Inima crestinului este ceea ce conteaza cel mai mult. Tot comportamentul, limbajul, gesturile pot fi controlate pana la un moment dat, dar adevarata valoare a lui este inima lui. Aceea radiaza cel mai tare. Cand inima iti este tulburata sau nelinistita, observi ca zeci de ani de crestinism nu iti mai ajung pentru cinci minute. Cand inima iti este plina de Hristos de Cuvantul Lui, atunci viata este mai usoara, chiar daca nu ai un bagaj mare de cunostinte sau experiente.

„Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii” Pv. 5,23

Al doilea adevar: Hristos este complet adecvat pentru tot ceea ce am eu de facut pentru voia lui Dumnezeu. Prin Hristos eu pot implini tot ceea ce Dumnezeu asteapta de la mine, imi cere mie.

„Voi aveti totul deplin in El (Hristos), care este capul oricarei domnii si stapaniri” Coloseni 2,10

Viata unui crestin adevarat este de asa natura incat trebuie sa faca ceea ce nu poate sa faca, cu ceea ce nu are, pentru tot restul vietii sale . De aceea cuvantul lui Hristos este asa de adevarat:

„Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de mine nu puteti face nimic” Ioan 15,5

Hrănim trupurile copiilor, prietenilor şi angajaţilor noştri, dar cât de des le hrănim respectul de sine? Le dăm friptură şi cartofi ca să îi energizăm, dar uităm să le oferim cuvinte de apreciere care ar răsuna în minţile lor ani de zile, ca muzica galactică a luceferilor de dimineaţă.

Vedeti ce poate fiecare, unde se incadreaza si gasiti momentul potrivit ca sa le’o spuneti. Face foarte mult acest lucru. Si cand le este mai greu reamintitile din nou acele lucruri.

Succes!

“ Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti..” Isaia 61,1

“Va asigur si va spun in cel mai solemn mod, ca cel care crede in mine (cel care adera, care se increde, care se bazeaza si are credinta in Mine) are viata vesnica (o poseda acum)” Ioan 6,47

Aceasta este versiunea amplificata a traducerii bibliei.

Imi place cum este explicata credinta: a adera, a te increde, a te baza si a avea credinta.

Trebuie sa aderi la un popor care se numeste urmas al lui Hristos. Trebuie sa faci parte dintr’un astfel de popor, sa te afiliezi sa faci parte. Este primul pas al credintei. Chiar daca nu toti sunt ceea ce spun, unii sunt si tu te afiliezi cu ei.

Apoi trebuie sa te increzi in Hristos. Trebuie sa ai o relatie personala cu El, astfel iti va fi un sprijin in momentele mai grele din viata, in momentele de confuzie, de neintelegere. Sa te increzi in El ca te vede, ca te aude, ca te sprijineste, ca este acolo sa te ajute pe tine, in ciuda momentelor dificile de viata. Continuă lectura „Ce inseamna „a crede”?” →

• Sa nu reusesti sa il iubesti pe Dumnezeu
• Sa nu reusesti sa crezi in dragostea lui Dumnezeu
• Sa traiesti independent de Dumnezeu
• Sa cauti implinire in diverse lucruri sau in ceilalti
• Sa nu-i iubesti pe ceilalti ca pe tine insuti.

“Faima pe care o confera bogatiile sau frumusetea este trecatoare si friabila; Desavarsirea mintii si a sufletului este o avere splendida si durabila” Sallust (86-34 i.Hr.)

Un rabin venea acasa cu un tort pentru ziua sotiei lui. Pe drum intalneste un cersetor olog. Cersetorl il roaga sa il duca pana la piata, unde putea sa primeasca niste bani. Rabinul a spus: “te-as lua dar am tortul acesta, este ziua sotiei mele”. “Nu este nimic, spuse ologul, il tin eu in mana”. Atunci rabinul a luat pe olog in brate, acesta tinand tortul. Pe drum, ologul spune: “Imi este foame, pot sa iau si eu o portie din tort?”. “Nu se poate, ti-am spus ca acasa sunt musafiri, este ziua sotiei mele. Nu pot incepe tortul!” . “Numai o bucatica mica” spune ologul. Rabinul se lasa induplecat si spune: “Bine, fie..” Cand ajunge in piata, se uita la tort si nu mai era nimic. “Ce mi-ai facut, ai mancat tot tortul!! Cum ajung eu acasa acum?!”. “Mi-a fost foame a spus ologul.”. “Acum, nu mai trebuie sa stau in piata, acum am servit masa. Te rog du-ma la loc!” Rabinul spune: “Asta nu pot face, ai complicat totul! Trebuie sa cumpar un alt tort!” . “Dar eu nu pot sa merg..!” Cu un ultim efort, rabinul il duce la locul de unde la luat”.

