Un expert foarte interesat in influenta muzicii asupra inteligentei si comportamentului a aparut in „Washington Times” (2Iulie 1997).

Trei grupe a cate 24 de soareci au fost testate privind capacitatea lor de a invata un labirint. Variabila dependenta o contituia diferitele stiluri de muzica . Pana sa inceapa administrarea muzicii, toti soriceii reusisera sa parcurga labirintul in circa 10 minute. Dupa trei saptamani de teste si dupa un tratament de 12 ore de muzica pe zi, rezultatele au fost uluitoare. Cei din grupa de control (fara muzica) au reusit sa-l parcurga in 5 minute – jumatate din timpul initial. Cei din grupul „exclusiv Mozard” le-a trebuit doar un minut si jumatate, o performnta de zile mari. Dar soarecilor din grupul „Metallica” si „Anthrax” le-a trebuit nu mai putin de 30 de minute! Se invarteau in loc, se izbeau de pereti si erau neputinciosi sa adulmece macar urmele celorlalti cobai. Dar partea cea mai surprinzatoare a experimentului a fost aceea ca, in prima instanta, experimentul a trebuit sa fie intrerupt; soriceii din grupa „Hard rock” s-au devorat unii pe altii. La reluarea experimentului cu un nou lot de cobai, a trebuit sa ii izoleze in borcane individuale.

* preluat si adaptat din revista „Calea credintei” nr. 361-362. – p.23.

Citeam acest manifest pe care poate l-ai citit deja, un manifest cu privire la pocainta.

Acolo se vorbeste despre „prietenia cu lumea” de care vorbeste Iacov. Explicatia care a fost data mi-a astras atentia in mod deosebit. Va invit sa o cititi:

„Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4)

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea  culturii „pop” în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală. Cultura „pop” a adus cu ea cultura drogurilor şi a  morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura „pop” din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la  biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)  majoritatea creştinilor adepţi ai culturii „pop” nu sunt născuţi din nou. Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o  creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.

Si acum explicatia culturii pop:

Cultura „pop” ( „popular culture” în limba engleză) este un fenomen mondial de anti-cultură început în anii 1960, care a cucerit tinerii din întrega lume, indiferent de  convingerile pe care le au: creştini, islamici, atei, budişti, hinduşi etc. Continuă lectura „Cultura „pop”” →

In anii ’60 s-a produs un anumit tip de revolutie, o revolutie subtila, dar efectele si puterea ei este pe cat de neobservata, pe atat de mare.

Prin genul de muzica aparut in vremea aceea, denumita cultura “Hipie” a inceput un nou stil de viata sa fie propagat. Era imediat dupa al doilea razboi mondial, si oamenii au inceput sa strige cu subtilitate: „Nu vrem razboi si ura, vrem pace si dragoste!” Acum la prima vedere suna foarte bine, si era un mesaj aproape hristic (mesajul lui Hristos), insa scotand din context acest mesaj, el indemna de fapt la o deschidere fata de un gen de viata nou, care nu avea prejudecati, si daca oamenii sufereau din cauza razboiului si a rigorilor religioase si morale din vremea aceea, ei isi puteau permite sa fie iubiti acum, si sa iubeasca si ei la randul lor pe altii intr’o cultura a muzicii si a consumului de… droguri.

Cei care au trait in perioada aceea, sau au ascultat melodiile din perioada aceea pot confirma puternica influenta si incurajare de a nu te mai teme de constrangeri, a te distra, a face ceea ce vrei, oricum razboiul a facut destule ravagii, dragostea este adevarata cale. Beathels era formatia “farf de lance” in perioada aceea. Putini stiu ca aceasta formatie avea un mentor ocult, care ii initia in mesajele melodiilor lor, facand din aceste formatii niste canale de propagare a propriilor lor mesaje oculte bazate pe placeri si amortirea constiintei prin argumete subtile, care deturna presiunea problemelor prezente spre un mod de viata iersponsabil si nepotrivit. Toate acestea fiind ajutate si de consumul de substante care modifica starea de constiinta. Continuă lectura „Un razboi neobservat” →

Ieri am avut o intalnire unde am discutat despre metodele prin care Satan seduce lumea noastra, tineretul in special, generatia de maine. Mi-am adus aminte de un articol mai vechi..

Satan a fost un slujitor al lui Dumnezeu la inceput, responsabil cu inchinarea care trebuia adusa lui Dumnezeu si nu lui insusi (Isaia 14,11). El a poftit la gloria care se aducea lui Dumnezeu chiar cub “bagheta” lui. Si a inceput sa isi doreasca pentru sine aceasta glorie si inchnare. Asta i-a adus caderea si din Lucifer, un inger stralucitor, a devenit un Diavol, potrivnic. Continuă lectura „Din tainele muzicii” →