Pentru unii crestini dorinta de a aduce pe altii la Hristos este o rugaciune inalta, care necesita un pas de credinta. Ei cred ca Dumnezeu este intradevar atotputernic si poate face orice, insa ei nu cred, oarecum, ca Dumnezeu poate face orice prin ei. Si li se pare logic si rational acest lucru. Cred ca Dumnezeu nu este limitat de om in sine, dar El nu onoreaza necredinta unui om. Vedem ca pe Moise Dumnezeu l-a chemat in lucrare impotriva conditiei lui fizice, am spune. Avea o vorbire greoaie, si el trebuia sa fie invatatorul lui Israel. Pe ceea ce mizeaza Dumnezseu cand ne face o chemare, este versetul din cartea exod Exod 4,11: „Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?”
A fost o tranzitie totusi, Moise pentru un timp la avut pe Aron drept „gura”, purtatorul lui de cuvant. Insa nu este ceva ce Dumnezeu nu ar putea face, chiar si prin noi, niste slujitori nevrednici, pentru ca suntem spalati in jertfa Domnului Hristos, El nu mai ne vede vinovati, si prin rugaciune putem chema puterea lui Dumnezeu la actiune.
romoflorin 
Limitarea vine din putina noastra credinta. Insa adesea cand nu stii ce sa mai faci sa ajuti pe cineva sa-L cunoasca pe Isus, speranta se pierde usor, desi stii in inima Ta, ca Dumnezeu e acolo si e puternic si viu si poate sa faca sa dispara orice incapatanare. Adesea ma gandesc cum s-a convertit Saul si mi se face pielea ca de gaina – de cat de puternic e Dumnezeu. Insa, dupa ce am citit postul dumneavoastra (care spune ca „insa ei nu cred, oarecum, ca Dumnezeu poate face orice prin ei”) am realizat ca poate sunt cazuri cand nu suntem noi aceia care sa aduca un anumit suflet in fata Domnului; poate ca e altcineva. Cred ca adesea ne incapatanam in dorintele noastre si nu facem loc altora care ar putea sa faca o treaba mai buna ca noi. Caci la urma urmei, fiecare avem un dar de la El – si nu e neparat acela pe care ni-l dorim noi.
Mariuta:
gandul acesta de la urma mi se pare intelept: „Adesea ne incapatanam in dorintele noastre si nu facem loc altora care ar putea sa faca o treaba mai buna ca noi… fiecare avem un dar de la El, nu neaparat acela pe care ni-l dorim noi”
Cred ca aici ai vorbit cu discernamant.
Cat despre castigarea sufletelor, sa stii ca tu poti castiga un om prin darul tau, si nu il poti castiga daca exerciti un dar pe care nu il ai. Spre exemplu, daca ai darul de a canta, tu cu darul acela poti castiga multe suflete, si nu cu invatatura. Invers, daca ai darul de invatatura, de incurajare, nu vei castiga suflete daca vei canta, ci daca vei da incurajari. Unele persoane castiga pe cei din jurul lor prin ospitalitatea si generozitatea lor, si ar strica totul daca ar incerca sa faca altfel.. Altii au tot felul de abilitati in tot felul de chestii: IT, masini, sport, de asemenea ei prin asta vor cuceri pe altii.
Dar lucrurile trebuie sa mearga de la sine, in mod natural, nu trebuie fortat si nici insistat, afara de rugaciuni.
Multumesc de raspuns! Adevar graiti! Intr-adevar, cel mai important e sa ne rugam si sa avem incredere in Dumnezeu ca El va lucra prin noi prin darul pe care il avem, chiar daca nu il stim; insa sunt convinsa ca prin rugaciune il putem afla.