Sotia ideala – de William Shakespeare

Un text foarte potrivit pentru sotii il gasim in opera literara „Imblanzirea scorpiei” – de William Shakespeare
Sotiile care chiar doresc sa fie lumini in propriile camine, vor lua aminte la ce spune Shakespare aici.  🙂

Iata cum vorbeste Catarina, personajul negativ din aceasta opera dupa ce si-a dat seama de propriile erori:

Hai, descreteste-ti fruntea incruntata
Si sa-ti zvarli privirea cu dispret
Ca sa-ti ranesti stapanul, domnul tau
Carmuitorul tau. Ti se zbarceste
Frumosul chip, cand te incrunti asa,
Ca o livada cand o bate bruma,
Si bunul tau renume ti se duce,
Ca mugurii, cand vine vijelia
Si-i scutura. Femeia manioasa
E-ntocmai ca fantana tulburata,
Cu apa noroiasa si salcie,
Din care nimeni, cat de insetat,
Nu vrea sa bea, macar o picatura.
Barbatul ti-e stapan si pazitor.
E viata ta, e capul tau, ti-e domn;
Vegheaza-asupra ta si se-ngrijeste
De tine. Isi supune vesnic trupul
La grele munci, pe mare, pe uscat,
Vegheaza noaptea pe furtuna, ziua
Pe arsita; pe cand tu stai acasa,
Pe langa foc, in liniste si pace;
Si-ti cere doar iubire, ascultare,
Credinta, si un zambet in privire.
Rasplata ne-nsemnata pentru grija
Si osteneala lui. Caci datoria
Femeii catre sotul ei, e-asemeni
Supunerii pe care’o datoresc
Supusii suveranului. Si cand
Se-arata incruntata, necajita
Cicalitoare, acra, nu’i asculta
Porunca inteleapta, nu e oare
O invrajbita neascultare
Ce sotului i-arata vrajmasie?
Ma rusinez cand unele femei
Se razboiesc cu sotii, neprimind
Sa vietuiasca-n pace si voiesc
Sa porunceasca si sa stapaneasca,
In loc sa se supuna, sa asculte
Si sa iubeasca. Nu ne este trupul
Asa firav, si gingas, si molatec
Si nedeprins cu zbuciumul, cu munca
Acestei lumi, ca astfel sa ne fie
A sufletelor noastre gingasie!
Neputincioase si semete gaze!
Si mintea mea a fost nechibzuita,
Si inima trufasa am avut
Destule pricini sa raspund la vorbe
Cu vorbe, la maine, cu manie!
Acumva vad ca lanciile noastre
Sunt trestii doar, si ca taria noastra
E-o slabiciune nemaipomenita!
Cu cat voim sa ne-aratam mai sus,
Cu-atat ne aratam mai de nimica!
Deci fiti la locul vostru, e mai bine;
Si maiinile, asa cum se cuvine,
Le-ncrucisati, in semn de ascultare,
Si cereti-le sotilor iertare.
Iar daca sotul meu imi porunceste,
Indeplinesc, pe loc, tot ce pofteste…