Crucea si sarpele de arama

In Ioan 3:14 se spune:  “Si dupã cum a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.”

Pe vremea lui Moise poporul Israel a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, atnci Dumnezeu a trimes niste serpi infocati ca sa ii muste si sa moara. Atunci poporul a venit la Moise si strigau: “Am pacatuit caci am vorbit impotriva Domnului si impotriva ta, roaga-te Domnului ca sa departeze de la noi acesti serpi” Numeri 21,7. Atunci Dumnezeu i-a spus sa faca un sarpe de arama, sa il inalte pe o prajina si oricine se va uita la el, chiar daca a fost muscat de un sarpe nu va muri, ci va trai.

Domnul Iisus spune ca asa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, la fel va trebui sa fie ialtat si Fiul Omului pentru ca oricine crede in El sa aibe viata vesnica. Pe crucea Golgotei Iisus a fost inaltat ca priveliste pentru intreaga omenire si pana astazi aceasta priveliste nu inceteaza sa fie in atentia omenirii.

Sarpele de arama in vechime avea efect doar prin vedere. Oamenii nu trebuieau sa faca nimic, decat sa se uite, si ca sa se uite trebuiau sa il creada pe Moise care le spusese ca cine se va uita va trai, si nu va muri chiar daca a fost muscat de sarpe. Oamenii acestia veniste cu pocainta la Moise: “Am pacatuit, roaga-te pentru noi!” Asta trebuie sa fie si atitudinea noastra cand ne uitam la cruce.

Astazi crucea are efect doar prin vedere cu pocainta si credinta, nu este nevoie sa facem alte ritualuri, forme sau practici. Iisus a satisfacut deplin pe Tatal pentru noi, atat in sfintenie, cat si in plata pacatelor. Problema noastra nu sunt faptele bune pe care trebuie sa le facem, ci faptele rele pe care nu trebuie sa le facem si totusi le facem prin firea noastra pacatoasa. Cand te uiti la cruce, biblia spune ca pe cruce, impreuna cu Hristos a fost rastignit si omul nostru cel vechi impreuna cu patimile lui, astfel ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui. (Romani 6:6  Stim bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El, pentru ca trupul pãcatului sã fie desbrãcat de puterea lui, în asa fel ca sã nu mai fim robi ai pãcatului”)

Asa se explica multe experiente extraordinare cand oamenii s-au luptat o ani la rand cu o anumita patima si la cruce de odata lanturile au cazut, trupul pacatului, in mod supranatural a fost desbracat de puterea lui. De aceea crucea este mai importata decat faptele bune. Astazi faci o fapta buna, dar maine vei pacatui si tot robit rautatii vei fi. Daca insa te uiti la cruce cu pocainta si credinta, ai sansa ca firea ta pamanteasca sa fie dezbracata de puterea ei prin rastignire, si in felul acesta ti-ai castigat o viata noua.

Iisus a aspus: “a înãltat Moise sarpele în pustie, tot asa trebuie sã fie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã”

Priveste la cruce! Chiar daca esti muscat de “sarpele” pacatului, nu vei muri!

O cruce pentru trei adversari

Biblia ne spune ca omul este inlantuit de trei adversari in robia pacatului: satan, firea pamanteasca si lumea. Acesti adversari robesc pe oamnei si ii fac neroditori fata de Dumnezeu, firea lupta din interior, lume din exterior, iar satana da tarcoale ca un leu. Toti trei au acelasi limbaj, sunt in concordanta.

Hristos este reprezentantul nostru inaintea lui Dumnezeu, El este luptatorul rasei umane in fata acestor adversari, omul este mult slbit si corupt de pacat, nu ar putea fi pus alaturi de acesti adversari, el este robit de acestia.

Pe cruce, pe o singura cruce Hristos a biruit deplin acesti dusmani:

1. Satan “A desbrãcat domniile si stãpânirile, si le-a fãcut de ocarã înaintea lumii, dupã ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15) – Satana are putere asupra noastra datorita pacatelor noastre, prin care ne poate acuza pe drept in fata lui Dumnezseu, prin moartea pe cruce pentru pacatele noastre, acuzatia Satanei este anulata.

