7 gânduri despre „Un document care cere rugaciune”

  3. Oprescu este omul lui Iliescu, toti stiu asta, fost psd-ist care acum „incearca” sa se spale de pacate pozand in primar independent si fara obligatii de partid, sau mai bine zis lup psd-ist imbracat in haine de oaie-independenta.

    Lupul isi schimba blana dar naravurile ba.

    Pe langa faptul ca astazi nimic nu ma mai mira in ceea ce priveste politica romana, documentul sus prezentat ma surprins intr-o relativa mica masura. Sa nu uitam ca la urma urmei articolul 200 din constitutie a fost abrogat in perioada conducerii psd-iste, si ca Adrian Nastase isi alege aproapiatii din randrile masonilor si homosexualilor.

    Răspunde

  5. Intradevar e „jale” dar pe de alta parte eu as spune ca documentul nu merita in sine rugaciune inainte de a ne ruga ca Dumnezeu sa atinga si sa transforme acesti oameni… Suntem de multe ori gata sa ne rugam pentru documente si sa facem petitii, sa strangem semnaturi, si astfel sa credem ca lucrurile se vor rezolva.

    La fel ca in problema avortului, problema homosexualilor, – petitiile noastre nu vor avea nici o putere, nu imi pun speranta in petitii, ele nu conving de pacat, ci cred ca ar trebui sa ne rugam cat se poate de serios in bisericile noastre, sa mijlocim ca pacatul in sine sa dispara, ca lumina sa inlature intunericul, ca oamenii sa se trezeasca, ca tara noastra sa se intoarca la Dumnezeu.

    Răspunde

  7. Omul contemporan

    Aflat între maternitate şi cimitir, viaţă şi moarte, materie şi vis, eros şi tanatos, între a fi şi a nu fi, da şi nu, palpabil şi iluzie, sens şi nonsens, între aici şi acolo, omul contemporan se mişcă din ce în ce mai decăzut pe suprafaţa invizibilă a proiectului său existenţial.
    Ar dori din nou să prindă aripi pentru a se avânta spre visare, imaginar, spre idealul la care visa în anii copilăriei lui zidite cu cărţile de poveşti ce l-au fascinat prin Ilenele Cosânzene şi Feţii Frumoşi, ca simbol românesc al fascinantei perioade cu care nu se va mai întâlni vreodată. Dar plumbul dimensiunii materiale conţinut şi de textura fiinţei sale îl trage profund în josul dezgustător şi vulgar al materiei.
    Omul contemporan aflat pe acoperişul noii Mănăstiri a Argeşului, ca maestru arhitect şi constructor al ei, nu se mai poate nici măcar gândi, asemeni meşterului Manole din trecutul mitologic al poporului român, la confecţionarea aripilor din şindrila cu care a construit acoperişul de pe care nu mai poate acum coborî. Şi, odată desprins de suprafaţa acoperişului, căderea în gol e iminentă, fără a mai mima zborul, ca aspiraţie înaltă şi garant al revenirii în condiţii de siguranţă pe pământ.
    Omul de azi nu se mai poate pune nici în locul personajelor romantuice construite de Shakespeare în cazul lui Romeo şi Julieta, de Eminescu, în cazul Luceafărului şi a Cătălinei sau de Radu Paraschivescu, în locul personajelor Pedro şi Ines din Portugalia cea inundată de soare. Aceasta pentru că spaţiul de extindere a individului din prezent nu depăşeşte complexul biologic, sfera biologică cum ar fi spus Cioran. Or stagnarea, fie şi mişcarea, în spaţiul limitat al sferei biologice reprezintă cea mai degradantă înfăţişare a fiinţei umane, a acestei entităţi ce împleteşte complexul psiho-socio-cultural şi spiritual, ultima dimensiune fiind cea care validează omului transcendentul, acel dincolo spre care el tinde (conştient sau nu) şi în care va ajunge după ce va părăsi întru totul imanentul, imediatul la care s-a redus, s-a idiotizat, în prezent.
    Desprins de rădăcinile sale prin care îşi procura odinioară seva, lăsând în paragină celelalte sfere ale fiinţei sale, omul contemporan se vestejeşte până la stadiul de moarte şi dincolo de ea. Abia acest om este „omul nou” promovat de comunişti sau chiar hitlerişti. Acela de atunci era o mimare. De la bunici am aflat că lumea credea realmente în Dumnezeu. Omul de azi e o autentificare, o reprezentare fidelă a omului fără Dumnezeu dorit în trecut, a „omului nou” ce prostituează sensul etimologic al cuvintelor exprimate.

    Răspunde

Răspunde-i lui Cezar Pesclevei Anulează răspunsul