Credinciosia lui Dumnezeu

Psalmi 117:2 Cãci mare este bunãtatea Lui fatã de noi, si credinciosia Lui tine în veci. Lãudati pe Domnul!

In psalmii lui David cuvantul credinciosie apare foarte des. Este un cuvant cheia al lui David. Este vorba de credinciosia lui Dumnezeu. David se incredea in caracterul lui Dumnezeu, in credinciosia Lui. Oricand in chiemi El iti raspunde cu credinciosie, din omie de chemari nu lasa nici una, din cele care sunt pe voia lui.
In textul acesta, bunatatea lui Dumnezeu pentru noi s-a aratat prin faptul ca a trimes pe Hristos, si credinciosia lui se arata cand cineva il cheama pe Hristos in viata si in inima lui, Dumnezeu prin puterea Lui, vine si lucreaza in viata acelui om. Puterea lui Dumnezeu este extraordinara, este Singurul care poate sa faca ceva cu adevarat nou.
Oamenii, chiar cei care se numesc crestiti, nu sunt obijnuiti sa se increada in Dumnezeu. Ei intreaba: Ce trebuie sa fac? Si asteapta ca sa li se spuna lor anumite obiceiuri, practici. Dumnezeu insa lucreaza cand ii spui sa lucreze El in tine. Diferenta este ca atunci cand lucrezi tu, chiar in cele bune, efectul este unul omenesc limitat, iar cand Dumnezeu lucreaza in, si prin tine efectul poate fi nelimitat.
Problema noastra este ca suntem oameni obijnuiti, oameni normali, cu nimic mai deosebiti de ceilalti oameni. Iisus a spus: „Voi veti face lucrari mai mari decat am facut Eu”. Cum? Prin credinciosia lui Dumnezeu. Unii nu cred in credinciosia lui Dumnezeu, adica nu stiu ce este aia. Ei sunt obijnuiti sa se uita in stanga si in dreapta, sa se orienteze si sa faca ceva bun. Este bine si asa, dar nu este o lucrare impreuna cu Dumnezeu, bazata pe credinciosia lui Dumnezeu, pe puterea Lui.
Cand mergi cu avionul, te increzi in pilot pentru cateva ore de zbor. Cand mergi cu trenul, te increzi in mecanicul de locomotva. Chiar si cu liftul te increzi in utilajul acela pana la etajul dorit. Asa este cand lucrezi cu Dumnezeu. Te rogi Lui, ca El sa vorbeasca prin tine intr’o zi, ca El sa te foloseasca intr’un fel, si minunea se va intampla. Toate lucrarile lui Dumnezeu sunt mai presus de puterea si intelegerea noastra, si deci sunt minuni.

Sa avem icredere in credinciosia lui Dumnezeu!Sa il chemam sa lucreze prin Hristos. Sa avem incredere in caracterul lui Dumnezseu! Asta ne va aduce pace si va aduce puterea lui Dumnezeu in viata nostra, pe care poate atata timp ne-am dorit’o si nu am avut’o.

Pe cine iubesti mai mult? -II-

 

“Cine iubeste pe tatã ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)

Unii oameni nu il urmeaza pe Iisus din cauza « dragostei » de familie. Aici este o confuzie foarte mare si subtila. A iubi familia este cel de al doilea lucru in viziunea lui Dumnezeu ca importanta, dupa iubirea lui Dumnezeu, insa a face asta inaintea lui Dumnezeu sau defavorizand dragosea si urmarii lui Hristos, nu faci decat sa iti duci familia pe un drum gresit, o iubesti dar in afara voiei lui Dumnezeu, pe termen lung asta nu ii face bine, ci rau (familiei). Unde nu este prezenta si voia lui Dumnezeu sunt tot felul de pacate vizibile si ascunse.

De fapt cei care spun ca isi iubesc familia si pentru aceasta nu au timp de Dumnezeu, sa faca voia lui : rugaciune, studiul Scripturii, Biserica, slujire ; de fapt este vorba acolo de confortul propriu, rusinea de prigoana care ar putea veni daca il urmeaza pe Hristos cu adevarat. Ei nu sunt gata sa plateasca pretul necesar pentru a asculta de Dumnezeu de fapt, nu ca isi iubesc familiile sau prietenii, job-urile.

De fapt nu este usor sa asculti de Dumnezeu. A Il urma pe Hristos nu este vorba de iubire intotdeauna, ci:

· de o viata sfanta, dreapta (ceea ce unora nu le convine, prefera sa spuna ca nu are timp de Dumnezeu, trebuie sa faca alte lucruri, e o scuza de fapt).

· sa nu te bucuri de pacat, sa infrunti pe potrivnici ca sa ramai fidel lui Hristos, altfel cum ramai : sare si lumina.

· sa fii credincios. Asta este cel mai greu adesea. Foare putini sunt credinciosi. Este greu cand vin rudele, sarbatorile, sau esti obosit sa iti mai indeplinesti indatoririle fata de Dumnezeu sa continui sa te rogi, sa stai in partasie cu Dumnezeu, sa citesti Biblia, sa mergi la biserica, sa slujesti.

· sa fi cinstit si sa spui oricui Il necinsteste pe Hristos la un moment dat, cu blandete si intelepciune.