2. Firea pamanteasca (natura pacatoasa a omului, omul cel vechi) – “Stim bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El, pentru ca trupul pãcatului sã fie desbrãcat de puterea lui, în asa fel ca sã nu mai fim robi ai pãcatului” (Romani 6:6) – Hristos nu a fost singur pe cruce, ci pe cruce in mod spiritual, dar real, a fost rastignita firea noastra pamanteasca, omul cel vechi, astfel incat trupul pacatului sa fie deslegat de puterea lui. Orice efort omenesc este zadarnic impotriva firii, cine crede in jertfa lui Hristos, primeste eliberare de robia firii. (evident nu o eliberare perfecta, deplina)

3. Lumea “În ce mã priveste, departe de mine gândul sã mã laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rãstignitã fatã de mine, si eu fatã de lume!” ( Galateni 6:14 ) – Rastignirea lumii, nu are de aface cu iesirea din lume, sihastria, ci cu biruinta aspra sistemului nelegiuit al lumii, al valorilor ispititoare ale lumii legate de: confortul si satisfacerea trupeasca, poftele trupului si mandria avutiilor. (1 Ioan 2,16) Acestea sunt invinse prin eliberarea de primii dusmani: puterea de acuzare a Satanei si putere trupului pacatului.

Obtine si tu victoria asupra adversarilor tai prin Hristos!

Ce s-a intamplat la cruce?

Iisus la cruce a fost zdrobit, dar nu de lume, nici de suferinta, nu l-a infricat pe El singuratatea. Nu era zdrobit de oameni, nu avea nimic cu ei: “Tata iarta-I caci nu stiu ce fac!”. Mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre a cazut asupra Lui, acestea l-au facut sa simta flacarile iadului de unde se striga: “mi-e sete”, aceasta l-a facut sa spuna: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai arasit ?!!”. Niciodata nu a fost despartit de Dumnezeu, nici prin cea mai mica faradelege, nu a avut pacat. Insa de acum Dumnezeu nu mai are nimic impotriva oricarui pacatos care se pocaieste, mania a fost descarcata deja in Fiul Sau, Dumnezeu nu pedepseste de doua ori pentru acelasi pacat, Hristos nu a avut pacat, noi am avut pacat. Dumnezeu de acum poate primi pe orice om care se pocaieste, perdeaua din mijlocul templului s-a rupt de sus in jos. Acolo la cruce, Dumnezeu a indepartat ceea ce despartea pe om de Dumnezeu. Atunci osanda, vina si durerea pacatelor au fost platite, ca noi sa fim eliberati de ele.

Dumnezeu a vrut sa usureze sufletele noastre, sa le racoreasca de vina propriilor caderi, ajunge suferinta lumii! Sa fim cu inima impacata avand credinta in Dumnezeu, care prin crucea Fiului Sau a adus pacea si mantuirea. Justitia divina a fost satisfacuta.

De cate ori pacatuim ne vine sa ne rastignim, ce bine c-a facut-o El! (s-a rastignit)

Fiecare pacat isi cere plata, ce bine c-a facut-o El! (a platit-o El)

Sufletul este ne-mpacat de cate ori cadem, ce bine c-a facut-o El! (ne-a impacat).

Usi deschise la calvar

Crucea lui Hristos a fost un moment important in istorie, a shimbat multe vieti si a adus cel mai mare numar de urmasi in ciuda diversitatii lor. Ce s-a intamplat la cruce? Acolo au fost deschise patru usi:

1.Usa imparatiei lui Dumnezeu – Pentru ca la cruce i-a spus prima data unui om: “Astazi vei fi cu mine in rai” Deci este posibil de acum inainte sa mergem in Imparatia lui Dumnezeu.

