„Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi. Stiu ca ai rabdare, ca ai suferit din pricina Numelui Meu si ca n-ai obosit. Dar ce am impotriva ta, este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti dar aminte unde ai cazut, pocaieste-te si intoarcete la faptele tale dintai!” (Apocalipsa 2,2-5)
Dumnezeu nu se uita la dragostea noastra, ci se uita daca dragotea noastra mai este ca cea dintai. La inceput il cautam cu toata inima noastra pe Dumnezeu, eram plini de ravna pentru El. Dragostea dintai nu are de aface doar cu sentimentele noastre, ci cu „faptele” noastre, asa spune textul „faptele dintai”. Adica erau altfel, nu din datorie, nu de forma, nu cu in spirit de toropeala si plictiseala.
Cred ca problema vine din faptul ca nu mai cautam pe Dumnezeu, fata Lui, caile lui. Ne cufundam in aroganta si prejudecati: ca noi deja stim cum lucreaza Dumnezeu, nu prea mai avem noi ce sa invatam depsre El. Ce sa mai studiez eu, sa ma mai rog Lui, oricum sunt obosit, nu am timp, si El lucreaza si cu mine, si fara mine (vezi sa nu te trezesti pe dinafara de tot la venirea Lui).
Intoarcete la dragostea dintai, la faptele tale dintai! Cauta pe Dumnezseu, fa munca de cercetare in studiu si rugaciune in privinta aceasta! Iisus spunea: „Eu nu fac decat ce vad pe Tatal facand, si tot ce face Tatal face si Fiul intocmai” Iaon 5,19. Il vedem noi pe Tatal? Daca nu il cautam, cum sa il vedem?
Tatal nu este asa la discretia oricui, El poate fi vazuti de cei ce il cauta (nu din principiu) cu toata inima si cu o inima curata.
romoflorin 