Cand a ajuns la locul de unde l-a luat. Acolo ologul s-a transformat intr’un inger si i-a spus: “Tu nu esti un rabin obisnuit, tu esti un rabin Agathos” (agathos = bun, cu compasiune)

Gal 6:9  “Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

1Sa 3:4  Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”

1Sa 3:5  Şi a alergat la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat”. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s’a dus şi s’a culcat.

1Sa 3:6  Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”.

1Sa 3:7  Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

1Sa 3:8  Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: „Iată-mă, căci m’ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil,

1Sa 3:9  şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s’a dus să se culce la locul lui.

Cand Samuel era in Templu si slujea pe Domnul el inca nu cunostea pe Dumnezeu. Se poate sa slujesti pe Dumnezeu si totusi sa nu cunosti pe Dumnezeu. Dar o faci pentru ca ai fost indrumat corect de cineva (Ana in cazul lui Samuel). Un lucru pe care il invatam aici este ca:

–         Intotdeauna in relatia omului cu Dumnezeu, Dumnezeu ia initiativa. El ne cheama la El, mai inainte ca sa venim noi la El. “Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” Spunea Domnul Isus in Ioan 15,16. Dumnezeu este initiatorul a tot ce este bun si desavarsit in viata noastra. Sa ii dam intotdeauna acest drept si a il respectam pentru ca El sa continue sa lucreze in viata noastra!

–         Omul nu stie cum sa reactioneze in fata lui Dumnezeu. Samuel auzea pe Dumnezeu, dar nu stia cine este. El se ducea la Eli. Tot asa si noi, la inceput auzim pe Dumnezeu, dar nu stim unde sa ne ducem si ce sa facem. Bine este sa mergem la oamenii ca care ii vedem ca umbla cu Dumnezeu. Sa cercetam Scripturile pentru asta.

–         Omul are nevoie de iluminare si ucenicie pentru a urma pe Dumnezeu. Nu trebuie sa consideram ca stim ce avem de facut in fata lui Dumnezeu. Nu stim. Trebuie sa ne lasam indrumati, sa cautam sa intelegem caile lui Dumnezeu, sa mergem la Cuvantul lui Dumnezeu. Duhul Sfant este cel ce ne calauzeste in tot adevarul.

Matei 24.22

Din dragoste pentru copiii Săi, Domnul nu mai face unele judecăţi, iar pe altele le scurtează. În necazul cel mare, focul ar distruge totul, dacă Domnul nu ar potoli flăcările, din cauza celor aleşi. Astfel El îi izbăveşte pe cei aleşi din dragoste pentru Domnul Isus, şi scapă omenirea din dragoste pentru cei aleşi.

Ce cinste pentru sfinţii Săi! Cu ce grijă ar trebui să folosească ei această influenţă pe lângă Domnul! Căci El va asculta rugăciunile lor pentru cei păcătoşi şi va binecuvânta strădania lor pentru a-i aduce la mântuire. El binecuvântează pe cei credincioşi, pentru ca la rândul lor aceştia să ajungă o binecuvântare pentru cei ce n-au venit la credinţă. Mulţi păcătoşi care trăiesc, sfârşesc prin a deveni credincioşi din pricina rugăciunilor unei mame, a unei femei sau a unei fiice, rugăciuni la care Domnul ia aminte.

Am folosit noi această putere minunată a rugăciunii, pe care Domnul ne-a dat-o? Ne rugăm noi pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră şi pentru generaţia noastră? în timpuri de război, de foamete, de epidemie, suntem noi nişte mijlocitori, pentru ca aceste zile să fie scurtate? Plângem noi înaintea lui Dumnezeu, la revărsarea necredinţei, a rătăcirii şi a destrăbălării? Rugăm noi fierbinte pe Domnul să scurteze domnia păcatului, grăbind venirea Lui în slavă? Să ne aşezăm în genunchi, să ne rugăm şi să nu încetăm, până când Domnul Cristos va apărea pe norii cerului.

CH Spurgeon

Inainte oamenii isi faceau altare si se inchinau dumnezeilor straini. Asta mania pe Dumnezeu. Astazi nu s-au schimbat prea mult lucrurile. La tot pasul avem altare. Nu s-au schimbat lucrurile prea mult. Sunt cam la fel de inalte, la fel de rotunde, si vezi oamenii stand la coada uneori, cand unul sta in fata altarului, celalalt se retrage doi pasi inapoi. Cel ce se inchina, se pleaca usor in fata si apoi are un schimb de informatii, un cod secret. V-ati dat seama? Exact! Bancomatele!! Ele sunt altarele zilelor noastre…

Nu degeaba numeste Dumnezeu: “lacomia de bani, inchinarea la idoli.” De aici vin tot felul de lucruri rele.