Iosua a avut una din cele mai mari misiuni din istoria poporului Israel, aceea de a cuceri tara Canaanului si a o aduce in posesia poporului Israel. Insa el avea o serie intreaga de probleme: Israelul era o tara nomada, crescuta in desert, fara experienta militara deosebita, fara resurse militare satisfacatoare, cetatile Canaanului erau adesea intarite cu ziduri inalte si groase, soldati uriasi, antrenati si puternici. Aveau antrenamet si erau bine inarmati.
In toate aceste situatii Iosua avea un singur atu: promisiunea lui Dumnezeu. Era singurul gand care il anima pe Iosua, pe langa faptul ca pe el il chemase Dumnezeu sa faca lucrarea aceasta.
Noi adesea ne uitam la Iosua si il felicitam pentru vitejia lui, insa uitam cat de nefavorizat era in lucrarea lui din punct de vedere omenesc. Nu avea nimic decat promisiunea lui Dumnezeu ca va birui, dar nu stia cum. Adesea a folosit metode ciudate (vezi Ierihon).
Cucerirea Canaanului a fost o lucrare miraculoasa, greu de explicat militar si rational. Nu am putea prescrie un manual de razboi din cartea Iosua, pentru ca acolo toata actiunea o facea sau o desfacea Unul singur, Dumnezeu.
Iosua avea doua reguli de respectat: 1. Sfintenia 2. Ascultarea. Daca nu veghea asupra sfinteniei totul se ruina, si trebuia de asemena sa faca tot ce le spunea Dumnezeu prin Iosua, chiar daca parea ciudat. Ascultarea de Dumnezeu trebuia si in ce priveste strategia, cat si in ce priveste indreptarea unor anumite pacate, vezi cazul lui Acan.
Canaanul avea toate calitatile pentru a rezista lui Iosua, Iosua avea toate lipsurile pentru a pierde in fata canaanitilor. Insa rezultatul a fost invers, in ciuda calculelor rationale, pentru ca Dumnezeu se manifesta acolo.
Asa lucreaza Dumnezeu, asa este si cu Biserica lui Hristos.
Noi am vrea resurse, noi am vrea sa ne masuram egal cu adversarii nostri. Insa Dumnezeu nu este interesat in asta. El ne cere si astazi aceleasi doua lucruri: sa fim sfinti, si sa ascultam de El, chiar daca nu gasim explicatii pentru tot ce ne cere El sa facem. El ne cere sa actionam prin credinta. El este prezent intre noi, de aceea ne lipseste de resurse, sau le tine la cote joase, pentru ca slava Lui sa fie evidenta, in felul acesta oamenii se vor teme de El si se vor intoarce la El.
romoflorin 
Astazi aveam nevoie de acest mesaj…si pentru mine cel putin am inteles ce am defacut. Ca si evreii la Ierihon, am sa dau ocol problemei ce o am, rugindu-ma…ca ce altceva reprezenta ce faceau evreii dind ocol Ierihonului…trebuie sa citesc de cite ori…cred ca de sapte ori…si zidurile or sa cada…
Cit de minunat este Cuvintul Lui Dumnezeu…El da sperante si El da speranta, curaj si izbinda…
Ma bucur Rodica! 🙂
Cuvantul lui Dumnezeu este viu, si asta intr’un mod misterios. Uneori cand nu stiu ce sa fac intr’o problema, am langa mine o multime de carti, resurse, dar felul cum actioneaza Biblia asupra mea este uimitor. Nu doar ca sunt atasat de ea, dar pur si simplu cele mai practice idei imi vin de acolo, sau eficiente.
Daca as spune cuiva ca traiesc prin credinta ar crede ca imi fac complimente de sfintenie…dimpotriva…n-am nici un merit decit acela ca atunci cind ajung la punctul ca nu mai stiu ce sa fac…imi aduc aminte pe cine sa chem in ajutor. Culmea e ca…de-acuma ar fi trebuit sa stiu sa chem in ajutor prima data inainte de a incerca fara succes sa imi rezolv singura problemele. Dar ca asa cum poporul Israel a uitat mereu de unde ii vine mana si apa de baut…asa uit si eu…
1. Israel nu era o tara, era un popor, si era cel mai mic dintre popoare (conf. Deuteronom).
2. Adesea si noi ca si ei suntem tentati sa ne uitam inainte la uriasii din fata noastra si la cetatile intarite cu ziduri pana la cer, dar Dumnezeu ne cere (de foarte multe ori in Deuteronom) sa ne uitam la istoria faptelor Lui in trecutul lor si anume la faptul ca erau sclavi intr-un imperiu mult mai puternic decat acesti amoriti care stateau acum in fata lor.