Bucuresti Fest – foto
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
Super frumos!
si mie imi plac fotografiile 🙂
Nu am fost acolo insa, si as fi vrut sa aud mesajul, sa vad raspunsurile oamenilor.
Sunt foarte frumoase pozele. Dar ce eveniment a fost si cand a avut loc? Imi pare rau ca nu aveti inregistrat mesajul.
Evenimentul este evanghelizarea tinuta de fr Andrew Palau, dar a fost un program complex, cu sport extreme, concerte de muzica, evanghelizare, etc.
Cred ca vor aparea si mesajele eveanghelistice in curand. Sper sa le auzim curand.
Florin,
Imi place foarte mult motto-ul tau: „O Evanghelie curata si ne-diluata are putere”
Numai ca evenimentul de fata este un contraexemplu.
Domnul sa se indure de noi!
🙂
Da. Ce sa facem Daniel? Fiecare face evanghelizare cum se pricepe. Nici eu nu prea sunt de acord cu metoda, foarte costisitoare, inaccesibila celor mai multi, iar muzica si sportul.. ma abtin.
O singura observatie as face legat de evangheizare. Inainte muzica era factor de complectare in evanghelizari, aum a devenit pilonul principal.
Motivul: cred ca nu mai avem oameni tari din punct de vedere spiritual, plini de puterea lui Dumnezeu, care sa stea in prezenta Lui ca sa fie umpluti cu Duhul Sfant, oameni ai rugaciunii si ai Cuvantului.
De aceea nu mai atragem pe nimeni, nu ca oamenii sunt mai rai. Cred ca oamenii sunt la fel ca intotdeauna. Nici pe departe nu ne comparam cu vremea lui Noe, cand oamenii erau extrem de impietriti si nu era nici un credincios, afara de Noe si ai lui.
Recunosc eficienta strategiei de atractie, au adunat o mare multime de oameni acolo prin „artificiile” activitatilor, dar fara sa aduc atingere in nici un fel lui Andrew Palau, insa ce au auzit oamenii aceia? Pentru ca daca cel care vorbeste, nu poate sa ii atraga pe oameni prin sine, prin puterea Duhului Sfant, chiar daca ii aduna prin alte mijloace, nu are ce sa le spuna, cum sa ii atinga, decat la un anumit nivel.
Aceeasi putere care atrage, aceea si aduce impactul. Cand lipseste prima, automat va lipsi si a doua.
C-am asa vad eu lucrurile. Am tot respectul pentru stradania depusa, nu a fost usor.
Sa ne rugam pentru oameni plini de puterea lui Dumnezeu. Aceia lipsesc.
Iar trebuie să pun întrebări incomode:
Cum se împacă „O Evanghelie curata si ne-diluata are putere” cu:
„nu mai avem oameni tari din punct de vedere spiritual, plini de puterea lui Dumnezeu, care sa stea in prezenta Lui ca sa fie umpluti cu Duhul Sfant, oameni ai rugaciunii si ai Cuvantului.
De aceea nu mai atragem pe nimeni…”
Păi de ce nu mai avem oameni tari dacă avem o Evanghelie nediluată care are putere?
Şi ar trebui să se clarifice despre cine este vorba: care noi nu mai avem oameni tari?
Găsesc lamentaţii pe destule bloguri evanghelice, parcă a devenit o modă să fim mici Ieremia…
smerenia nu este usoara, si nu toti si’o pot insusi.
„O Evanghelie curata si nediluata are putere” asta nu inseamna neaparat ca toti o si predica sau o traiesc asa.
Unii au drept scop si implinire sa ocupe o functie, sau o pozitie. Asta este visul lor, si atunci cand sunt acolo, sunt fericiti, nu mai conteaza nimic, ca nu fac nimic, se ascund de probleme, de responsabilitati.
Nu este importanta pozitia, functia, ci cum sti sa o folosesti, sau in scopul cui o folosesti.
Deci eu nu cred ca au multi o „Evanghelie curata si nediluata”, unii acum se trezesc si incep sa caute pe Dumnezeu. Cred ca trebuie sa inceapa de sus de la lideri. Asta imi doresc, dar sincer nu stiu ce trebuie facut. De fapt nu cred ca avem ce face. Doar vorbesc cu Dumnezeu in rugaciune. Cred ca Dumnezeu poate sa schimbe asta, cand mai multi isi doresc asta si merg in directia asta.
Intrebai la cine ma refer, care noi? Ma refer la neoprotestanti, cei care fac evanghelizari. La capitolul acesta penticostalii stau mai bine un pic. Ei au cativa oameni care fac evanghelizari si lucreaza cu inima. Oameni de care deja se discuta: Pustan, acum se ridica bine Ianovici Florin. Nu fac comparatie, toti suntem frati. Dar trebuie sa ne punem pe altar, nu trebuie sa apelam la scurtaturi, la strategii, alte metode, ci sa ne punem pe noi pe altarul lui Dumnezeu. Dumnezeu cauta „un om”. Duhul Sfant umple doar oameni.
Doamne ajuta!
Am citit comentariile voastre si indraznesc sa-mi spun opinia privind dintr-o perspectiva mai larga ce se intampla cu „raspandirea evangheliei” in zilele noastre si in special la noi in tara. Indiferent de confesiune evanghelizarea este un fenomen social (ma refer la faptul ca se adreseaza si se face cu oameni) si ca orice fenomen social are perioade de crestere de stagnare si de declin. A fost perioada de efervescenta crestina a Europei (dupa Luter) apoi a Americii acum este randul Asiei si Africii deci fenomenul se muta pana va fi evanghelizat si cel mai indepartat colt de lume.
La fel si cu evanghelistii, periodic se ridica personalitati crestine cu putere si impact asupra oamenilor. Adica se pare ca asa merg lucrurile (chiar daca nu foarte bine) si se pare ca este si o legitate a fenomenelor sociale.
Ca noi crestinii ar trebui sa traim fiecare in parte cat mai aproape de modelul lui Hristos se vede dupa cat de vii sunt bisericile neoprotestante in Franta, Germania si chiar Anglia acolo de unde un secol doua in urma au pornit actiunile misionare atat de comune astazi.
De ce sunt ascultati unii evanghelisti si altii nu , chiar daca mesajul este acelasi? Cred ca tine de cat „har” le-a dat Dumnezeu. Si presupun ca din lipsa de „har” se apeleaza la forme neconventionale de mesaj pentru a-i atrage tineri si a-i distrage de la alte activitati (nocive).
Ai atins punctul decisiv, „harul”, si eu cred ca asta face diferenta, si asta nu vine de la noi, nu este al nostru. Depinde de relatia nostra cu Dumnezeu ca sa il primim, de viata de rugaciune.