Inima crestinului este ceea ce conteaza cel mai mult. Tot comportamentul, limbajul, gesturile pot fi controlate pana la un moment dat, dar adevarata valoare a lui este inima lui. Aceea radiaza cel mai tare. Cand inima iti este tulburata sau nelinistita, observi ca zeci de ani de crestinism nu iti mai ajung pentru cinci minute. Cand inima iti este plina de Hristos de Cuvantul Lui, atunci viata este mai usoara, chiar daca nu ai un bagaj mare de cunostinte sau experiente.
„Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii” Pv. 5,23
romoflorin 
”Cand inima iti este tulburata sau nelinistita, observi ca zeci de ani de crestinism nu iti mai ajung pentru cinci minute.” – …să fi fost într-adevăr creștinism zecii ăia de ani?…
Raspunsul ar fi ca zeci de ani de crestinism nu iti asigura putere cand stati departe de Dumnezeu. Nu m-am referit la pierderea mantuirii 🙂
nu e vorba de pierderea mantuirii. dar daca zeci de ani nu pregatesc un crestin pentru a trece prin probleme si vremuri de criza fara tulburare, atunci ar trebui sa ma gandesc serios la „calitatea” crestinismului meu.
Siloxy, este adevarat ca viata te pregateste pentru vremuri de criza, insa .. asta nu te face sa fii relaxat, ci te face si mai veghetor.
veghea asta ar trebui sa inceapa, vorba cuiva, „cel tarziu ieri”… Din oarecare motive, traim un crestinism de zile bune, dar asta nu ne va scuza de ceea ce urmeaza pentru noi. pentru vremurile de criza, pregatirea incepe in vremea de liniste pe care o avem acum prin harul lui Dumnezeu. Nu sunt un panicard, dar e lesne de observat in istorie ca vremurile de calm au fost urmare de obicei de vremuri grele. si invers:) Crestinismul nu e un curent cultural…
Intradevar in asta consta vegherea, ca linistea adesea este urmata de o furtuna si dupa noapte vine ziua.
Amin!