Caderile celui neprihanit

“Caci cel neprihanit de sapte ori cade si se ridica din nou, dar cei rai se prabusesc in nenorocire” Pv. 24, 16

Diferenta consta in puterea care ii anima. Cel neprihanit este ridicat de puterea Duhui Sfant si iertarea sangelui lui Hristos, pe cand cel nelegiuit cade sub povara pacatelor lor fata de care nu se pocaieste si de aceea nu mai poate sa se ridice. El se ridica cu vorba, in sensul ca se lauda de ochii oamenilor, dar in realitate el este jos, consiinta lui il doboara, lucrurile de care se teme acelea se implinesc in viata lui. Este practic imposibil sa te ridici daca ai cazut pe drept sub povara pacatelor tale fara sa vrei sa te pocaiesti. Iti vei lua pedeapsa. Cel neprihanit scapa, pentru ca pentru el a murit Hristos, si pacatele celui neprihanit sunt platite, Hristos nu a avut pacat, deci el a murit pentru pacatel celor ce cred in El. Dar ca sa fi ajutat de Hristos cand ai cazut, trebuie ca si tu sa fi la dispozitia lui cu tot ce esti. Aici nu este vorba ca tu ii faci un bine lui Dumnezeu, sau il ajuti pe el si prea plinul tau. Ci vei descoperi ca Dumnezeu te-a creat pentru un anumit lucru si acesta este cuprins in planul lui Dumnezeu, cand incepi sa faci acel lucru, iti dai seamna ca pentru acela ai fost creeat si nimic nu te implineste mai mult decat acel lucru. De aceea cu bucurie copii lui Dumnezeu fac voia Lui, si Acesta ii ridica de sapte ori daca se intampla sa cada, pentru ca ei au un Rascumparator. Sa faca Dumnezeu sa ai si tu Unul!

Omul nu poate cadea dintr-o data

“… nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si apoi sa Ma poata vorbi de rau imediat” (Marcu 9,39)

Am auzit desea pe unii spunand: “Nu stii ce sa mai crezi, cei mai mari lideri crestini ajungi sa descoperi ca traiesc in pacate mari si grele… Sunt complet derutat! Nu stiu ce sa mai cred! Daca iei fac asta, ce sa ma mai astept de la mine? »

Versetul de mai sus spune : « nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si apoi sa poata vorbi de rau apoi imediat » Eu il cred pe Domnul Iisus. Eu personal am vazut oamni care au cazut din functii destul de inalte ale slujirii dar nu am fost prea mirat de asta. Ii vedeam cand ma uitam cu bagare de seama ca ei nu « faceau nici o minune » Parca erau niste oameni care nu stiu cum puse-se mana pa posturile acelea. Trebuie sa te uiti la roadele lor. Dupa asta ii cunosti. Daca tolerezi in frunte un “tap”, om fara puterea de a face minuni (care vine de la Dumnezeu dar omnul daca este predat lui Dumnezeu fa face minuni), atunci nu trebuie sa te miri sa Satana il tranteste in cele mai rele pacate ca sa dezorienteze si sa imprastie turma.

Am vazut ca unele sisteme bisericesti chiar si in mediile evenghelice sunt foarte “pacatoase”, adica sunt promovati si tinuti apoi in functii oameni care nu au Duhul sau nu stunt ai Domnului. Nu este suficient talentul uman, abilitatea intelectuala, si satana are nevoie exact de aceste lucruri cand lucreaza printr-un om. Aceste abilitati ajuta pe om sa fie mai sfant dar si sa pacatuiasaca mai bine, cand stapanul este altul. Deci criteriul ar trebui sa fie acesta, sa inalte pe Fiul si sa fie plin de Duhul Sfant. Trebuie ca persoana vinina sa se manifeste in ei si prin ei. Asta nu se poate asa peste noapte, sau cum spun unii : « Va invata el cu timpul !»

Eu cred ca asta este explicatia de ce anumiti oameni cad asa de tare in vre-un pacat, incat dezorieteaza crestinatatea de pretutindeni. Iisus spune : « nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si apoi sa poata vorbi de rau imediat” Nu se poate asta ! Omul nu cade dintr-o data, ci treptat de-a lungul timpului. Si daca este om sfant, el singru nu isi mai permite functia. Oamenii cad tare pentru ca cel in cauza s-a ascuns si noi i-am permis sa se ascunda. Sau l-am luat dupa cuvinte, marturie si nu dupa fapte, dupa roade, cum spune Domnul.

Asa ca fiti pe pace in privinta celor ce cad rau de tot. Eu il cred pe Domnul Iisus, astfel m-as clatina si eu ca altii.

Cum invata puiul de vultur sa zboare? (Deut. 32,11)

În Deuteronom 32,11 ni se arata cum lucrează Dumnezeu. Acolo se descrie cum învața un vultur puiul sa zboare.
Vulturii își fac cuibul pe stânci la înălțime, de acolo vulturul scutura cuibul. Puiul cade în „hău”, și tot ducându-se în prăpastie, pentru ca vulturii au casa pe stâncă, sus de obicei, puiul începe din instinct sa dea din aripi, el este stângaci la început, inconștient, dar mișcările lui încep sa aibă efect, și când el își dă seama de asta, începe să învețe să zboare. Unde este mama lui în timpul acesta? Spune textul: deasupra lui. Deci, când puiul învața să zboare mama nu este departe, și el e singur în picaj, și mama „pica” după el, numai ca ea controlează totul. Când însa se apropie solul, chiar dacă puiul începe să simtă când da din aripi, și parca este în control, totuși solul se apropie și mama intra sub el, îl ia pe aripi și îl duce la loc în cuib.

Acest exercițiu ea îl repeta de câteva ori cu puiul, pana el începe sa îi placă și sș zboare singur.

Așa își argumentează Dumnezeu modul lui de lucru. Senzația ta ca te duci în jos, ca ești într-un picaj îngrozitor nu este reala, dar controlata bine de Dumnezeu, ideea este ca Dumnezeu ți-a scuturat cuibul și El acum „zboară” deasupra ta, așteptând ca și tu sa faci ceva, să dai din aripi și să înveți să zbori singur. Trebuie sa ai încredere ca atunci când se apropie solul, El va veni sub tine și te va lua pe aripi, apoi te va duce în cuib.

Când îți dai seama de toate acestea, începi să prinzi curaj și să colaborezi mai bine cu Dumnezeu în clipele tale de „cădere libera”.