TREI TESTE ESENȚIALE ALE CAZULUI BODNARIU

POPAS PENTRU SUFLET

Cazul Bodnariu ne testează sub trei aspecte de esență ale mentalității noastre de creștini:

  1. Spiritul de acceptare plenară a Cuvântului lui Dumnezeu în competența Sa de a ne dicta cum să trăim crezul creștin, sau acela de selectivitate manifestat de orientările liberal-creștine;
  2. Spiritul de acceptare condiționată a autorităților pământești, doar atâta vreme cât nu intră în contradicție și nu se impun în locul lui Dumnezeu și al valorilor noastre creștine, sau acela de încredere și subordonare naivă și/sau complicitară;
  3. Spiritul de discernământ și simplificare a argumentelor în forma lor reală, sau acela de a înghiți redefinirile lingvistice și diversiunile ideatice în care se poartă un argument.

Cazul Bodnariu ne obligă să înțelegem că, prin Biblie sau Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne învață nu doar ce să credem ci și cum să trăim, că aceasta include componenta creșterii și educării copiilor noștri, că aceasta la rândul ei include formele de disciplină care…

Vezi articolul original 362 de cuvinte mai mult

Numai ce este scris

Nadab și Abihu, cei doi fii ai lui Aron, au fost judecați de Domnul pentru că au adus foc străin înaintea Domnului. Probabil că au gândit precum Naaman, că apele Siriei sunt mai bune decât Iordanul, tot așa și ei au găsit foc mai bun pentru cortul Domnului decât cei din interiorul cortului. Nu putem nega intenția bună! Însă Domnul la final rostește sentința: ”au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.” (Levitic 10,1).

Deducem de aici că sfințenia înseamnă să faci numai ceea ce este poruncit de Dumnezeu. Tot ce trece peste acest lucru vine de la cel rău. Sfințenia este să faci ceea ce este scris. Intenția bună poate înșela. Oare nu din cauza aceasta este atâta deșertăciune astăzi între cei credincioși, pentru că fiecare vrea să își promoveze buna lui intenție, și vrea să dovedească sinceritatea și curăția lui interioară când a ales așa. Personal cred că aici este miezul ipocriziei.

Trebuie subliniat acest adevăr pentru a scăpa de ispita celui rău, atât în ce ne privește pe noi cât și în ce îi privesc pe alții. Nimeni nu are dreptul să îți spune ce trebuie să faci, indiferent cât de mult bine îți dorește ție prin acel bine, există un cuvânt scris care este mai presus de ce va putea omul să gândească vreodată.

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 Ioan 1:9)