· sa asculti de Dumnezeu in ciuda celor dragi, confortului propriu, in defavoarea placerilor personale, poftelor tale si a planurilor tale (acesta este motivul multora de a nu urma pe Dumnezeu).

Unii oameni sunt prea politicosi ca sa fie urmasii lui Hristos. Ei vor sa impace pe toata lumea, sa nu deranjeze pe nimeni. De fapt nu este vorba de bunatate aici, ci de slabiciune, el nu are taria sa o faca, fermitatea si caracterul de care ai nevoie pentru asta. Altii vor lauda si aprecierea oamnilor si nu poate sa ii infrunte niciodata.

Pe cine iubesti mai mult? -I-

“Cine iubeste pe tatã ori pe mamã, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:37)

Ca raspuns la ceea ce s-a intamplat zilele trecute pe blguri si in continuarea postului precedent as vrea sa arat ceea ce nu se intelege unori din nestiinta si alte ori in mod voit.

Desi ne numim o tara crestina, nu cunoastem adevarurile de baza ale lui Hristos si unii in mod usuratic invoca unele expresii precum “dragostea crestina”, “toleranta crestina”, fara sa isi dea seama de sensul ei adevarat si original, biblic.

Domnul Iisus ne spune sa nu iubim pe nimeni mai mult decat pe El, pentru ca altfel nu suntem vrednici de El. Cum vine asta? De ce ne cere asa?

Odata Iisus a spus unor oameni: “Veniti dupa Mine!” si ei au raspuns: “Mi-am luat un bou si treubie sa il incerc. » Altul a spus : « M-am insurat si trebuie sa stau cu nevasta mea », altul : « A murit tatal meu si trebuie sa il ingrop ». Cati dintre noi nu am spune ca sunt motive intemeiate ? Ca sa nu spun cati dintre noi nu fac asa ? Uitati-va ce le raspunde Iisus : « Lasa mortii sa isi ingroape mortii ! »

Este mai importanta urmarea lui Hristos decat orice, chiar si lucrurile dragi, familiale, pentru ca in realitate este vorba de o lucrare, lupta spirituala in care se pierd suflete, daca tu nu ii suntem credinciosi lui Hristos facand ce spune el, slujindu-l pe El.

va urma

Nadejdea noastra – credinciosia lui Dumnezeu

“Dacã suntem necredinciosi, totusi El rãmâne credincios, cãci nu Se poate tãgãdui singur.” (2 Timotei 2:13)

Caderea lui Petru

Desi Petru a cazut, Domnul mai dinainte a stiut si s-a rugat pentru credinta lui, ca sa nu i se piarda. Satana urmarea de fapt sa ii piarda credinta. Aceasta este nadejea credinciosului, credinciosia lui Dumnezeu. Noi nu ne incredem in noi, ci in El. S-a lepadat Petru, dar si Dumnezeu i-a dat pocainta ca sa fie liber, iertat mai apoi. (caci Dumnezeu e cel ce da pocainta, 2Tim. 2). S-a lepadat, dar a fost repus in aceeasi pozitie privilegiata de mai inainte, harul lui Dumnezeu este suficient ca sa iti poti continua chemarea, dar atunci cand este pocainta si schimbare. Slabiciunea naturii umane este mare si reala, dar atunci cand Eu-l nostru este de partea lui Dumnezeu, predat Lui, impreuna cu El biruinta este sigura. E posibil sa treci prin incercari foarte mari dar credinciosia lui Dumnezeu este nadejea ta. Tot ce face satan trece mai intai prin mana lui Dumnezeu (ex. “Simone, Simone, Satana va cerut sa va cearna ca graul”), si El nu ingaduie sa fim incercati mai mult decat putem duce. El este credincios. Daca si noi ii suntem, atunci e bine, e bine de noi.

Faceti gropi! 2Imparati 3,16-17

 „Asa vorbeste Domnul: „Faceti gropi în valea aceasta, groapã lângã groapã! Cãci asa vorbeste Domnul: „Nu veti vedea vânt si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apã si veti bea, voi, turmele voastre si vitele voastre. (2 Regi 3:16-17)

Trei osti ar fi pierit de sete daca Dumnezeu n-ar fi lucrat pentru ei. Fara sa fi trimis nori sau ploaie, El le-a dat o provizie de apa din belsug.

Dumnezeu nu depinde de metodele obisnuite si poate sa uimeasca poporul Sau cu lucruri noi, care ne amintesc ca El este creator. Daca noi nu vedem lucrurile obijnuite: ploaie, vant, nu trebuie sa descurajam gandindu-ne ca voia lui Dumnezeu nu se va face, pentru ca El va lucra totusi in ciuda lipsei vantului si ploii.

Datoria noastra este sa „sapam santuri”, sa ne pregatim de apa, avem nevoie de ea, Dumnezeu ne-o poate da, vrea sa ne-o dea, si ne-o va da. Nu trebuie sa ne miram ca nu bate vantul si nu poloua, noi depindem de ele, Dumnezeu nu.
Sa sapam totusi gropi, chiar daca nu vedem semne prielnice, El va fi totusi credincios si le va umple cu apa.