Autor: florin
Niciodata izgonit
Mi-a placut asa de mult meditatia de astazi dimineata a lui Spurgeon! Cred ca este un briliant teologic acest mesaj. Il mai citisem candva si nu stiam unde.
=
„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” Ioan 6.37
Se află oare în Evanghelie, măcar un caz, în care să-L vedem pe Domnul alungând pe vreunul din cei ce vin la El? Dacă da, am dori să-l cunoaştem; dar nu se găseşte şi nu se va găsi niciodată. Nu se poate ca printre sufletele din iad, unul măcar să poată spune: ”Am venit la Isus şi nu m-a primit”. Atunci, Domnul Isus ar fi răspunzător de pierderea sa; gând pe care nu-l putem admite nici o clipă; şi eu aş fi oare cel dintâi faţă da care să nu-Şi ţină cuvântul? O asemenea închipuire ar fi o înjosire pentru numele Său. Pentru că putem să ne apropiem ”cu încredere de tronul harului”, să mergem toţi laolaltă la Domnul Isus cu necazurile din ziua aceasta, aceia, care n-au venit încă niciodată, precum şi aceia pe care El îi cunoaşte deja de mult timp. El nu va refuza să ne primească şi nu va închide uşa milei Sale în faţa vreunuia dintre noi.
=
Si aceasta ultima parte ma impresioneaza pur si simplu. Continuă lectura „Niciodata izgonit”
Gindindu-ma la anul acesta prin prisma anului trecut
Perspectiva profetica 2009
De 4 ani aproximativ, la fiecare inceput de an ascult perspectiva profetica pe anul respectiv de pe site-ul fr Lazar Gog. Un frate cu darul discernamantului si al intelegerii vremurilor. Puteti asculta perspective profetice din anii anteriori si sa observati ce spunea la inceput de an in comparatie cu ce a fost in anul respectiv.
Anul acesta va invit sa ascultati „Perspectiva profetica 2009”
Nu se profeteste ce va fi in anul 2009, dar este o analiza bine argumentata si cercetata in mod credibil si responsabil.
Auditie placuta!
Pasiune, mandrie si prejudecata
Am gasit pe blogul “Alergatorul cu faclie” acest citat interesant:
,,Pasiunea este păcatul tinereţii. Mândria este păcatul vârstei mijlocii. Prejudecata este păcatul celor vârstnici.”
Si ma gandesc la realismul acestui citat.. din pacate cred ca in lume este foarte obisnuit sa fie asa, de asemenea cred ca acestea sunt manifestarile firii omenesti, adica inclinatia primara a omului la fiecare varsta specifica.
Atunci cand Duhul Sfant lucreaza in inima unui om, aceste inclinatii primare se transforma in virtuti veritabile:
Pasiunea tineretii poate deveni ceea ce a permis lui David sa infranga pe Goliat, sa obtina nenumarate victorii pentru Saul. Ceea ce a permis lui Iosif sa fie cel mai bun sclav, temnicer si apoi prim ministru. Ceea ce a permis lui Daniel sa fie de zece ori mai intelept decat cei din vremea lui. Toti acestia au reusit impreauna cu Dumnezeu datorita dedicarii lor pentru sfintenie in special in perioada tineretii. Continuă lectura „Pasiune, mandrie si prejudecata”
In sfarsit
In sfarsit a venit iarna …adica zapada!! 😀 😀 De cand o asteptam si eu si copiii nostri

Am luat copiii si am iesit afara cu sotia, pentru ca nu puteam rata ocazia. 🙂

Era cam rece, dar de cand Putin ne-a oprit gazele, ne-am mai calit, nici caloriferele nu erau calde, asa ca tot raul spre bine !! 😀 🙂 Continuă lectura „In sfarsit”
Intre vina si repros
O constiinta clara aduce acea libertate interioara a spiritului fata de Dumnezeu si altii, care vine din siguranta ca Dumnezeu cel Sfant nu este jignit de gandurile sau actiunile noastre.
In 1 Timotei 1,18-19 apostolul Pavel ne face sa intelegem ca o constiinta clara este una din armele noastre esentiale pentru realizari spirituale pline de succes.