2.Usa inimi umane – sutasul de la cruce a spus: “Cu adevarat acesta a fost un om neprihanit”. Oamenii au inceput sa inteleaga de acum inainte cine a fost cu adevarat Iisus.

3.Usa locuintei mortilor – multi oameni sunt morti, macar ca traiesc. La cruce se spune ca: “Stancile s-au despicat si mortii au iesit afara din morminte”. Astazi nu mai conteaza ca esti morti spiritual, sufleteste, Hristos te poate invia.

4. Usa slujirii spirituale – perdeaua in Templu sa rupt de sus in jos. Pana la cruce, slujeau doar preotii, dar atunci, perdeaua din templu care despartea slujba preoteasca de cea laica a fost rupta de sus in jos. De acum nu sjujesc doar preotii, ci avem un singur Preot, pe Hristos, iar noi toti avem Duhul Sfant si slujba preoteasca. Noi toti il putem sluji pe Dumnezeu acum in Duh si in Adevar.

Aceste usi au fost deschise cu pretul sangelui scump al lui Hristos, si nu pot fi inchise niciodata de mana omului.

Domnul sa deschida usa si pentru tine!

Mesajul celor trei cruci

La crucea Domnului Iisus oamenirea a primit un mesaj asa de puternic astfel ca de atunci oamenii nu inceteaza sa il contempleze. Care este acest mesaj? Ce ne transmite evenimentul rastignirii lui Hristos? Acolo sunt trei cruci. Fiecare cruce are un mesaj.

1. Crucea lui Hristos – ne transmite ca plata faradelegilor noastre a fost platita, Dumnezeu prin Iisus Hristos a pregatit calea spre El si oricine crede, pacatele lui primesc justificare si sufletul lor iertare. De acum incolo oamenii se pot impaca cu Dumnezeu, de acum incolo justitia lui Dumnezeu este satisfacuta pentru toti cei ce isi pun credinta si increderea in Domnul Hristos.

2. Crucea talharului convertit – ne transmite ca nu poate un om sa faca pacate in asa fel incat Hristos sa nu il poate ierta. Jertfa lui Hristos este asa de mare ca daca ar fi fost lumea plina de talhari, probabil ar fi fost de ajuns aceasta jertfa, nefinovata a unui om si Dumnezeu fara pacat. Daca si talharul de pe cruce a putut primi un mesaj cum nu se poate mai bun: “Astazi vei fi cu mine in rai”, cu cat mai multe sanse ai tu sau eu sa primesc acelas mesaj din partea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant, prin Cuvantul Lui? Talharul le-a facut pe toate probabil: a ucis, a talharit, a curvit, a blestemat, fara Dumnezeu si fara viata religioasa, si totusi, Dumnezseu i-a spus: “Astazi vei fi cu mine in rai!”. Nu cei buni, morali si drepti in ochii oamenilor ajung in rai, ci aceia care vin la Iisus si primesc aceasta promisiune.

3. Crucea talharului impietrit – ne transmite si ea unmesaj. Poti sa fii foarte aproape de Hristos, chiar langa El, sa ii auzi mesajul, sa vezi pe altii cum isi pun increderea in El, cum primesc promisiunea vietii vesnice, sa vezi seninatatea fetei celui impacat, si totusi sa ramai in razvratirea ta, mai rau sa te impietresti. Se poate, chiar de langa Hristos sa mergi direct in Iad. Cu toate sansele de partea ta. Sunt oameni care merg la biserica, tot pe langa Hristos isi petrec zilele, insa inima lor e plina de mandrie, de sine, de prejudecata, de fatarnicie, etc. Ultima cruce ne transmite o avertizare, nu te simti bine ca esti langa Hristos, nu cei ce aud glasul lui vor avea parte cu El, nici cei ce Ii vad lucrarile, ci cei ce fac voia lui!

Dumnezseu sa ne dea mantuire!

