Aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare, nu mai este un credincios baptist.
Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.
Din pricina faptului că respect libertatea religioasă a fiecărui om, respect şi dreptul lui Iosif Ţon de a-şi alege religia pe care o doreşte. În acelaşi spirit, însă, îi cer lui Iosif Ţon să respecte credinţa şi practica bisericilor baptiste din România. Dânsul nu reprezintă bisericile baptiste din România sau alte organizaţii baptiste internaţionale din care face parte Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi, prin urmare, nu are calitatea de a vorbi în numele baptiştilor.
Iosif Ţon poate vorbi în nume personal sau în numele mişcării la care a aderat. De asemenea, îi cer în mod public să înceteze orice amestec în viaţa bisericilor baptiste din România de a căror credinţă s-a lepădat.
În speranţa că această precizare va ajuta credincioşii baptişti din România să se delimiteze de persoanele şi mişcările religioase care s-au lepădat de credinţa baptistă, vă doresc binecuvântarea lui Dumnezeu în toată plinătatea lui Hristos Domnul şi a Duhului Sfânt.
Pastor Paul Negruţ,
Vicepreşedinte cu educaţia biblică
Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România.
* sursa
romoflorin 
Vă rog să luaţi în considerare şi intervenţia mea. Ea aparţine unuia care probabil că este mult mai justificat decât alţii nu numai să îşi dea cu părerea, ci chiar să facă nişte evaluări despre aceste acest subiect care acum se discută în jurul deciziei lui Iosif Ţon. O fac în cunoştinţă de cauză şi încerc să fiu cât se poate de scurt (deşi aş avea multe de relatat).
Am crescut într-o familie de penticostali. Am cunoscut fenomenul din interior timp de douăzeci şi patru de ani. De mic copil am fost indignat de înfumurarea pe care de regulă majoritatea penticostalilor o manifestau cand se comparau cu alte culte (o declarau cu entuziasm în predici de la amvon). Eu înţelesesem cu timpul că pe un creştin adevărat îl caracterizează smerenia, umilinţa, modestia – nu mândria şi aroganţa… Ceva nu se potrivea; şi cu timpul îmi devenise destul de evident că faptele lor le contraziceau vorbele! Posedau totuşi ceva ce alţii nu aveau; şi asta părea să îi justifice să promoveze acel aer de superioritate şi să vorbească de sus. Daca nu erai ca ei (vorbitor în limbi, prooroc sau vindecător) şi dacă nu practicai stăruinţa după Duhul Sfânt în acele strângeri prin case, se uitau cu mare dispreţ la tine şi cu o compătimire demnă de altă cauză. La aşa-zisele nopţi de veghe se întâmplau lucruri cel puţin ciudate. În vacarmul relizat de acele rugăciuni toţi deodată şi din ce în ce mai tare, unii repetau un cuvânt până nu mai ştiau ce zic (de exemplun“sânge“ sau “Aleluia“ sau “Spală-mă“ sau “Glorie“); şi apoi, după un timp de asemenea ridicole repetări, începeau să pronunţe un amestec de silabe pe care le numeau vorbire în limbi. Aveau teoria care spune că acesta este semnul care arată că ai fost botezat cu Duhul Sfânt. Eu nu găsisem nicăieri în Biblie că aşa au procedat vreodată apostolii sau primii creştini. Nici nu au învăţat pe nimeni “să stăruiască după Duhul Sfânt“ (adică după botezul cu Duhul Sfânt!!!) şi mai ales practicând asemenea tehnici… În viaţa lor practică, cei mai mulţi penticostali erau jalnic de jos (în ce priveşte caracterul), în timp ce aveau iluzia că sunt deasupra tuturor celorlalţi (credincioşi). Cine i-ar fi contrazis, le devenea duşman şi era imediat catalogat ca “hulitor al Duhului Sfânt“; iar pentru asta aveau deja texte biblice pregătite ca să arunce cu ele anatema asupra celor care nu erau de acord cu ei. Un timp am crezut că au dreptate măcar doctrinar. La vârsta de treisprezece ani, am devenit creştin în urma sfatului unui om (de la baptişti) care m-a învăţat să mă întorc la Dumnezeu într-un mod biblic. Până atunci credeam ca dacă voi ajunge să vorbesc în limbi, este suficient şi am garanţia că ajung în cer. Şi mulţi aveau atunci această mentalitate… Dar din momentul convertirii mele, am început să fiu preocupat printre altele şi de o întrebare usturătoare: de ce viaţa acestor oameni este atât de departe de vorbele şi de pretenţiile referitoare la ei.