Pacatul ne separa nu doar de Dumnezeu, ci si de altii si de noi insine.
Una din cele mai mari piedici in castigarea unei constiinte clare este sentimentul ca cei care m-au jignit, au gresit cel mai mult. Concentrandu-ne asupra greselii lor ne scuzam propria vina si ajungem sa traim atat cu vina cat si cu reprosul.
Reprosul, care este vina celuilalt, trebuie iertat neconditionat, nu astepta sa vina celalat sa isi ceara iertare, vina trebuie recunoscuta fata de pesoana in cauza. Chiar daca a mea este mai mica..
Asa obtii libertatea spirituala, ceea ce permite lui Dumnezeu sa te ridice; fara sa depinzi de atitudinea altora.
O inima curata
“Scutul meu este in Dumnezeu, care mantuieste pe cei cu inima curata” Ps.7, 10
A avea o inima curata nu inseamna a fi lipsita de pacat, cum se gandesc unii, insa este o inima care se imbunatateste continu. O inima curata este o inima care se recunoaste fara rezerve inaintea lui Dumnezeu asa cum este, cere iertare si curatire prin sangele Domnului Iisus, cere puterea Duhului Sfant de a trai o viata noua. Asta este o inima curata, nu una fara pacat, ci una fara ascunzisuri, nu una fara greseala, ci una smerita, dar bucuroasa din cauza mantuirii Lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu pacatul inimii nu este o taina, El stie ca este asa, de aceea a trimes pe Fiul Sau, a dat Duhul Sau, a pregatit tot ce priveste viata si evlavia, pentru ca noi sa putem fi salvati. Dar salvati sunt doar cei cu inima curata, adica cei ce isi deschid inima, asa cum este ea inaintea lui Dumnezeu lasandu-L pe Acesta sa faca tot ce ii este placut Lui.
Aleluiah!
Asa sa ne ajute Dumnezeu.
Este bine sa ne reamintim
Este bine sa ne reamintim aceste lucruri la inceput de an, „..nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant?” (1Cor. 6, 19)
Un razboi neobservat
In anii ’60 s-a produs un anumit tip de revolutie, o revolutie subtila, dar efectele si puterea ei este pe cat de neobservata, pe atat de mare.
Prin genul de muzica aparut in vremea aceea, denumita cultura “Hipie” a inceput un nou stil de viata sa fie propagat. Era imediat dupa al doilea razboi mondial, si oamenii au inceput sa strige cu subtilitate: „Nu vrem razboi si ura, vrem pace si dragoste!” Acum la prima vedere suna foarte bine, si era un mesaj aproape hristic (mesajul lui Hristos), insa scotand din context acest mesaj, el indemna de fapt la o deschidere fata de un gen de viata nou, care nu avea prejudecati, si daca oamenii sufereau din cauza razboiului si a rigorilor religioase si morale din vremea aceea, ei isi puteau permite sa fie iubiti acum, si sa iubeasca si ei la randul lor pe altii intr’o cultura a muzicii si a consumului de… droguri.
Cei care au trait in perioada aceea, sau au ascultat melodiile din perioada aceea pot confirma puternica influenta si incurajare de a nu te mai teme de constrangeri, a te distra, a face ceea ce vrei, oricum razboiul a facut destule ravagii, dragostea este adevarata cale. Beathels era formatia “farf de lance” in perioada aceea. Putini stiu ca aceasta formatie avea un mentor ocult, care ii initia in mesajele melodiilor lor, facand din aceste formatii niste canale de propagare a propriilor lor mesaje oculte bazate pe placeri si amortirea constiintei prin argumete subtile, care deturna presiunea problemelor prezente spre un mod de viata iersponsabil si nepotrivit. Toate acestea fiind ajutate si de consumul de substante care modifica starea de constiinta. Continuă lectura „Un razboi neobservat”
Maxime
Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predica. – Edward George Bilwer-Lytton
Sa nu te certi niciodata cu un nebun! Ceilalti au toate sansele sa nu observe diferenta!
Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de atent ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
Cea mai buna metoda de a infrunta schimbarile vietii este sa privim catre neschimbatorul Dumnezeu.
