Cate naturi avem noi? Doua sau una?

Adesea m-am gandit al subiectul acesta, si trebuie sa marturisesc ca si eu am inclinat mereu sa cred ca avem doua naturi in noi. Insa observ din ce in ce mai mult ca Scriptura vorbeste despre credinciosi ca avand o singura natura. Cred ca asa este corect, insa atunci cand din diverse motive noi credem gresit, atunci vechea natura prinde putere. In consecinta cred ca credinta noastra hotaraste cate naturi sunt in noi. Ca si crestini, noi avem o singura natura “cea noua”. De aceea si spune: “socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu”Rom. 6,11. Insa cand credem altceva, Hristos numeste starea aceasta “indoiala” si efectele sunt ca cele ale lui Petru pe ape. Iata ce spune despre acest lucru Jim Crakkock:

Imi dau seama ca multi credinciosi sunt nedumeriti. Evanghelicii cred de veacuri despre credinciosi ca au o natura pacatoasa. Din pacate, traditiile noastre evanghelice ajung sa fie invatate drept doctrine, cand adevarul este ca scriptura nu vine in sprijinul lor. Acest concept al naturii duale nu a reiesit din studiul atent al Scripturii, ci ca reactie la doctrina sfintirii toatale.

In momentul creatiei omul avea o natura inclinata spre neprihanire. In momentul despartirii de Dumnezeu, avea o natura inclinata la rau. Acum, in momentul impacarii cu Dumnezeu, omul are o singura natura, neprihanita. Desi ne-am pierdut inocenta, am dobandit neprihanirea lui Hristos! Iar noi traim prin credinta in aceasta lucrare a lui Hristos.

Neprihanirea si pacatul

. “Neprihanirea inalta o natiune, dar pacatul este rusinea popoarelor” Pv. 14, 35

Statele Unite a pornit foarte bine, la inceput a fost pe mana unor pastori, oameni cu frica de Dumnezeu, care nu au incercat sa faca o biserica dintr-o tara, dar i-au format o constitutie bazata pe dreptate, libertate si adevar. Percepte biblice de altfel. Aceasta a dus la inaltarea acestei natiuni. Insa natiunea in care pacatul este inaltat sau ignorat, va avea rusine intr-o zi. Cum se intampla cu Romania in europa al anumite nivele (economice, birocratice, politice), daca ar fi sa ne facem autocritica.

A cinsti pe Dumnezeu si a-L dispretui


“Cine umbla in neprihanire se teme de Domnul, dar cine apuca pe cai stricate Il dispretuieste” Pv. 14,2

Sunt unii oameni care desi umbla pe cai stricate, ei spun ca cred in Dumnezeu si sunt si ei crestini. Scriptura spune aici scurt: “Il dispretuieste pe Dumnezeu”. In ochii lui Dumnezesu faptele vorbesc mai mult decat cuvintele. Una este cel care aluneca si cade de odata intr-o greseala si alta este cand oamenii apuca, adica se indeletnicesc cu un fel de viata, aceia il dispretuiesc pe Dumnezseu. In lume oamenii spun, dar daca simti anumite afinitati fata de Dumnezseu inseamna ca il repecti, de fapt. Domnul Iisus spune in evanghelia dupa Ioan la un moment dat: “Daca ma iubiti veti pazi poruncile mele”. El nu conditioneaza aici, insa spune dupa ce recunosti un om care il iubeste pe Dumnezeu.