Amnon a necinstit pe sora lui Tamar, Absalom a omorât pe Amnon. David s-a mâhnit din cauza acestui lucru, iar Absalom a plecat departe de fața tatălui său David. Acum Ioab a văzut toată această situație, și a vrut să facă un bine, însă era un bine forțat, mecanic, în firea pământească. A văzut că lui David îi este dor de Absalom și a trimis o femeie iscusită din Tecoa la David ca să vorbească lui David (2 Samuel 14). David înțelege că vine de la Ioab această lucrare și se lasă înduplecat și primește pe Absalom, iertându-l. Acum însă, Absalom nu era rezolvat, nu era împăcat în inimă, nu a regretat fapta și nici nu privea cu ochi buni pe David. David avea să trească prin cea mai mare încercare a vieții lui datorită lui Absalom, și la fel și Israel a fost încercat.
Așa se întâmplă când faci un bine în fire. Nu este suficient să dorești să faci binele, ci trebuie să nu îl faci în firea pământească. Nici Ioab nu era bine, cel care voia să facă binele, omorâse oameni ca să își răzbune fratele, împotriva voinței împăratului, Absalom nu avea inima bună. Toate acestea au născut mai mult rău decât bine.
Ioab voia să astupe conștiința lui încărcată cu fapte bune, de fapt el trebuia să regrete faptele lui și să le rezolve, nu să acționeze fără să își împace problemele inimii lui, uciderea lui Abner.
Învățăm că adevărul este esențial când faci un bine. Dacă un om regretă ce a făcut, vrea să se împace din inimă, atunci totul merge cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar dacă totul este de paradă, doar în aparență, răul se perpetuă.
romoflorin 