Despre pace si furie
= Puterea isi are izvorul in pacea sufletului si a mintii. =
Un medic spunea: “Multi dintre pacientii mei sunt perfect sanastosi fizic, dar sufera de pe urma gandurilor lor. Pentru unii eliberez reteta mea preferata.. “sa va prefaceti prin inoirea mintii voastre..” (Romani 12, 2) Pacea sufletului si a mintii este foarte importanta, de aceea impacarea cu Dumnezeu, cu propria constiinta este foarte importanta pentru a gasi putere in viata. Pastrarea unui cuget curat este apoi la fel de important pentru a mentine acea prospetime si vigoare.
Cuvintele pe care le rostim au un efect direct si clar asupra gandurilor noastre. Este bine sa avem Cuvintele lui Dumnezeu pe buze in fiecare zi. Cuvintele genereaza ganduri, caci cuvintele sunt purtatoare de idei. Cuvintele ne ajuta sa cream atitudini
= Nu mai spumegati si nu mai clocotiti de furie =
Multi oameni isi ingreuneaza viata in mod inutil, risipindu-si forta spumegand si clocotind de furie. Este imposibil sa va bucurati de pacea sufletului daca ritmul dv este asa de febril. Obisnuiti-va sa ii lasati pe toti in grija lui Dumnezeu. Nu putem multumi pe toti oamenii! Rugati-va sa fiti mereu intelepti in ceea ce faceti si lasati rezultatele in seama lui Dumnezeu cu incredere.
Ceva mai sus decat credinta
“…chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic” 1Corinteni 13, 2b
Poate fi ceva mai sus decat credinta? Pavel ne spune ca dragostea este mai sus decat credinta. (cu exceptia credintei mantuitoare) Dar nu dragostea pe care o predica lumea, o dragoste a placerii, ci o dragoste care sufera totul, o dragoste care se jertfeste neconditionat, o dragoste care nu se scuza, care nu se ingamfa. Cat de putin stim sa iubim uneori..!
Ma uit la apostolul Pavel si vad in epistolele lui: vorbire duhovniceasca, vorbire in chip lumesc, vorbire ca un iesit din minti, ba chiar vorbire in nebunie. Asta este dragostea! El si David au dat totul pentru Dumnezeu, au trecut prin toate starile fara sa se planga de ceva, fara sa oboseaca, pentru ca iubea din toata inima si fara prefacatorie, iubea pe Dumnezeu si pe oameni. Ce poate fi mai mult decat dragostea? Toate asigurarile extraordinare din Romani 8 ca nimic nu ne poate desparti de Dumnezeu se refera la dragostea lui Dumnezeu. Noi nu putem fi despartiti de Dumnezeu de nimic daca il iubim pe El. Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu, nu doar cred intelectual in El.
Cand iubesti te feresti sa aduci o „jertfa” care sa nu te coste nimic.
Fie ca in anul 2009 sa iubim mai mult ca pana acum pe Dumnezeu si pe oameni! Amin
Care este deci robul credincios si intelept?
“Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? Ferice de robul acela, pe care strapanul la venirea lui, il va gasi facand asa! Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale” (Matei 24, 45-47)
Domnul Iisus scere doua lucruri in vremurile din urma:
Credinciosie – Sa fim credinciosi in sfinteine, in dragostea frateasca si in evanghelizare (aceasta fiind dragostea de oameni). Trebuie sa ne straduim sa fim gasiti credinciosi in aceste lucruri! Nu trebuie sa na plangem ca este greu (Duhul Sfat ne va intari) , ca oamenii sunt rai (Sangele Domnului ca curs pentru ei, ii poate curati). Sa depasim ispita ipocritilor, sunt oameni care stau cu biblia in mana toata ziua, o cunosc ca niste profesori de teologie, dar spre pierzarea lor, o rastalmacesc si ratacesc si pe altii. Sa depasim aceasta ispita a ipocritilor, care doar vorbesc bine, dar traiesc urat, sa nu ne lasam intimidati de cuvintele lor rafinate. Sa slujim cu credinciosie lui Hristos, vom fi pusi peste toata averea Stapanului, daca vom fi gasiti facand asa (v47).
