse cuvinte ale unui predicator. Imaginati-va cum este situatia aceasta cand dupa 5 minute s-a terminat abrupt tot. Cel cercetat se simte tradat. El si-a deschis inima, sufletul lui era expus, si dintr’o data ramane cu ochii in vant, ca in poezia lui Eminescu „Sara pe deal”.

Predicile nu trebuie sa se lungeasca peste puterea publicului. Chiar daca ai mesaj consistent, daca poblicul nu poate fi concentrat, nu e potrivit sa mergi inainte. Daca sunt prea in varsta, sau prea tineri in sala, de asemeni sunt motive de adaptare.

Nu cred ca este bine sa se mearga pe mesaje scurte, simple, diluate si usoare. Este ca si cum legi in chip usuratic rana poporului. Dar nici sa se abuzeze de public, satisfacandu-si propria placere vorbitorul de a spune tot ce crede sau ce vrea despre un anumit subiect, pasaj. Eu merg pe 30 de minute plus, minus. Dar nici doar cu 5 minute maxim. Trebuie respecat spiritul, si incurajata cercetarea, provocarea, aprofundarea, schimbarea. Tinta trebuie sa fie Duhul Domnului si lucrarea acestuia cu acel public prin Cuvant: consolidare, mangaiere, icurajare, mustrare, etc. Si pana Domnul nu isi termina lucrarea prin vorbitor, acesta nu ar trebui sa intervina. Sper sa nu fiu tratat ca fiind prea spiritual.