S-a născut la Nisa pe 22 septembrie 1867, fiica cea mai mare a lui Teodor şi Zenaida Callimachi. Ceilalţi fraţi ai ei sunt: Alexandru (n. 1866), Zenaida (n. 1870), Smaranda (n. 1871) şi Ioan (n. 1880). A fost în spatele traducerii bibliei de Dumitru Corniliescu. Ea avea pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu, să Îl cunoască și să Îl facă de cunoscut. Ea vine din familie nobilă, domnitori, mitropoliți. A fost crescută cu teamă de Dumnezeu, de o guvernantă englezoaică. A citit ”Călătoria creștină” de John Bunyan, studiază în Germania, în Geneva. Se convertește în Paris unde predica un ucenic al lui C.H. Spurgeon. Citește cuvântul lui Dumnezeu. În țările europene era reformă creștină, iar ea suferea că în țara ei nu se știa de biblie, pentru că nu avea o traducere pe înțelesul poporului, ci o traducere veche în limbă arhaică. A avut aplecare nativă spre limbi, a fost expusă la carte. Ea a înțeles că misiunea ei era să pună românilor Cuvântul lui Dumnezeu pe masă. Numai prin Cuvântul scris vom ajunge să cunoaștem Cuvântul viu al lui Dumnezeu, spunea ea.

Cunoaste pe preotul Constantin Morar, care voia să facă o școală biblică. Ea începe să lucreze la traducerea Noului Testament, îl traducea din mai multe traduceri. Traduce ”Călătoria creștinului” din Germană, printr-un alt preot. Ea avea o relație foarte bună cu preoții. A venit războiul, și preoții s-au oprit în a o ajuta. Atunci ea traducea singură la traducerea Noului Testament.

În acea perioadă Dumnezeu mișcă inima lui Dumitru Corniliescu să înțeleagă mai mult despre Dumnezeu. El citește mai mult broșuri, care fac referire la Biblie. O citește, dar vede că nu înțelegea bine. A citit în alte limbi, era mult mai clare. Atunci a tradus Evanghelia după Matei, apoi un calendar de meditații biblice cu pasaje din Scriptură. Această traducere de calendar biblic ajunge la Prințesa Ralu Callimachi. Atunci ea ia legătura prin corespondență cu Dumitru Corniliescu. Ea începe să îl sponsorizeze să poată să traducă mai multe materiale biblice. În cele din urmă se întâlnesc, iar Prințesa îi propune lui Dumitru Corniliescu să traducă biblia. Ea va suporta toate cheltuielile, casă, masă la conacul ei, numai să vină, să traducă Biblia. El vorbește cu episcopul lui. Apoi el se duce la Stâncești, Botoșani, la conac și începe să lucreze acolo la traducerea Bibliei. în 1921 sfârșește de tradus toată Biblia. Ea lucra cot la cot cu el în tot ce se făcea. Ea își investește averea în Biblie, își vinde proprietăți, doar să fie o hârtie de calitate în tipărirea Bibliei. Ea era așa de modestă încât a vrut să fie anonimă, toată lauda să fie a Domnului. Viața ei a fost complicată așa cum se întâmplă la nivel înalt, soțul o părăsește, însă ea fiecare necaz princiar, îl tranformă și îl folosește într-o binecuvântare pentru spiritual. În urma divorțului ei, soțul îi dă zestrea ei, care nu era mică, ea și pe aceea o pune tot la dispoziția lui Dumnezeu, pentru a tipării mai multe biblii și ate cărți creștine. 

Prințesa Ralu Callimachi moare în 1944. Pe atunci trăia în București în casă din imagine  pe strada Batişte 31. După ce moare, vin comuniștii în România, confiscă toată averea monahală, dar era bogată față de Împărăția lui Dumenzeu, ea o investise total în Cuvântul lui Dumnezeu și literatură creștină, a ajuns în felul acesta o eroină a lui Hristos în România.

Dumnezeu să binecuvinteze exemplul ei și să nu treacă neobservată în istoria noastră. Cât bine a făcut românilor. Întradevăr a reușit să rămână anonimă cum și-a dorit, dar noi trebuie să știm cine a făcut atât de mult bine României și să îi urmăm exemplul!