Intelepciunea – A fi intelept in viziunea lui Dumnezeu inseamna a avea frica de Dumnezeu (Iov 28,28). Continuă lectura „Care este deci robul credincios si intelept?”
Indemnuri pentru noul an
Nu stingeti Duhul
Rugati-va neincetat
Nu te lasa biruit de rau
Biruieste raul prin bine Continuă lectura „Indemnuri pentru noul an”
Schimbati directia!
Am vazut o directie gresita in ultimul timp, si ma refer in special la evanghelici, si anume o critica excesiva a toate si in tot felul, in concluzie nu prea mai ai motive sa te bucuri, sa speri. Critica este buna, dar insotita de solutie. Ma gandesc ca fii intunericului sunt mai intelepti decat noi. Ei dau atatea sperante desarte oamenilor, desi nu au, stim ca mint; iar noi care avem vesti bune prin Hristos nu ne pricepem sa le dam oamenilor, nu stim cum sa dezvaluim curuptia umana si sa ii conducem la neprihanirea prin Hristos. Am ajuns ca pe vremea lui Spurgeon, cand a fi cu fata trista si plecata era un semn de evlavie, si daca vedea pe cineva razand il acuza de usuratate si lipsa de piosenie. Eu intreb ce facem cu lucrurile care au ramas acum: credinta, nadejdea si dragostea de care spunea Pavel? 1Corinteni 13. Unde se vad in viata si vorbirea noastra? Nu cumva am inceput sa batem pe fratii nostrii?
Saptamana de rugaciune
Vicepreşedintele cu educaţia, fratele Paul Negruţ, ne-a trimis programul propus pentru săptămîna mondială de rugăciune.
SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA IANUARIE 2009
DUMINICĂ – 04 IANUARIE 2009
TEMA: ÎNCREDEREA noastră în Domnul indifrent de crizele prin care trece lumea.
TEXTUL: PSALMUL 46; PSALMUL 93
Mulţumire: Pentru suveranitatea, credincioşia şi ocrotirea Domnului în fiecare zi.
Cerere: Ajutorul Domnului pentru toţi cei care trec prin încercări (crize financiare, boală, crize în familie, ispite şi încercări) Continuă lectura „Saptamana de rugaciune”
Un gand pentru anul nou –II-
“Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna” Eclesiastul 7, 3
Acesta este un gand divin la care oamenii se gandesc foarte rar. Binele in viziunea lui Dumnezeu este acela care are in vedere interesul nostru vesnic. Daca noua ne merge bine acum pentru un timp scurt, dar dupa aceea inima noastra se corupe si ne prabusim in esec; Dumnezeu nu vrea sa ne binecuvinteze in felul acesta.
El are in vedere binele nostru etern, de aceea El nu precupeteste nici o greutate sau intristare (usoara de o clipa) care sa contribuie la binele noastru etern. De exemplu apostolului Pavel din cauza descoperirilor lui, ca sa nu I se ingamfe inima i-a dat un “tepus” in carne, nu stim sigur, o boala ceva. El ar fi vrut sa scape, dar Dumnezeu i-a spus: “Este mai sigur pentru tine asa..” ca sa nu se ingamfe, sa il tina smerit, la locul lui sigur, unde dadea randament maxim.
Iosif din Geneza 37, inainte sa traiasca visul din copilarie, a trecut ani grei de incercare (de fapt era scoala lui Dumnezeu); la fel s-a intamplat si cu David de cand l-a uns ca imparat Samuel, in adolescenta. Asa trebuie sa vedem greutatile si intristarile din viata noastra, ca pe mijloace ale devenirii noastre. Coarda chitarii daca nu o intinzi si nu o ciupesti, nu scoate un sunet frumos; lumanarea daca nu se consuma arzand, nu lumineaza; viermele daca nu agonizeaza in matca, nu poate fi un flutere zburator; cosmonautii sunt supusui unor tratamente foarte aspre pentru a fi pregatiti sa faca fata in spatiul cosmic.
Cum ne asteptam sa se poarte Dumnezeu cu noi pentru ca sa putem fi cu El in vesnicii?
