The Marker

Trupa crestina „The Marker” s-a format in ianuarie 2008,  au creat putine melodii, au trecut de preselectii pentru editia din acest an „Cerbul de aur” si s-a clasat pe poziţia a doua primind o recompensată cu Cerbul de Argint şi cu 7.000 de euro.

“Suntem încântaţi de premiul primit, deoarece dacă până acum nu eram foarte cunoscuţi, acesta e un prilej de promovare. Vrem să fim cunoscuţi pe plan internaţional, acesta fiind şi motivul pentru care majoritatea pieselor noastre sunt în engleză”, au declarat membrii trupei.

‘Au fost foarte buni, pe primul loc la tot, la atitudine, la interpretare. Sunt speranţa pentru noul gen de muzică din România’, a declarat Gabriel Cotabiţă, impresionat de performanţa băieţilor la preselecţia pentru ‘Cerbul de Aur’.”

Merita atentia si rugaciunile noastre!

Vinovatul dovedit

Am primit de la Victor leapsa asta, este prima data cand primesc, am primit pe coment (te-am lepsuit. O zi buna!) Interesant.

Dar mi-a placut tare mult ilustratia, este scrisa inteleg de Ioan Gura de aur. Unul din preferatii mei din perioada de inceput a bisericii!!

***

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:

– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

– Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.

– Cum îndrăzneşti să minţi ? – sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

– Aşa este, omule ? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?

 

– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am ?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

“Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult

ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.”

( Sfântul Ioan Gură de Aur )