„Actiunea vindeca frica!”

perception-actionFrica este reala. Orice tip de frica isi are leacul intr’un anumit tip de actiune, o actiune dreapta, conforma cu adevarul. Ezitarile nu fac altceva decat sa amplifice frica. Treceti imediat la actiune. Fiti hotarat.

La formarea statului american, oamenii erau formati dintr’un grup de puritani. Acestia erau in mare si pastori si conducatori in stat. Atunci cand aveau probleme in stat, ei cercetau Biblia sa gaseasca o problema similara si sa vada ce a facut poporul lui Dumnezeu ca sa faca si ei intocmai.

In continuare iata catea tipuri de frica si leacuri pe care doar actiunea le poate aduce, sugerate de dr. Daniel Schwartz.  Acestea se vor referi celor mai variate varste si preocupari: Jena datorata aspectului fizic. – Schimbati-va infatisarea. Duceti-va la frizer sau la salonul de coafura. Lustruiti-va pantofii. Curatati-va si calcati-va hainele. In general, ingrijiti-va mai mult. Nu e nevoie de haine noi, neaparat.

    1. Frica de a nu pierde un client important, enorias, pacient. – Lucrati de doua ori mai bine pentru a presta servicii de mai buna calitate. Corectati orice i-ar fi putut face pe clienti sa-si piarda increderea in dv.
    2. Frica de a nu pica la un examen. Transformati timpul de ingrijorare in timp de studiu. Continuă lectura „„Actiunea vindeca frica!””

Pocaiti cu maini prea slabe

Noi nu ducem lipsa de oameni fara viziune, fara invatatura si talent, ci ducem lipsa de oameni cu initiativa, harnici, perseverenti. Am intalnit mai multi oameni extraodinari, in care vedeam un potential real, insa prea slabi in actiune, cu mainile prea slabe, incurcati cu treburile vietii, servicii, aveau ganduri extraordinare, dar prea slabi pentru a le implementa, ei asteaptau ca oamenii sa asculte imediat tot ce spun ei, si daca nu, ei si-au facut partea !? Cat irealism.. Nici pe Hristos nu l-au tratat mai bine. Asa este natura umana decazuta, mai decazuta decat ne-ar place noua. Asa suntem si noi !?
Este adevarat ca ar fi mai usor ca sa le spui odata, de doua ori oamenilor un lucru si apoi sa te urmeze, decat sa tot stai printre ei si sa implementezi acel adevar/lucru. A doua variata este singura valabila in viata aceasta. Cei ce aspira la prima, cred ca se condamna singuri la faliment. Cat a stat Hristos cu ucenicii pana au invatat anumite lucruri? Si tot nu au invatat destul. Cat statea Pavel cu fratii pana punea o biserica cat de cat pe picioare?

Lupta trebuie dusa pe toate fronturile: sa ne rugam, sa vorbim, sa postim, sa practicam impreuna.

Nu stiu voi cum ganditi?