Un gand pentru anul nou
“Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” (Eclesiestul 7, 16-17)
Ravna fara pricere nu este buna. “Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alerga neghiobeste inainte, o nimereste rau” (Proverbe 19, 2-3)
Dumnezeu ne vrea plini de ravna, dar ne vrea si smeriti. Asta inseamna sa nu strigam prea tare, sa nu ne ridicam prea sus, sa nu ne inaltam mai presus de semenii nostrii. In esenta noi totii suntem foarte nevrednici.. Daca Dumnezeu ne-ar lua la “bani marunti” pe fiecare, nici unul din noi nu ar iesi bine.. intelegeti de ce nu e bine sa faci pe “neprihanitul”? E mai bine sa facem pe pocaitul si sa inaltam cu dragoste si blandete pe oameni, sa le spunem cum ne-a ridicat pe noi Dumnezeu. Sa nu ne laudam ca vamesul in templu: “Doamne iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oamnei, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta..” (atentie ca aceste cuvinte pot fi exprimate si prin atitudini!!) ci noi sa ne grabim sa ne rugam precum vamesul, care sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-I ridice spre cer, ci se batea cu pumnul in piept si zicea: “Doamne ai mila de mine pacatosul” (Luca 18, 11-13) Stim ca el sa intors acasa socotit neprihanit.
Viata de credinta ar trebui sa fie intre pocainta cu renuntare si primirea cu bucurie a iertarii. Trebuie sa fie momente cand te bucuri din plin de iertarea si iubirea lui Dumnezseu, dupa cum trebuie sa fie moente cand te smeresti si te pocaiesti de toate rautatile tale. Sa le facem cu intelepciune pe amandoua. Sa nu lasam pocainta sa ne doboare, dar nici bucuria sa ne inraiasca.
Zilele de mai inainte.. Eclesiastul 7, 10
Am auzit adesea expresia: “Parca nu simt sarbatorile dar petrec!”, “Anul acesta nu am gustat bucuria, spiritul sarbatorilor, nu stiu de ce, dar vorbesc frumos, zambesc ca toti ceilalti de sarbatori”.
Eu cred ca noi exprimam cuvintele din sinceritate, dar fara prea multa atentie, maturitate, se practica asta din pacate. Eu cred ca este foarte normal sa fluctuam emotional in fel si chip, mai ales la sfarsit de an, cand abunda sentimente din intregul an, bune si rele, usoare si grele. Cand faci “remember” de genul acesta, este bine sa stai pe scaun, cu un creion si o foaie inainte.. si nu atunci sa spui cum te simti tu “de sarbatori”. Noi nu ne bazam pe emotii, ele au rolul lor important in viata noastra, insa viata noastra trebuie condusa de constiinta, de credinta noastra, si asta trebuie sa se bazeze pe ceva mai sigur decat simtamintele noastre, pe Scriptura. Constiinta, Scriptura nu se altereaza niciodata, nici cu trecerea anilor si nici nu depind de sanatatea trupului. Sunt constante in viata si universale, ati observata asta?
Apoi amintirea trecutului totdeauna da impresia ca anul trecut a fost “altfel”, mai bun in general. Solomon ne spune sa nu zicem: “Cum se vace ca zilele de mai inainte erau mai bune de cat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa” Eclesiastul 7, 10 Nu conteaza prea mult unde esti acum, ci incotro te indrepti. Nu conteaza asa de mult cum esti acum, ci imaginea (credinta) pe care o porti in sufletul tau, despre cum ai vrea sa fii, cum te vezi pe tine insuti din perspectiva lui Dumnezeu. Este impresionant cum implineste Dumnezeu in viata oamenilor exact ceea ce cred ei despre ei insisi in ciuda circumstantelor! (atat in sens pozitiv, cati si in sens negativ). Vad oameni cu o situatie de invidiat, care cad in ruina, pentru ca nu au potential interior (au lasat pe altii sa le formeze imaginea despre ei in suflet, nu pe Dumnezeu sau constiinta lor), desi material au tot ce si-ar fi putut dori, chiar familial; altii insa nu au nimic din cele materiale, poate nici familiale, educationale.., insa au o comoara in sufletul lor, si asta nu o pot ascunde, oamenii observa asta, si foarte curand isi iau zborul spre propria lor credinta si aspiratie in viata impreuna cu Dumnezeu.