Tainele comportamentului uman

Purtarea crucii este foarte importanta. Domnul Iisus spune: “Cine vrea sa ma urmeze sa isi poarte crucea in fiecare zi” Asta inseamna sa fi un om cu “coloana vertebrala”, responsabil, gata sa infrunti obstacolele, sa nu te plangi, sa faci lucrurile sa mearga. Mare lucru este sa gasesti un om care isi poarta crucea singur, nu unul care o tot da la altul sa o poarte.

Respectul pentru altii. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Nu trebuie sa ne gandim doar la noi si familia noastra, doar la prietenii nostrii, interesele noastre, pentru ca oricat de bine ne-am simti, putem fi usor acuzati de egoism.

Rezolvarea conflictelor interioare. Oamenii au conflicte interioare, chiar traume. Lumea noastra este nedreapta, stramba si corupta, fiecare este afectat intr-un fel. Cel ce isi rezolva problemele interioare devine un om liber, se manifesta asa cum este el, nu mai are nimic de ascuns, nimic de dovedit, si nu mai are ce pierde. Este mare lucru sa ajungi in situatia asta. Atunci cand te ascunzi, pentru ca nu ti-ai rezolvat o problema interioara, fie un defect, complex, fie o trauma, o durere, nealinata, nemangaiata, platita, etc. Acestea trebuiesc rezolvate intai, ca sa poti sa fi liber si sa poti ajuta pe altii. Oamenii din jurul nostru au atata nevoie de vindecare, ajutor, insa nimeni nu poate ajuta pe altul mai sus decat s-a ajutat pe el insusi, in ciuda profesiei, sau specializarii.

Iubire

Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta.

Boccaccio

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.

Cioran

Curatirea Templului – mesaj de florii

Iisus cand intra in Ierusalim intra direct in casa Tatalui Sau, Templu, si face o curatire, da afara pe schimbatorii de bani, pe vanzatorii de porumbei.

In alta parte se spune in Scriptura ca trupurile noastre sunt templele Duhului Sfant.

Din evenimanteul curatirii templului invatam cateva adevaruri:

1. Templul nu se putea curata singur, cand a intrat Iisus in el, atunci l-a curatit El. Daca este asa, atunci este valabil si pentru trupurile noastre (templele Duhului Sfant). Noi nu ne putem curati pe noi insine, nu ne putem face mai buni, tot ce putem face este sa deschidem usile larg, sa intre Iisus in inima noastra, atunci El ne va curati, cum a facut-o de florii. El este acelasi ieri, azi, si in veci.

2. Iisus nu a trimes pe Petru si Ioan sa curateasca Templul, ci l-a curatit El insusi. El avea autoritatea asta. Cred ca Petru s-ar fi ales cu o bataie serioasa daca ar fi incercat asta. De aici intelegem ca nu trebuie sa mai alergam la ucenicii Domnului: preoti, pastori, lideri spirituali, etc. sa ne curateasca, sa ne ajute. Ei nu au autoritatea necesara si puterea de a te curata, elibera, vindeca, ci doar Hristos are Harul si puterea aceasta. Cel mai bun lucru pe care il pot face ucenicii lui Hristos este sa indrume, sa conduca pe oameni la Iisus.

3. Iisus nu a incercat sa convinga pe schimbatorii de bani sa fie evlaviosi, ci i-a dat pur si simplu afara. Nu trebuie sa fim indulgenti cu pacatul, nu trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne inteleaga, sa ne menjeze, sa ne mangaie, ci sa ne asteptam cu teama la mustrare si indreptare, eventual sa i-o luam noi inainte pocaindu-ne singuri.

Dumnezeu sa ne ajute sa tragem cat mai multe foloase din Cuvantul Sau!

Cum se vaneaza lupul in tarile reci

Se inmoaie un cutit bine ascutit in sange, se lasa sa inghete, apoi iar se baga in sange, si repeta asta de mai multe ori, apoi fixeaza bine cutitul in pamant cu lama in sus. Cand lupul vine, miroase sangele, chiar si inghetat, el il miroase. Incepe sa il linga, si gustul ii ia mintile, incepe din ce in ce mai salbatc sa linca sangele acela. Incet, incet limba lui se apropie de lama ascutita, datorita salbticiei, nu va ma simti ca isi taie limba si el moare lingand acolo propriul sange.