Aveam vârsta de cincisprezece ani când am ajuns în posesia broşurii “Manifestul creştin“ scrisă de Iosif Ţon… Răspunsul la întrebarea mea a venit din acea lucrare. Sigur nu fusese scrisă cu acest scop. Acolo era demonstrată absurditatea ateismului şi a stilului de viaţă umană fără scrupule pe care această ideologie îl produce în toţi cei care şi-o însuşesc. Dar o frază din acea broşură a ajuns să fie răspuns pentru frământările mele de atunci. Ea suna cam aşa: “O anume concepţie despre lume şi viaţă crează un anume tip de om.“ Atunci mi s-a părut că făcusem cea mai mare descoperire din viaţa mea (aveam doar cincisprezece ani): înţelegeam pentru prima dată că omul trăieşte după cum gândeşte! Deci găsiesm răspunsul: stilul de viaţă spirituală jalnică pe care o vedeam la acei înfumuraţi, trebuia să provină de undeva din ideologia lor (teologie este mult spus!). Aveam efectul (comportamentul) şi a trebuit să merg să descopăr cauza care l+a produs.Aceasta era un anume fel de a vedea lucrurile (în gândire). M-am apucat să citesc Biblia şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să găsesc răspunsul. Atunci nu aveam cărţi ajutătoare. Chiar şi Bibliile erau rare. În următorii opt ani de zile, nimeni n-a ştiut de ce eram atât de peocupat să citesc Biblia. Dar Dumnezeu care văzuse dorinţa mea sinceră de a afla adevărul, mă lumina prin Cuvântul Său pe care l-am citit de mai multe ori. Eram din ce în ce mai uimit de ceea ce descopeream. La finalul acestui timp, a început să se cristalizeze în mintea mea cea mai surprinzătoare concluzie: greşeala fundamentală în ideologia penticostalilor era în special în dreptul învăţăturii despre Duhul Sfânt. De aici plecau apoi şi alte erezii care stricau şi alte doctrine fundamentale, cum ar fi doctrina despre păcat, doctrina despre om, doctrina despre Trinitate, doctrina despre biserică, doctrina despre finţenie etc. Tot ce am aflat în acei ani de adolescenţă şi de tinereţe în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, este acum adunat într-o lucrare pe care o pot pune la dispoziţie celor interesaţi.
Acum, culmea ironiei este faptul că fără să-şi dea seama, Iosif Ţon a lucrat la pregătirea mea prin acea broşură. Mai exact, Dumnezeu a folosit acea broşură pentru a mă ajuta să fiu acum un ajutor oferit celor care sunt dezamăgiţi, debusolaţi şi consternaţi de decizia lui Iosif Ţon. Aştept să fiu contactat la adresa de E-mail ViorelSilion@gmail.com pentru a oferi celor interesaţi acel material
interesant (frate)viorel.pun in parantezá frate pt cá dupá cele citite mai sus nu cred cá má considerati asa.sant penticostal si as vre sá stiu care este gradul meu de rudenie cu dv.??ateu,lepádat,anatemizat,scos din impárátie,rátácit…??stiti cá omul va da socotealá de tot ce spune,de tot ce scrie?catá dragoste am gásit in comentariul dumneavoastra.si catá intelepciune.sá aveti multá pace .
Ma bucur de aceasta marturisire…este tema cu care m-am confruntat si eu ani de zile,macar ca nu am fost in mijlocul adunarii penticostale.Doream si eu sa aflu in amanunt ce este orginal si ce fals din darurile de acolo.Am avut insa ocazia sa aflu marturisiri de la fosti carismatici si penticostali,am avut ocazia sa fiu in contact cu o sora baptista care frecventa adunarea pentic.uneori ,si a fost invatata sa staruie dupa botezul cu Duh Sfant…ce am aflat de la ea,trece peste cea ce invata biblia.Am avut ocazia sa vad la cumnatul meu manifestari ce nu au nimic comun cu biblia…Pe blogul meu sunt destule articole,carti care dezbat aceasta tema.Doresc sa imi trimiteti si mie acel material,pe emailul de la blog.Har si Pace.
D LE VIOREL SINT DEZAMAGITA CITIND CE A TI SCRIS VA PLING DEOARECE A TI CITIT DE MAI MULTE ORI BIBLIA SI NU A TI INTELES CA E PACAT SA VA FACE TI JUDECATORUL UNUI „GRUP MARE DE PERSOANE” CA SA NUVA ZIC CA ESTE TRUPUL LUI CRISTOS CA SA NU VA INTARITZI CONVINGEREA DE ALT FEL FALSA CA SUNTEM INFUMURATI ! D L SA VA IERTE CA NU A TI RETINUT CITIND BIBLIA „LUCRURILE DUHOVNICESTI POT FI JUDECATE DE OAMENI DUHOVNICESTI” nu din aceii ce arunca cu noroi pe cei de linga el! Cred ca e timpul sa fim uniti nu dezbina ti!
interesanta metoda ai viorele ,sa iti faci reclama la o lucrare personala ,in care iti descrii impresiile ,scuzama ,dar nu am sa te contactez ca sa-ti citesc materialul ,oricit de realist sau documentat ar putea fi ,nu de alta dar stii cum e fiecare e bine sa se „arda
pe degete”singur ,si atunci poate spune concret cum sta treaba
oricum miscarea care a tinut conferinta de la Felix ,la care a participat si Iosif Ton ,ca invitat tot a unui pastor baptist din Felix care a condus conferinta ,si la care a participat si un pastor penticostal Caba Ioan ,nu este o miscare penticostala ,si nici macar radacinile nu le are la penticostali ,
Buna seara oameni buni si pacea Domnului sa fie in voi.
Bag sama ca orice ar zice cineva exista…altcineva care sa fie contra 😦
Deci …Lumina sa lumineze intunericul …..
No, Florine sunt curioasa daca dai drumul la comentariul meu …adica la asta :
Buna seara oameni buni si pacea Domnului sa fie in voi.
Bag sama ca orice ar zice cineva exista…altcineva care sa fie contra 😦
Deci …Lumina sa lumineze intunericul …..
Domnul sa te lumineze.