Un punct de sprijin

In Ioian 17:23 scrie:

Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

 

Asta inseamna ca Dumnezeu ne iubeste pe noi la fel de mult cum a iubit pe propriul Lui Fiu. Stim ca Dumnezeu nu minte, stim ca Dumnezeu este consecvent si nu nedreptateste pe nimeni. Ma gandesc cata stabilitatea sufleteasca am primi daca am pune la inima versetul acesta. De ce sa imi mai pese ce cred oamenii schimbatori, cand stiu ce crede Dumnezeul neschimbator despre mine? Totusi pentru a fii mai exacti, acest adevar este valabil pentru cei ce cred si il urmeaza pe Domnul Isus in vietile lor.

Sa fiti binecuvantati!

Scapa de manie!

Prin veacul al patrulea erau nişte oameni care se retrăgeau în pustia Egiptului, ca să nu mai cadă în mâna persecutorilor. Fugeau acolo pentru un timp şi trăiau izolaţi de oameni; aşa au luat fiinţă mânăstirile.
Cineva de acolo a venit la unul dintre ei numit Macarie şi i-a spus:
– Ce mă fac cu iuţimea asta a mea? Iau foc numaidecât când cineva îmi spune un cuvânt greu. Ce să mă fac?
Macarie i-a spus:
– Nu de mult a murit cutare frate. Du-te la mormântul lui şi strigă-i cele mai mari insulte: Bine că ai murit, că au scăpat atâtea suflete de tine… Şi vino după aceea să-mi spui cum a fost.
El a ascultat, căci ascultarea era în rânduielile călugăreşti.
– Ei, ce ţi-a răspuns când i-ai spus că bine că a murit?
– Ce să zică? N-a zis nimic.
– Cum n-a zis nimic?
– Dacă e mort, cum o să mai zică?
– Du-te acum tot acolo şi strigă-i cele mai dulci cuvinte: O, tu erai o podoabă între noi, un om ales, un om de la care oricine putea să înveţe; ce mare pagubă că ai murit!… Apoi, vino să-mi spui.
Acela s-o fi dus, nu s-o fi dus, dar a venit înapoi la Macarie.
– Şi ce a zis?
– N-a zis nimic; dacă e mort, cum să zică?
– Apoi, asta e salvarea ta: „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus, Domnul nostru.” Nu te mai preocupa, nu este treaba ta, e un teren pe care tu nu poti intra. Ocupate de Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, atat. Restul nu sunt ale tale.

* Tudor Popescu – Despre suferinta