Rece metoda asta, dar bine gandita!

Daca in noi traieste Hristos, lupii vor veni si la noi sa muste dar Hristos din noi ii va taia limba si isi va bea propriul sange.

Intrarea in Ierusalim – Blestemarea smochinului

In general sarbatoarea floriilor este o sarbatoare a bucuriei, insa putini se gandesc ca in imprejurarea aceasta de multa bucurie, Domnul a avut un eveniment din cele mai severe in comportamentul sau, blestemarea smochinului. A cautat rod in el si nu a gasit, l-a blestemat si apoi s-a uscat pe loc.

Oamenii il intampina cu bucurie pe Dumnezeu, si nu este rau sa te bucuri, insa trebuie sa fim realisti, Dumnezeu nu se lasa impresionat ca oamenii de cuvinte frumoase si de lauda. Dumnezeu nu poate fi nesocotit. In valtoarea acelor aprecieri la superlativ, Domnul a raspuns foarte prompt vanzatorilor de bani din Templu, i-a scos afara. Dumnezeu nu poate fi “inbunat”, si “indulcit” prin urmare. Psalmul 7,11 spune: “Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care se manie in orice vreme.” Noi pe langa bucurie si veselie trebui sa avem si respect si teama de Dumnezeu, El nu poate fi nedrept, si nimeni nu il poate opri cand vrea sa aduca o judecata. Daca nu suntem intr’o stare dupa voia Lui, sa ne temem, s-ar putea ca sarbatoarea veseliei pentru noi sa se sfarseasca cu o “stricare de afacere”, ca in templu cu schimbatorii de bani, sau cu un blestem, precum smochinul neroditor. Stim ca Dumnezeu nu a venit sa judece lumea, dar a randuit o zi in care va judeca pe toti oamenii prin Hristos.

De aceea sa ne pregatim sa intampinam pe Dumnezeul nostru!

Mesaj de florii

Iisus intra in Ierusalim, oamenii strigau: „Osana, fiul lui David!”, stia insa ca va trebui sa moara pentru ai sai, dar ii iubea, si i-a iubit pana la moarte:

Desi oamenii aveau propriile interese cu Iisus. Unii fac imprudenta sa creada ca oamenii il intampinau cu cinste si credinta pe Hristos. Fals! Unde sunt cuvintele lor de lauda, peste numai cateva zile? Cum de s-au intors asa de’o data, nimeni nu mai era pentru El, toti strigau „Rastigneste-l !”. Cum asa? Oamenii se bucurau de fapt petru ei. Vedeau in Iisus un eliberator politic, care sa le dea mai multa paine pe masa si sa ridice robia romana. Oamenii vorbeau frumos lui Hristos, dar se aveau pe ei in vedere. Cu toate acestea, macar ca stia, Iisus i-a iubit pana la capat.

Desi unii oameni erau indiferenti, nu le pasa ca vine Domnul, ei isi vedeau de business-ul lor in Templu, faceau afaceri acolo unde s-ar fi cuventi sa se inchine, sa se roage lui Dumnezeu. Dar nici aceasta nu l-a impiedicat pe Iisus sa mearga mai departe, si i-a iubit pana la capat.

Desi stia ca unii preoti si carturari erau plini de invidie, si ar fi incerat sa opreasca multimile daca ar fi putut. Dar nu au putut. „Auzi ce zic acestia?” spuneau ei. Ei nu erau de acord! Ii taia pe inima sa auda asa. Cu toate acestea Iisus nu le-a intors spatele, ci i-a iubit pana la capat.

Doua concluzii:

Eu cred ca noi suntem capabili sa fim in fiecare categorie, in anumite circumstante. Dar chiar si asa, Domnul nu se da inapoi, te va iubi pana la capat, dar in final viitorul va depinde de ce facem noi.

