Biserica in care slujesc tipareste lunar o revista pentru tineri si unul din articolele scrise in ea este si acesta. Numarul cu pricina va aparea curand si online, dar pana atunci mai puteti rasfoi si alte numere deja publicate aici „Revista IM”
–-
De curand m-am lovit de conceptul acesta de „gandire pozitiva”.
Crezi in gandirea pozitiva? Eu nu cred. Cred ca este un gen de umflare in pene, este sora cu mandria, de aceea prinde bine. Insa cred ca o atitudine negativa este foarte daunatoare, slabeste mult potentialul nostru. Aceasta este necredinta de fapt, indoiala. Nu cred insa in posibilitatile fara limite a naturii umane. Noi suntem inzestrati in anumite privinte si trebuie sa ne cunoastem abilitatile si chemarea. Insa noi trebuie sa credem ca Dumnezeu ne poate schimba in Hristos. Pentru ca pentru indreptare este nevoie de justificare, rascumparare, nu e suficienta o atitudine, si gata. Asta este ceea ce ar vrea sa sustina “gandirea pozitiva”, doar ca ei il scot pe Hristos din ecuatie si vor sa il inlocuiasaca cu “natura umana”, “universul”. Asta este o mare faradelege. Hristos schimba oamenii, El da viata si El o ia, El face toate acestea.
Trebuie sa credem adanc in inima noastra ca Dumnezeu poate transforma un om dintr’o epava – intr’un imparat. Adesea a facut’o! Insa daca obiectul credintei nu este Dumnezeu, totul este o inselaciune. Chiar daca pentru un timp zambesti si te bucuri, cand de vei trezi, va fi ca dupa un vis frumos.
Asadar noi nu credem in “natura umana”, in gandire pozitiva, dar credem in Hristos ca poate face mai mult decat crede si gandeste “natura umana”.
Sa fiti binecuvantati!