O doamna din inalta societate l-a abordat intr’o zi pe Ferderick Cel Mare al Prusiei.
– Maria ta, sotul meu ma trateaza foarte urat!
– Nu e treaba mea, doamna! A raspuns regele.
– Dar, vorbeste urat si despre dumneavoastra! A incercat femeia sa starneasca mania regala.
– Aceasta nu este treaba dumneatale, doamna! A replicat regele.
Nu e treaba ta
romoflorin 
:)))))))))))))))))))))) Da, buna asta!
sanatate…
cum ar fi daca nu ne-am baga „nasul”in treburile altora ?
si totusi daca o persoana se plinge Domnului ca partenerul de viata o agreseaza fizic ,sau verbal ,oare Domnul nu tine cont ,oare Domnul sa nu ieie aminte la suferintele unei femei maltratea ,sau chiar a unui barbat care nu mai poate suporta sicanele facute de gura sotiei ,prin vesnice nemultumiri ,sau apostrofori facute din desconsideratie fata de sot ,caci nu-i satisface poftele materiale sau intime ,si omul sa ajunga sa cada fie in depresie ,fie sa nu mai poata rabda si inainte de ai aplica vreo corectie fizica in urma pierderii rabdarii sa ajunga sa mearga inaintea Domnului si sa-i ceara sa rezolve cumva ca nu mai poate ,oare chiar Domnul va spune ca nu-i treaba lui ce se intimpla cu „copilul lui”care poate sa decada spiritual pierzindusi speranta in mai bine ?
-iar cind cineva pacatuieste impotriva noastra pacatuieste impotriva Domnului ,sau daca pacatuieste doar impotriva Domnului ,noi sa stam linistiti si sa nu luam atitudine ?nu cred ca asa ar trebui procedat
Cred ca trebuie sa intervenim acolo unde suntem responsabili de acea fapta, sau actiune. In rest, sa lasam responsabilitatea si libertatea altora. Daca insa ti se cere sfatul, sa il dai. Iar daca simti indemnul sa intervii untr’un caz, sa fii sigur ca esti bine primit, altfel te poti alege cu ocara.