Iisus ne da o lectie de viata, putem trai si iubi oamenii trecand chiar si peste subiectivismul lor, indiferenta, sau invidia lor. Oricum si noi suntem asa in parte.

Stabilitatea celui neprihanit

Proverbe 10:30 Cel neprihãnit nu se va clãtina niciodatã, dar cei rãi nu vor locui în tarã.

Cel neprihanit nu se clatina niciodata pentru ca el este zidit pe Cuvantul lui Dumnezeu, el isi intemeiaza viata pe principiile lui Dumnezeu, si acestea sunt vesnice, neclintite, chiar daca cel rau se atinge vreodata de ele, in practica ele isi vor dovedi veridicitatea. In viata lucrurile nu functioneaza la intamplare, ci dupa anumite legi pe care Dumnezeu le-a stabilit mai dinainte atat pentru lume fizica, atentie, cat si pentru lumea spirituala. Satana nu ataca aproape niciodata legile lumii fizice, ci el ataca legile lumii spirituale. „Daca vei manca din fructul interzis vei muri” spunea Dumnezeu. Satana spunea: „Hotarat nu vei muri!”, desi asta era o lege spirituala. Vedem ca omul in mod natural a inceput sa imbatraneasca, sa isi vada goliciunea, si a murit in cele din urma, iar in ziua in care a mancat a fost despartit de Dumnezeu, izgonit din Eden, aceasta era moartea spirituala de care vorbea Dumnezeu. Atentie la legile spirituale „Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Donmul Iisus Hristos” Romani 6,23. Acestea sunt legi spirituale, Satana totdeauna va cauta sa atace aceste legi spirituale, sa spuna ca sunt niste idei religioase, niste principii bigote, etc., etc. Insa cine le pazeste nu se va clatina niciodata!

Durere

Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Al. Dumas

Zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange.

Anonim

Calea Domnului

Proverbe 10:29 Calea Domnului este un zid de apãrare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac rãul.

Cel nevinovat, cu viata impacata cu Dumnezeu si cu oamenii, se simte bine pe calea Domnului, este un zid de aparare pentru el, adica asa trebuie sa se faca, pentru el are rol protectiv. Insa pentru cel ce face raul este o topenie. Ce bine spune Solomon! De aceea unora nu le place calea Domnului, pentru ca ei sunt rai, si fac raul. Calea Domnului este croita sa elimine raul din viata unui om, si sa il faca neprihanit, de aceea pentru cel rau, calea Domnului este o topenie. Asa ca acesta este motivul real pentru cei ce se plang de calea Domnului, nu ca nu pot, nu au timp sa se tina de calea Domnului, nu ca nu o inteleg, etc., ci pentru ca ei sunt rai, si calea Domnului cere sa fii bun si sa faci binele. Sa ne lepadam de noi insine si asa vom fi primiti si transformati de Dumnezseu.

Raul este trecator

Proverbe 10:25 Cum trece vârtejul, asa piere cel rãu; dar cel neprihãnit are temelii vesnice.

Cel rau piere ca vartejul, de-o data. Cel neprihanit are temelii vesnice. Adesea cel neprihanit se uita cu invidie la cel rau, ca treburile ii merg bine, si nu stie de ce. Dumnezeu ingaduie asta in viata celui rau, ca sa ii dea timp sa se intoarca la Dumnezeu, ca altfel pierderea ii va veni dintr’o data, ca un vartej, asa ca cel neprihanit, nu are ce sa invidieze la cel rau, fereasca Dumnezeu sa fii in astfel de situatii. Cel neprihanit are temelii vesnice, pentru ca la el se adauga incetul cu incetul, dar asa va fi o vesnicie, iti dai seama unde vei ajunge? Cand treci in lumea cealalta, daca ai fost credincios, ti se va spune, ai fost credincios in putine lucuri, intra in stapanirea a 10 cetati. Waau! Ce salt! Si cine stie ce va mai urma apoi. Cel neprihanit are temelii vesnice!