aprilie 2, 2010 – romoflorin

Lacrimile pocaintei si inima zdrobita sunt pretioase in ochii Domnului. Nu putem sa ne multumim niciodata cu rezultatele lucrarii noastre, daca nu conducem oamenii spre o pocainta adevarata fata de Dumnezeu, spre un desgust adanc fata de pacat si de lepadarea lui.

Nu cred in mantuirea unui om imbracat in iubirea de sine, fiindca, fara indoiala, el nu este mantuit de egoism. Nu pot sa cred ca un om indiferent fata de starea altora are Duhul lui Dumnezeu, fiindca una dintre roadele Duhului este iubirea.

Convertirea pacatosilor nu este unul din lucrurile pe care le poate realiza cineva neintentionat. Uneori, in bunatatea lui Dumnezeu, un predicator care nu urmareste convertirea, poate deveni totusi folositor, fiindca Dumnezeu lucreaza cum vrea; dar regula generala este ca oamenii nu castiga suflete daca nu doresc acest lucru din toate puterile. Nu poti pescui oameni daca arunci mreaja la intamplare, fara sa-ti pese daca prinzi sau nu ceva.

Daca vreti sa castigati suflete pentru Hristos, trebuie sa simtiti o ingrijorare solemna in privinta lor. Nu puteti sa’i faceti pe oameni sa se ingrijoreze daca voi nu simtiti nimic. Trebuie sa credeti ca sunt in pericol, sa credeti ca sunt neajutorati, sa credeti ca numai Hristos ii poate salva, si sa le vorbiti in mod serios. Duhul Sfant ii va misca, miscandu-va pe voi prima data. Daca voi puteti sta linistiti stiind ca ei nu sunt mantuiti, vor sta si ei la fel; dar daca voi agonizati pentru ei, daca nu puteti suporta sa fie pierduti, veti vedea in curand ca si ei se simt nelinistiti.

“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi, si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati” 1Ioan 3, 16

Rastignirea Domnului Iisus este un mesaj de dragoste pentru noi, pentru ca este o plata a unei datorii pe care nici unul dintre noi nu am fi putut’o plati. Versetul de sus ne spune ca si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati. Acum ceea ce a implicat moartea Domnului Iisus este foarte important pentru noi pentru ca aceleasi lucruri ne putem astepta sa ni se intample si noua, in asemanare cu moartea Lui. In continuare ne vom uita ce i sa intamplat Domnului Iisus:

Botezul parasirii de toti. Toti trebuie sa fim botezati cu acest botez. Crucea a fost actul final, rastignirea dar asta a inceput cu o lepadare de El a fiecarui ucenic in parte. Si noi va trebui sa fim gata sa ne dam viata pentru frati dupa cum Domnul si-a dat’o pentru noi, dar sa nu uitam ca asta ne aduce mai intai prin situatia de a fi lepadat de toti. Este greu. Domnul ne ajuta sa il intelegem mai bine prin ce a trecut si El. Sa ii fim recunoscatori ca ne face partasi acelorasi incercari pentru a fi una cu el si in viata. Toate acestea se intampla pentru ca slava lui Dumnezeu sa se vada in caracterul si comportamentul nostru in astfel de situatii.
Tribunalul judecatilor pe nedrept. Acesta este o alta incercare pe care va trebui sa o rabdam cu succes daca vrem sa mergem pe urmele Domnului nostru scump Iisus Hristos. A fost judecat pe nedrept, nu stiau ce acuza sa ii aduca. A fost judecat de fapt nu pentru ceva ce a facut, ci pentru “Cine era El”. Asta este un mod malefic de a judeca pe cineva. Era Fiul lui Dumnezeu. Iubiti frati, nu va temeti de aceasta incercare! Ferice va fi de voi cand din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.” Matei 5, 11. Si unii indurerati intreaba: Doamne dar de ce? Si Domnul raspunde: “.. pentru ca mare sa fie rasplata voastra in ceruri”. Noi alergam neghiobeste adesea sa avem rasplata de la oameni aici pe pamant, Domnul insa nu precupeteste nici un efor de a ne imbogatii in ceruri. Slavit sa fie El!
Batjocura si bataia celor pusi sa faca dreptate. Aceasta era o ultima umilinta pe care Domnul nostru slavit trebuia sa o indure. Cei inarmati din vremea aceea purtau sabia pentru a face dreptate in general, si o faceau, dar in mod uimitor in cazul Domnului Iisus ei l-au badjocorit si umilit mai mult decat pe un talhar. Nu toti talharii erau biciuiti si umpluti de sange. Si noi simtim adesea biciul celor ce ar fi trebuit sa ne sustina cu dreptatea lor, si noi simtim adesea loviturile si badjourile pe nedrept a celor ce credeam ca ne vor sprijini, insa acest lucru a facut parte din moartea Domnului Iisus si este un lucru cu care trebuie sa ne linistim inimiele, mai inainte ca sa trecem noi pe aici, a trecut Hritos. Ce onoare! Cum am putea sa ne mai simitim umiliti? Eu ma simt de-a dreptul onorat!

In final Domnul Iisus a fost pus pe cruce undea si-a dat suflarea. „Tata in mainile tale imi incredintez duhul!”. Cu totii ne indreptam spre El. Oricum ne vom infatisa inaintea Lui, haideti sa o facem cu cinste si mandrie pentru slava lui Dumnezeu, asa cum ne-a trasat Domnul nostru calea prin exemplul Sam maret.

Paste fericit!

Florin & Cristina si copiii